Anulare act administrativ fiscal. Decizia 670/2009. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - anulare act -

R O ÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV

ȘI FISCAL

DECIZIA NR.670

Ședința publică din 9 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Grosu Cristinel

JUDECĂTOR 2: Hîncu Cezar

JUDECĂTOR 3: Bratu Ileana

Grefier - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.3316 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.

La apelul nominal au răspuns avocat pentru reclamantul recurent, consilier juridic pentru pârâta intimată Primăria Municipiului S, și pârâții intimați și -, lipsă fiind pârâții intimați și.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că avocat pentru reclamantul recurent a depus precizări la recurs și că din partea reprezentantului Primăriei Municipiului Saf ost depusă delegație.

Instanța a făcut cunoscut părților că prin precizările la recurs s-a invocat motivul de ordine publică referitor la competența materială a primei instanțe în soluționarea acțiunii și a dat cuvântul părților asupra recursului.

Avocat pentru reclamantul recurent a precizat că este vorba despre o acțiune în anularea unei dispoziții emise de Primarul municipiului S în baza Legii 10/2001, că prima instanță a făcut o interpretare personală referitoare la calificarea acțiunii și că referitor la acțiunea promovată, prin care reclamantul invocă un drept propriu asupra bunului imobil, competența aparține Judecătoriei în circumscripția căreia se află imobilul. A solicitat admiterea recursului conform art. 304 pct.3 Cod procedură civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Suceava.

Consilier juridic pentru pârâta Primăria municipiului Saa preciat că în speță competența de soluționare în primă instanță aparține Tribunalului Suceava - secția civilă și a precizat că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.

Pârâții intimați și - au solicitat respingerea recursului.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

CURTEA,

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- (nr. vechi 1983/COM/2005), astfel cum a fost precizată, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Primarul mun. S, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a dispoziției nr. 3311/08.09.2005 emisă de Primarul mun. S privind restituirea în natură a unei suprafețe de teren de 209 mp și acordarea de titluri de despăgubiri pentru suprafața de 1132 mp teren și o casă, în sensul excluderii suprafeței de 154 mp teren de pe amplasamentul din parcela 1223/2.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul tabular al suprafeței de 300 mp teren intravilan situat în S,-, identică cu pf nr. 1078/2 (CF 7792 comunei cadastrale S), în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 7486/07.08.1992 autentificat de notariatul S, vânzători fiind (în favoarea căruia s-a emis dispoziția) și. Această parcelă virană a devenit parcelă de clădire prin încheierea nr. 3898/22.07.1999 a Judecătoriei Suceava (Cartea Funciară), aici fiind situat imobilul - construcție realizat în baza autorizației de construcție nr. 201/21.07.1997.

La solicitarea lui, primarul mun. Sae mis, în baza Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 3311/08.09.2005 prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 209 mp identic cu pf 1078/1 (55 mp) și pf 1223/2 (154 mp), iar pentru bunurile ce nu pot fi restituie în natură acordarea de titluri de despăgubiri.

Această dispoziție, sub aspectul restituirii în natură a suprafeței de 154 mp teren, identic cu pf 1223/2 îi vatămă reclamantului dreptul de proprietate asupra parcelei 1078/2, întrucât parte din pf 1223/2 (parcelă nou-creată prin documentația avută în vedere la emiterea dispoziției) se identifică cu parte din pf nr. 1078/2 existând suprapunere de teren iar, deosebit de aceasta, îi transformă proprietatea într-un loc înfundat.

Actul administrativ atacat a fost emis pe baza unor acte neconforme cu realitatea, respectiv două planuri de situație eronate, care se află în contradicție cu planurile cadastrale pe baza cărora este intabulat reclamantul, respectiv planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de PFA prin SC SRL la data de 17.06.2003, recepționat de OJCGC S și planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate întocmit de PFA, prin aceeași persoană juridică, la data de 25.07.2005, plan recepționat de OCPI S, dar care îl înlocuiește pe cel din 2003.

menționate mai sus conțin o serie de erori, respectiv identificarea incorectă a amplasamentului parcelei 1078/2 care a fost translatată până în zidul blocului 14 (în realitate între această parcelă și bloc există o suprafață în lățime de 4 liberă), creându-se astfel fictiv între parcela reclamantului și pietonală suprafața ce i-a fost restituită lui; nu este poziționat imobilul-clădire proprietatea reclamantului, deci nu rezultă implicațiile ce decurg din acordarea terenului lui; nu sunt situate garajele ce obturează una din laturi, în consecință proprietatea reclamantului se transformă într-un loc înfundat; nota din situația juridică referitoare la parcela 1078/3 este întrucât reclamantul este proprietar tabular împreună cu soția sa, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 566/10.03.2003 de BNP. Experții aveau obligația să indice situația juridică actuală și reală a terenului, ambele planuri fiind posterioare intabulării.

Mai mult, în motivarea dispoziției, la punctul 2, se precizează eronat că imobilul solicitat a fost proprietatea notificărilor la momentul deposedării abuzive. Autoritatea administrativă nu a verificat documentația întrucât planurile de situație arată clar că terenul este solicitat în compensare. Nu a fost proprietatea notificatorilor deci nu e vorba de o restituire în natură, ci o măsură compensatorie cu alt imobil.

În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 8 alin. 1, teza 1 din aceeași lege.

