Anulare act administrativ fiscal. Sentința 639/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 639
Ședința publică de la 04.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
GREFIER - - -
...
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 26.01.2010, din partea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, întâmpinare la acțiunea de față, precum și Cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a depus de asemenea la dosar, tot prin Serviciul Registratură, la data de 22.01.2010, din partea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași - o Notă în care se arată că reclamanta este angajata acestei instituții din data de 01.08.2008 și în perioada 01.08.2008 - 08.11.2009 i-a fost recunoscut acesteia sporul de risc și suprasolicitare de 50% iar pe perioada 01.10.2006 - 31.07.2008 aceasta a avut calitatea de auditor de justiție la Institutul Național al Magistraturii.
Totodată, se învederează de către grefierul de ședință că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 26.01.2010, din partea DGFP C, ca mandatar a Ministerului Finanțelor Publice, pârât în prezenta cauză, întâmpinare la acțiunea de față.
Curtea, din oficiu invocă excepția inadmisibilității acțiunii de față ce are ca obiect obligarea la emiterea ordinului de salarizare, astfel cum a fost disjunsă din acțiunea principală, soluționată prin sentința civilă nr. 412/ 27 aprilie 2009 de către Tribunalul Călărași, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004 precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, astfel cum a fost formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și reține cauza pentru a se pronunța asupra celor două excepții.
CURTEA,
Instanța constată următoarele asupra acțiunii de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 05.02.2009 sub nr- (număr în format vechi 982/2009), reclamanta a chemat în judecată pe pârâții: STATUL R prin MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR, MINISTERUL JUSTIȚIEI, PARCHETUL DE PE TRIBUNALUL C, PARCHETUL DE PE CURTEA DE APEL BUCUREȘTI si MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE INALTA C DE CASATIE SI JUSTITIE pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, calculat din salariul de bază brut lunar, începând cu 1 octombrie 2006 până în prezent, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, acordarea lunară a acestui spor și pe viitor, efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă atât până în prezent cât și pentru viitor, alocarea fondurilor necesare plății sumelor neîncasate, emiterea ordinului de salarizare care să conțină sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% pentru viitor.
În motivarea cererii reclamanta arată că în perioada 01.10.2006-31.07.2008 a avut calitatea de auditor de justiție în cadrul Institutului Național al Magistraturii, perioada în care a beneficiat de o indemnizație lunară corespunzătoare funcției de judecător stagiar și procuror stagiar, iar începând cu data de 01.08.2008 a dobândit calitatea de procuror stagiar în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița fiind numită prin Hotărârea nr. 658/3.07.2008.
Arată că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, pentru risc și solicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de baza brut lunar, recunoscut magistraților în considerarea condițiilor de muncă specifice profesiei care implica atât riscuri multiple, cât și suprasolicitare neuropsihică major, iar n baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege, iar in temeiul art. 53 din Constituția României (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire), "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav". Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Mai arată ca sporul de 50% din salariul de baza brut lunar "pentru risc și suprasolicitare neuropsihica" de care beneficiau magistrații, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 și 53 din Constituția României, precum și ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o și aducând atingere înseși existenței dreptului.
În susținere, reclamanta invoca și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție, care s-a pronunțat prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008, în sensul că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
La Tribunalul Călărași dosarul a fost înregistrat cu număr - (număr în format vechi 782/C/2009).
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantei, să se dispună ca Ministerul Finanțelor Publice să ia act de obligativitatea adoptării unui proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2009 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile reclamantei și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată pentru perioada anterioară datei de 1 martie 2009 și ca lipsită de obiect pentru perioada ulterioară acestei date întrucât potrivit Ordinului nr. 526 din 3 martie 2009 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție începând cu data de 1 martie 2009 sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica de 50% se acorda atât procurorilor cât și personalului de specialitate juridică asimilat procurorilor și judecătorilor din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și parchetele de pe lângă curțile de apel.
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul DGFP C, în baza mandatului nr. 31183/16.03.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a statului R motivat de faptul că acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă într-o cauză având ca obiect plata unor drepturi salariale întrucât sumele privind salarizarea reclamantei sunt constituite in bugetul ordonatorilor de credite, respectiv, Ministerul Justiției și parchete.
De asemenea, prin întâmpinare, pârâtul DGFP C, în baza mandatului nr. 44808/13.04.2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtul Ministerul Public motivat de faptul că între Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Public nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire.
În raport de actele depuse și de susținerile părților pe excepții și pe fond, acțiunea reclamantei, astfel cum a fost formulată, Tribunalul Călărași - Secția Civilă prin sentința civilă nr.412/27.04.2009 a dispus următoarele:
A admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, invocată de pârâtul Statul Român.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, precum și a pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, aceștia din urmă numai pentru pretențiile anterioare datei de 1.08.2008, invocată din oficiu.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, pe care îi obligă către reclamantă la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația lunară de încadrare, cuvenit acesteia și neacordat pe perioada 1.08.2008 - 27.04.2009, precum și pentru viitor, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
A respins acțiunea împotriva pârâților Statul Român și Ministerul Justiției.
A respins capetele de cerere privind obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 1.10.2006-31.07.2008, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
A respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, formulată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
A admis excepția necompetenței materiale a instanței pentru capătul de cerere privind emiterea ordinului de salarizare, invocată din oficiu.
A disjuns capătul de cerere privind obligarea la emiterea ordinului de salarizare și declină competența de soluționare a acestuia la Curtea de Apel București - secția contencios administrativ.
În urma disjungerii c capătului de cerere privind solicitarea reclamantei de a se emite ordinul de salarizare solicitat, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal în primă instanță.
În această fază procesuală s-au formulat întâmpinări și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
În ședința publică din 4.02.2010, instanța față de judecarea cauzei în lipsă a reținut cauza în pronunțare pe excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile prevăzut de art.7 (1) din Legea nr.-.
Pentru următoarele considerente, instanța va aprecia ca inadmisibilă cererea de eliberare a ordinului de salarizare care să conțină sporul de solicitare neuropsihică de 50% pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 (1) din Legea nr.554/2004.
Anterior sesizării instanței cu o cerere având ca obiect emiterea ordinului de salarizare în sensul solicitat reclamanta nu probat la dosar că a formulat la autoritatea pârâtă o cerere în acest sens în sensul dispozițiilor art.1 și 2 lit."h" din Legea nr.554/2004. Pe cale de consecință cererea apare ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, instanța neputând verifica pe fond îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1 și 2 din Legea nr.554/2004.
Față de cele expuse mai sus, instanța în baza art.137, Cod procedură civilă va respinge cererea dispusă ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 (1) din Legea nr.554/2004.
Cererea de chemare în garanție este apreciată ca inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare, în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.60 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltența cu sediul în Oltenița,-, județul în contradictoriu cu pârâții STATUL ROMÂN - prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI cu sediul în C,-, județul, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI cu sediul în B,--3, sector 3, MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE cu sediul în B,-, sector 5, ca inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art.7 (1) din legea nr.554/2004.
Respinge cererea de chemare în garanție, ca inadmisibilă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./8 ex.
18.02.2009
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria
