Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 7/ Dosar nr-
Sedința publică din 5 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - judecător
- - - JUDECĂTOR 3: Mirena
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 906/CA din 22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa recurentelor pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B și a intimatei reclamante " "
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Recursurile sunt declarate și motivate de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice B în termenul prevăzut de lege și scutite de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, potrivit prevederilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Intimata reclamantă nu a depus la dosar întâmpinare.
Având în vedere că recurentele pârâte au solicitat în cuprinsul cererilor de recurs judecarea cauzei și în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, în baza actelor existente de la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
Curtea
Asupra recursurilor de față
Constată că prin sentința civilă nr. 906/CA/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea formulată de reclamanta " " în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B și în consecință, s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 440/15.06.2009 emisă de pârâtă până la pronunțarea instanței de fond cu privire la contestația nr. 69776A/17.07.2009 formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta " " a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 440/15.06.2009 emisă de pârâta
Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1, alin. 1 și art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 rezultă că pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerința inițierii procedurii de anulare a actului administrativ este necesar a fi întrunite cumulativ alte două condiții: existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.
Reclamanta " " a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere, contestație înregistrată la pârâtă sub nr. 69776 A/17.07.2009.
Celelalte două condiții, prin tonul lor restrictiv - imperativ, denotă caracterul de excepție al măsurii suspendării executării actului administrativ, presupunând, așadar, dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, care să fie de natură a argumenta existența "unui caz bine justificat" și a " iminenței procedurii pagubei".
Cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 se consideră îndeplinite prin invocarea unor argumente ce tind să demonstreze aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată. Tribunalul a apreciat că reclamanta a dovedit, în condițiile art. 1169 Cod civil, existența cumulativă a celor două condiții speciale.
Aparența de nelegalitate a actului contestat constă în aceea că prin acest act fiscal s-a stabilit pentru reclamantă la data de 15.06.2009, obligații de plată pentru perioada 01.01.2003 - 15.06.2009 ( mai vechi de cinci ani), în condițiile în care potrivit art. 91 alin. 1 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală, dreptul organului fiscal de a stabilii obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani.
Paguba iminentă este, de asemenea, este evidentă câtă vreme în baza deciziei contestate reclamanta trebuie să restituie o sumă importantă de bani 204.725 lei, iar veniturile acesteia fiind evident mult mai mici. Câtă vreme există dubii asupra temeiniciei deciziei de impunere, s-a apreciat că la acest moment nu se impune achitarea sumei stabilite prin decizie.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a admis cererea de suspendare formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în baza art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cod procedură civilă. În dezvoltarea motivelor de recurs ambele recurente au susținut că în mod greșit s-a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 14 din Legea 554/2004, reclamanta a făcut doar dovada plății cauțiunii nu și dovada cazului bine justificat și a pagubei iminente. Pe fond greșit s-a reținut ca aparență de nelegalitate a actului faptul că s-au stabilit obligații aferente unei perioade prescrise fără a se analiza raportul de inspecție fiscală care a stat la baza deciziei de impunere, data inceperii inspecției fiscale fiind 15.12.2008, acțiunea de inspecție fiind suspendată în conformitate cu prevederile art. 104 alin 4 și 5 din Ordonanța de Urgență a Guvernului 92/2003 și neobservându-se nici dispozițiile art. 91 din Ordonanța de Guvern 92/2003. Cererea nu este dovedită nici în privința pagubei iminente nu e suficientă afirmarea acesteia. Suspendarea este o măsură de excepție, reclamantei nu i se poate aplica un tratament fiscal preferențial față de alți contribuabili. Administrația Finanțelor Publice B susține că instanța a greșit dispunând suspendarea atâta timp cât reclamanta a formulat contestație administrativă care se soluționează de Direcția Generală a Finanțelor Publice Subliniază că instanța a dispus suspendarea actului fără a menționa și
Intimata " " nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința civilă atacată raportat la motivele de recurs invocate Curtea constată că recursurile sunt nefondate.
Reclamanta " " a fost controlată de organul de Activitatea de Inspecție Fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B și s-a întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 3419/15.06.2009. În baza acestui raport s-a emis Decizia de impunere nr. 440/15.06.2009. Reclamanta a contestat actele administrative fiscale întocmite.
Conform art. 205 din Ordonanța de Guvern 92/2003 - Posibilitatea de contestare: "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Potrivit art. 209* " (1) Contestațiile formulate împotriva deciziilor de impunere, a actelor administrative fiscale asimilate deciziilor de impunere, precum și a deciziilor pentru regularizarea situației, emise în conformitate cu legislația în materie vamală, se soluționează după cum urmează: a) contestațiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuții, datorie vamală, precum și accesorii ale acestora, al căror cuantum este sub 1.000.000 lei, se soluționează de către organele competente constituite la nivelul direcțiilor generale unde contestatarii au domiciliul fiscal "
Contestația " " a fost depusă la Administrația Finanțelor Publice B și trimisă spre soluționare Direcției Generale a Finanțelor Publice
Contestația este o cale administrativă de atac echivalentă procedurii prealabile nu se confundă cu procedura administrativ- jurisdicțională pentru a fi pertinent motivul invocat de Administrația Finanțelor Publice
Potrivit art. 215 din același act normativ -Suspendarea executării actului administrativ fiscal: " Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
" " a solicitat instanței de judecată suspendarea executării actului administrativ în baza art. 14 din Legea 554/2004 și a depus cauțiunea stabilită.