Referitor la procedura administrativă prealabilă, reclamantul apreciază că aceasta este îndeplinită în condițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, în limitele termenului de 6 luni de la emiterea actului administrativ, fiind terț față de acesta.

În dovedirea susținerilor sale reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv: dispoziția nr. 3311/2005, plan de situație din 17.06.2003, plan de situație din 25.07.2005, cerere nr. 36320, răspunsul primăriei, contract de vânzare-cumpărare, autorizația de construcție nr. 201/21.07.1997, autorizația de construcție 134/27.05.1999, încheiere CF nr. 3898/22.07.1999, plan de situație din 19.11.1996, contract de vânzare-cumpărare, raport de expertiză tehnică extrajudiciară, adresă către OCPI S, răspuns OCPI

Pârâtul Municipiul S, prin primar, a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că instanța judecătorească trebuie să hotărască în privința legalității măsurii de restituire în natură a suprafeței de 209 mp.

A mai arătat că restituirea în natură a suprafeței de teren menționate mai sus s-a făcut pe baza planului de amplasament și delimitare a corpului de proprietate depus de petent și a altor acte care au însoțit notificarea.

În cazul în care se creează o suprapunere de teren între parcelele nr. 1078/2 și parcela nou formată 1223/2, această situație nu este datorată Primăriei mun. S care nu a întocmit planul de situație arătat mai sus.

La termenul din data de 27 aprilie 2006 formulat cerere de intervenție în interes propriu numitul.

Prin încheierile de ședință din data de 27.04.2006 și din data de 15.06.2006, la solicitarea reclamantului, au fost introduși în cauză în calitate de pârâți numiții, -, și.

Instanța a dispus din oficiu înaintarea documentației care a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 3311/2005 emisă de Primarul mun.

Prin încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2006 instanța a dispus, în baza disp. art. 244 al. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, suspendarea soluționării cauzei întrucât s-a dispus începerea urmăririi penale față de, persoana care avea calitatea de angajat al firmei SC SRL și care a întocmit planurile de situație care au stat la baza emiterii deciziei contestate.

La data de 23.04.2008 s-a dispus repunerea pe rol a dosarului, solicitându-se relații Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava în legătură cu stadiul dosarului nr. 470/P/2006, privind pe învinuitul.

Prin rezoluția din 8 iulie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava (fila 249 dosar) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunile prevăzute de art. 290 alin. 1, art. 31 alin. 2, art. 246 Cod penal, precum și neînceperea urmăririi penale față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal și față de sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 291 Cod penal.

La termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2008, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 3316/17.11.2008 a Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s- respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Primăria mun. S, -, și, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Conformart. 26alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Deși nu se stipulează în mod expres care este instanța competentă să soluționeze pe fond contestația formulată de terțul ce se consideră vătămat printr-o asemenea dispoziție sau decizie, este evident că nu pot exista două instanțe cărora să le aparțină competența materială funcțională de soluționare a unor astfel de cauze, în raport de calitatea reclamantului de persoană care se pretinde îndreptățită la restituire sau de terț vătămat prin emiterea acestui act administrativ.

De altfel, aceste rațiuni de simetrie au fost avute în vedere și de Înalta Curte de Casație și Justiție, reunită în Secțiile Unite, care s-a pronunțat prin decizia nr. IX din 20 martie 2006 în sensul admiterii recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, stabilindu-se că instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivitLegii nr. 10/2001, este secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă, chiar dacăLegea nr. 10/2001nu face nici o precizare cu privire la ipoteza în care persoana juridică deținătoare a imobilului nu emite decizia ori dispoziția prevăzută de art. 25 alin. 1.

Cum potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară, prima instanță a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, și a respins cererea pe acest temei.

Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs reclamantul, arătând că în cauză sunt incidente disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În motivarea recursului a arătat, în esență, că prima instanță a apreciat în mod nelegal că în cauză sunt aplicabile disp. art. 5 al. 2 din Legea nr. 554/2004. A arătat că în cauză competența aparține Judecătoriei în circumscripția căreia se află imobilul, solicitând admiterea recursului conform art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Suceava.

Analizând actele dosarului sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul declarat este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Recurentul nu are calitatea de "persoană îndreptățită", în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001, fiind terț în raport de procedura reglementată de această lege, în cadrul căreia a fost emisă dispoziția nr. 3311/08.09.2005 de către Primarul municipiului

Prin urmare, recurentul nu are deschisă calea unei acțiuni în anularea acestei decizii în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Însă, în măsura în care justifică interes și un drept propriu, recurentul poate contesta deciziile emise în favoarea persoanelor îndreptățite în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 10/2001, în procedura de drept comun în materia acțiunilor în constatarea nulităților.

Potrivit procedurii de drept comun, acțiunile în constatarea nulității unui act civil sunt date în competența judecătoriilor, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 13 al. 1 Cod procedură civilă, care prevede că cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanța în circumscripția căreia se află imobilele, Curtea constată că Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze cauza în primă instanță.

Având în vedere cele reținute, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa sentința nr. 3316/17.11.2008 a Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și va stabili competența de soluționarea cauzei în fond Judecătoriei Suceava.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr.3316 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.

Casează sentința nr. 3316 din 17 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava.

Stabilește competența de soluționare în fond a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9 aprilie 2009.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red..

2ex/8.05.2009

jud. fond.

Președinte:Grosu Cristinel
Judecători:Grosu Cristinel, Hîncu Cezar, Bratu Ileana

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 670/2009. Curtea de Apel Suceava