Anulare act administrativ fiscal. Decizia 680/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr.680
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.302/ din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că recursul este motivat și se solicită judecarea cauzei în lipsă, după care;
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea înregistrată sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe Administrația Finanțelor Publice pentru ca aceasta să fie obligată la restituirea sumei de 6551 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății efective.
În motivarea acțiunii formulate, reclamantul a susținut în fapt următoarele:
În fapt reclamanta a susținut că a achiziționat autoturismul marca Wolkswagen - VW iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligată să plătească o taxă specială de înmatriculare în sumă de 6551 lei.
Reclamanta a susținut că taxa de primă înmatriculare este contrară dreptului comunitar și discriminatorie motiv pentru care solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare.
Taxa de primă înmatriculare încalcă dispozițiile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene.
Legal citată pârâta Administrația Finanțelor Publice Baf ormulat și depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată întrucât taxa a fost achitată de reclamant în temeiul reglementărilor din cap. "Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule" introdus în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, în vigoare de la 01.01.2007, iar pârâta, autoritate administrativă, este obligată să respecte legislația internă chiar și în situația în care ulterior, legiuitorul o va modifica pentru a asigura compatibilitatea legii interne cu dreptul comunitar.
Începând cu data de 01.07.2008 se restituie diferența de taxă plătită de reclamantă în conformitate cu dispozițiile art. 11 din OUG 50/2008.
Cu privire la prevederile art.90 (1) din Tratatul Comunităților Europene precizăm că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Tribunalul analizând întregul material probator administrat în cauză precum dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României și dispozițiile art.90 paragraf I din Tratatul Comunității Europene invocate de reclamant, a constatat că acestea prevăd că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscala de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel art.90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
În privința reglementării interne, remarcăm că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343, prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau vehicul comercial, enumerat la art.2141din Codul Fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după intrarea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Europeană, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență.
Unul dintre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referire la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, se referea la supremația dreptului comunitar, în speță a art.90(1) din Tratat ori prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90 (1) din Tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141- 2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 6551 lei a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificată de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare.înainte de aderare, sunt obligatorii pentru.România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Instanța a înlăturat apărările pârâtei în sensul restituirii numai a diferenței de taxă plătită de reclamant conform dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 deoarece nu este posibilă compensarea între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare, acestea având regimuri juridice diferite.
Față de cele arătate, instanța a constatat întemeiată numai în parte acțiunea în sensul că urmează dispus restituirea sumei de 6551 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare.
Dobânzile legale solicitate de reclamant nu sunt întemeiate deoarece reclamantul se află în raporturi de drept fiscal cu pârâta și nu în raporturi de drept comercial. Pentru sumele datorate cu titlu de taxe și impozite se percep penalități și majorări specifice creanțelor bugetare.
In baza dispozițiilor art. 274 pr.civ. pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 604 lei reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenta a arătat că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcată și aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor nr.OUG50/2008 art.11, reclamantul fiind îndreptățit la restituirea diferenție la taxă.
Încasarea taxei de înmatriculare s-a făcut în temeiul legislației în vigoare care dispune obligarea plății acesteia, cu respectarea principiului de drept tempus regit actum.
Așa cum rezultă din actele dosarului, reclamantul a achitat "taxa specială auto prima înmatriculare" utilizând chitanța emisă pentru scopul în care a fost solicitată, respectiv înmatricularea unui autoturism în România.
Potrivit art.139(1) din Constituția României "impozitele, taxele și orice alte venituri ale bugetului de stat și ale bugetului de asigurări sociale de stat se stabilesc numai prin lege".
În speță, taxa plătită de reclamantă a fost încasată de organul fiscal în temeiul dispozițiilor legale în vigoare la data plății, respectiv Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, care la art.214 stabilea expres ca "taxa se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România".
Totodată, la data plății taxei, autoturismul achiziționat de reclamant nu se încadra în scutirile reglementate prin art.2141din același act normativ.
În consecință, suma încasată la bugetul de stat are temei legal și B nu poate, potrivit legii, să aprobe restituirea acesteia în totalitate.
Examinând sentința pronunțată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.3041Cod proc.civilă, Curtea constată că prima instanță pronunțat o soluție temeinică și legală cu interpretarea și aplicarea corectă a legii și printr-o integrală apreciere a materialului probator administrat în cauză.
Sunt nefondate susținerile recurentei în sensul că reclamantul este îndreptățit la restituirea doar a unui părți din taxa plătită, având în vedere principiul neretroactivității legii, nr.OUG50/2008 intrând în vigoare la data de 1 iulie 2008, taxa de primă înmatriculare fiind încasată anterior, în temeiul art. 2141alin.3 din Codul fiscal.
Cele două taxe au regimuri juridici diferite și destinații diferite, neputându-se compensa, astfel cum în mod corect a apreciat instanța de fond.
În mod corect a apreciat prima instanță că dispozițiile legale în baza cărora a fost încasată de primă înmatriculare contravin dispozițiilor menționate din dreptul comunitar, prin aceea că instituie un regim juridic fiscal discriminatoriu prin modul de aplicare.
Curtea constată că sentința de fond este temeinic motivată în fapt și în drept, fiind respectate prevederile art.261 pct.5 Cod proc.civlă.
Constatând că nu există alte motive de nelegalitate, sau netemeinicie a sentinței recurate, de natură a fi luate în discuție și din oficiu, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în-, împotriva sentinței civile nr.302/ din 28.04.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, - - |
Red.VD/03.07.2009
Tehno ZE/06.03.2009
ex.2
Fond:
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Dorina Vasile