Potrivit articolului menționat "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Art.14 din Legea nr. 554/2004 reglementează posibilitatea suspendării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente odată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul.
În speță, reclamanta a formulat plângere prealabilă, contestație împotriva Deciziei nr. 440/15.06.2009 la autoritatea emitentă în data de 17.07.2009, fapt confirmat cu înscrisurile de la dosar și necontestat de către pârâte și a depus cauțiune.
Se vor analiza în consecință întrunirea celorlalte două cerințe respectiv, existența "cazului bine justificat și a pagubei iminente".
Sunt cazuri bine justificate împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (art.2 alin.1 lit.t din Legea 554/2004). Paguba iminentă este prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public (art.2 alin.1 lit.ș).
Se reține deci că admiterea cererii de suspendare este condiționată de dovedirea unor motive bine justificate și a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniul reclamantului sau ar perturba grav funcționarea unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, logic neputându-se vorbi despre caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei și invers nu poate fi vorba despre iminența pagubei când cazul nu este bine justificat.
În speță, prin actul administrativ contestat s-a dispus obligarea " " la plata sumei de 204.725 lei, sumă ce a rezultat din impozite și taxe stabilite suplimentar, respectiv: taxa pe valoarea adăugată - 63.939 lei; majorări de întârziere și penalități aferente TVA -100.716 lei; impozit pe profit -22.985 lei; majorări de întârziere aferente impozitului pe profit -17.085 lei. Prin contestația formulată " " a susținut că: 1. în legătură cu consumul de 21,7 tone de în luna 2005 în suma de 36.470,50 lei societatea a utilizat materiile prime consemnate în bonul de consum fn/22.12.2005 pentru a realiza în regie proprie o împrejmuire la locația unde este organizarea de șantier pentru ținerea materialelor și utilajelor pentru care s-a întocmit procesul verbal de recepție din 31.12.2005; 2. în legătură cu consumul de obiecte de inventar a căror valoare este mai mare decât valoarea legală de 1.500 lei situația a fost corectată la nivelul anului 2008; 3. referitor la serviciile primite de la. SRL în sumă de 9.412 lei, societatea a refacturat o parte din serviciile primite către clienții SRL, SRL, motivația echipei de control nefiind justificată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 din Codul fiscal, în măsura în care aceste servicii au stat la baza obținerii de venituri impozabile de către societate 4. în legătură cu estimarea bazei de impunere pentru factura lipsă nr. - în sumă de 1.342 lei, echipa de inspecție fiscală a procedat la estimarea veniturilor fără să aibă indicii care să stea la baza unor alte tranzacții care ar fi fost în acest fel desfășurate de societate. Nu s-a demonstrat că societatea ar fi efectuat operațiuni comerciale generatoare de venituri regăsite la posibili clienți prin această factură fiscală. Nu au fost înregistrate alte încasări în conturile bancare sau în casieria societății care să conducă la concluzia că societatea a desfășurat și alte operațiuni în afara celor înscrise în evidențele societății; 5.în legătură cu aplicarea prescripției extinctive de către organul fiscal pentru suma de 88.251 lei, se arată că singurele referințe sunt cuprinse în alin. 4 lit.o al art. 21 din Codul fiscal, dar și în acest caz lipsește temeiul legal în care o entitate este obligată ca după împlinirea termenului de prescripție să procedeze la anularea creanțelor/datoriilor; 6. în legătură cu TVA deductibilă în sumă de 14.863 lei aferente facturilor emise de Consult SRL se arată că societatea a fost beneficiarul unor servicii de construcții, săpături și demolări realizate de către prestator, Consult SRL servicii utilizate de către societate în cadrul activității curente. Ori atâta timp cât societatea " " deține originalul facturilor emise de către Consult SRL nu-i poate fi afectat dreptul de deducere pe motiv de lipsa a formei. Celelalte documente (contract, situații de lucrări, devize) privesc fondul operațiunii care nu a fost contestat de către organul fiscal: 7. în legătură cu TVA în sumă de 11.968 lei aferent serviciilor efectuate de către SA societatea a încheiat contractul de execuție lucrări cu Direcția Generală Pentru Protecția Copilului B nr. 17953/06.11.2003 având ca obiect "modernizare și amenajare centrală Prinț". Lucrările au fost finalizate în luna 2003 și au fost consemnate în facturile nr. -/15.12.2003 și -/17.12.2003; 8. în legătură cu TVA în sumă de 9.462 lei aferent serviciilor efectuate de către Oficial Consult SRL de inspecția fiscală a arătat că atașat la factură se aflau situații de lucrări care nu au fost semnate și ștampilate de către furnizor. Atâta vreme cât pentru aceleași sume Oficial Consult SRL a fost impusă, organele fiscale stabilind în sarcina acestei societăți sume de plată la bugetul de stat izvorâte din raporturile economice dintre aceasta și firma " ", impunerea suplimentară în sumă de 9.462 lei a fost făcută cu încălcarea principiului dublei impuneri, și a legislației comunitare în domeniul TVA (directiva VI, directiva 112/2006); 9. n legătură cu TVA aferent consumului de 21,7 tone de în luna 2005 în suma de 36.470,50 lei se arată că societatea a utilizat materiile prime consemnate în bonul de consum fn/22.12.2005 pentru a realiza în regie proprie o împrejmuire la locația unde este organizarea de șantier pentru ținerea materialelor și utilajelor pentru care s-a întocmit procesul verbal de recepție din 31.12.2005; 11. în legătură cu TVA în sumă de 1.788 lei aferent serviciilor efectuate de către SRL societatea a refacturat o parte din serviciile primite de către SRL și SRL.; 12. în legătură cu TVA în sumă de 14.798 lei aferentă anului 2004 constatată ca diferență între suma din deconturile de TVA și suma înregistrată în contabilitate se arată că în contabilitatea societății nu există sume despre care echipa de inspecție fiscală a făcut referire în raportul de inspecție fiscală, drept urmare consideră nelegală încadrarea în TVA nedeductibil a sumei de 14.798 Ron pe care organul fiscal a efectuat-o; 13. în legătură cu TVA în sumă de 5.181 lei aferentă trimestrului I - 2005 constatată ca diferență între suma din deconturile de TVA și suma înregistrată în contabilitate se arată că administratorul societății nu a dat răspunsul la întrebarea pusă de echipa de inspecție fiscală, astfel că suma a fost considerată ca nedeductibilă. Totodată organul fiscal a făcut mențiunea că această sumă "nu a fost dedusă în baza unor documente justificative, fapt ce contravine prevederile art. 145 alin. 8 lit.a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal; 14. s- a contestat suma de TVA 12.787 lei împreună cu majorările de întârziere și penalitățile aferente, constatată ca nedeductibilă de către echipa de control, aferentă facturii nr. -/22.12.2003 emisă de furnizorul Consult SRL pentru ca aceasta era prescrisă la data la care echipa de inspecție a stabilit-o respectiv 15.06.2009.
Toate aceste aspecte sunt de natură să creeze o îndoială cu privire la legalitatea și temeinicia actului administrativ atacat. Cu ocazia soluționării cererii de suspendare instanța nu analizează fondul ci doar îl "pipăie". Deși prima instanță a reținut doar aspectul prescripției, din contestația reclamantei rezultă că există posibilitatea ca și alte constatări ale organului fiscal să fie neconforme cu situația de fapt și de drept.
Prin punerea în executare a deciziei s-ar produce o pagubă iminentă în patrimoniul reclamantei prin aducerea societății în stare de incapacitate de plată, cauzând prejudicii atât ei cât și societăților cu care colaborează. Societatea are în derulare o serie de contracte importante de creditare, precum și de leasing financiar, contracte care au grafice de rambursare strict stabilite. Plata în acest moment a sumei de 2 miliarde vechi, în contextul crizei economice, ar duce la imposibilitatea continuării activitații și implicit și onorării contractelor în desfășurare. Prejudiciul material este iminent și dacă s-ar produce ar cauza pagube materiale ireparabile societății. Contractele ar fi reziliate sau ar curge penalități la sumele neachitate la termen. În situația în care s-ar admite fie și parțial contestația reclamantei și s-ar restitui sumele achitate nu s-ar mai putea repune părțile în situația actuală.
Raportat la circumstanțele cauzei, apreciem că în speță condiția "pagubei iminente" se verifică. De asemenea, am arătat că există "cazul jusitificat".
Pentru a pronunța o soluție cu privire la cererea dedusă judecății instanța va avea în vedere și recomandarea nr.R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Comisiei Europene care a considerat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie în funcție de împrejurările concrete ale cauzei pentru a nu cauza acestora un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat pe măsura posibilului.
Nu se aplică un tratament fiscal preferențial reclamantei față de alți contribuabili. Se analizează situația concretă în fiecare caz în parte.
Pentru toate considerentele arătate apreciind că sunt întrunite condițiile art.14 din Legea 554/2004 instanța urmează să constate că măsura dispusă de tribunal este legală și temeinică.
În consecință în baza art. 312 alin 1 raportat la art. 304 pct. 9 și 304 indice 1 Cpc urmează să respingă recursurile declarate și să mențină sentința civilă atacată cu completarea motivării din prezenta decizie.
Văzând și prevederile art. 274 Cod procedură civilă
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentele pârâte Administrația Finanțelor Publice a Mun. B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva sentinței civile nr. 906/CA/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
RED. MC 5.01.2010/dact.VP 11.01.2010/5 ex.
Judecător fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
