Anulare act administrativ fiscal. Decizia 641/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 641
Ședința publică de la 16 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE dr. - -
JUDECĂTOR 1: Ioan Apostu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.303//28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsind reprezentantul recurentei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios fiscal de față:
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Brăila reclamantul a chemat în judecată pe Administrația Finanțelor Publice pentru ca aceasta să fie obligată la restituirea sumei de 5972 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.
În motivarea acțiunii formulate, reclamantul susține în fapt următoarele:
Reclamantul susține că a achiziționat autoturismul marca Wolkswagen iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească o taxă specială de înmatriculare în sumă de 5972 lei.
Reclamantul a susținut că taxa de primă înmatriculare este contrară dreptului comunitar și discriminatorie motiv pentru care solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare.
Taxa de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Prin sent. civ. nr. 303//28 aprilie 2008 Tribunalul Brăila a admis acțiunea cum a fost formulată reținând că următoarele:
Tribunalul analizând întregul material probator administrat în cauză precum dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României și dispozițiile art.90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene invocate de reclamant, a constatat că acestea prevăd că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel art.90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, remarcăm că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343, prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau vehicul comercial, enumerat la art.2141din Codul Fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după intrarea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Europeană, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență.
Unul dintre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referire la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, se referea la supremația dreptului comunitar, în speță a art.90(1) din Tratat ori prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 5972 lei a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificată de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare.înainte de aderare, sunt obligatorii pentru.România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice B invocând motive de netemeinicie și nelegalitate, constând în analiza insuficientă a probelor cauzei, care, a condus la aplicarea greșită a legii.
Se susține că prima instanță s-a substituit puterii legislative, creând o nouă lege, contribuind decisiv la încălcarea legii române în vigoare.
Sub un alt aspect, instanța trebuia să observe că acțiunea este inadmisibilă în raport de disp.art.5 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Pe cale de excepție, s-a invocat și lipsa calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice, având în vedere că, instituția ca atare, este un încasator al unor fonduri ordonanțe de stat.
În sfârșit, un ultim motiv de recurs, se referă la competența instanței, susținându-se încălcări ale art.10 alin.1, apreciindu-se competența Curții de APEL GALAȚI, ca primă instanță, întrucât, în cauză, este atacat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală privind codul fiscal, precum și încălcări ale nr.OUG50/2008 privind taxa de poluare.
În examinarea motivelor de recurs, Curtea, va avea în vedere normele juridice interne referitoare la chestiunea dedusă judecății cât și cele ale dreptului comunitar, cu caracter obligatoriu.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN-VW.
Problema de drept care se pune în cauză este dacă legislația internă potrivit căreia reclamantul ar datora taxa pe poluare este compatibilă cu prevederile legislației internaționale și comunitare.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) și N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art. 3).
Autoturismul reclamantului intră în categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare (art. 3 alin. 2 și art. 9 alin.1).
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a), fără ca textul să facă distincția între autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, sau între autoturismele noi și cele second-hand.
Deoarece această ordonanță a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin 1), rezultă ca taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin. 1).
Rezulta că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior indicate, pentru autovehiculul în cauză, reclamantul datorează taxa de poluare, la prima înmatriculare in România.
Art. 90 par.l din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede: "Nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism second hand produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România
OUG nr. 50/2008 este contrara art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel din acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România si, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cat norma fiscala naționala diminuează sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În legătură cu inadmisibilitatea acțiunii în raport de disp.art.5 pct.2 din Legea nr.554/2004, Curtea constată că, referirea la textul citat, excede obiectului cauzei.
Față de aceste considerente, văzând disp. art. 312.pr.civ. urmează să respingă ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, împotriva sentinței civile nr.303//28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 16 iunie 2009.
PREȘEDINTE: Ioan Apostu dr. - - | JUDECĂTOR 2: Elena Romila - - | JUDECĂTOR 3: Simona Gavrila - - |
Grefier, - - |
Red. SG/15.07.2009
Dact. /15.07.2009
2 ex./
Fond:
Președinte:Ioan ApostuJudecători:Ioan Apostu, Elena Romila, Simona Gavrila
