Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 619/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 619/
Ședința publică de la 11 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 3: Dorina Vasile
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii
, C, L, A, G, HG, I, A, G, G, A, A, A,., A, A, A, și împotriva deciziei nr. 261 din 10.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatorul care răspundea potrivit tabelului anexat, pentru toți contestatorii din cauză, lipsă fiind însă și intimata intervenientă în nume propriu și intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că a fost atașat dos.nr-, potrivit solicitării precedente, și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Vrancea, reclamanții, C, L, A, G, I, A, G, G, A, A, A, ., A, A, A, au solicitat obligarea Direcției Generale a Finanțelor Publice V la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare de 25% din salariul de bazăcuvenit de la data nașterii dreptului, 1.01.2004 și până la data achitării efective, sume actualizat cu indicele de inflație la data plății.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 596/02.12.2008, a admis în parte acțiunea obligând V la plata celor două suplimente fără însă a fixa vreun cuantum al acestora întrucât Legea nr. 188/1999 nu prevede expres un anumit procent de acordare.
În motivarea sentinței instanța de fond a reținut următoarele:
S- apreciat că momentul până la care se pot acorda aceste sume este ianuarie 2007 inclusiv.
acestei date, reclamanților nu li se mai cuvin aceste sporuri prin intrarea în vigoare a OG nr.6/2007, act normativ necontestat de reclamanți.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate Tribunalul reține că reclamanții au cerut angajatorului aceste sporuri în cuantum de câte 25 % fiecare din salariul de bază, cunatum asupra căruia pârâta nu a formulat nici un fel de obiecții nici prin adresa prin care a răspuns reclamanților la cererea lor (fila 168)și nici prin Întâmpinarea depusă în cauză, rezultând astfel acordul său implicit cu privire la acest nivel al sporurilor.
În consecință, în baza art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, instanța a admis în parte acțiunea și cererea de intervenție și a obligat pârâta să acorde fiecărui reclamant suplimentului postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază datorate începând cu data de 21.04.2003 până în ianuarie 2007, inclusiv, iar pentru intervenientă pentru perioada 1.01.2004 - 14.04.2004, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții și pârâta criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, constând în insuficienta analiză a situației de fapt și greșita aplicare a legii.
Reclamanții și intervenienta au solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la plata drepturilor salariale și pentru perioada 21.04.2003 și până la data achitării efective.
În motivarea recursului au criticat aceasta, că în mod greșit au fost respinse aceste sporuri ca prescrise întrucât ele s-au născut la momentul apariției. nr. 161/2003 dar au fost ulterior suspendate prin mai multe acte normative succesive, pentru perioade în discuție fiind aplicabile disp. art. 44 din OUG 92/2004.
Pârâta a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nefondate arătând că pentru perioada 2004 - 2006 aceste sporuri au fost suspendate iar după data de 01.01.2007 ele au fost incluse în salariul de bază și că în bugetul instituției nu s-au prevăzut sume pentru acordarea suplimentelor.
Se susține că instanța de fond s-a subrogat atât legiuitorului cât și voinței părților, dacă acestea ar fi avut posibilitatea să negocieze asupra drepturilor solicitate.
Sub un alt aspect, instanța trebuia să observe că drepturile bănești ce ar trebui acordare de instituție nu se încadrează în bugetele aprobate potrivit legii.
În fine, recunoașterea unui drept generic nu înseamnă implicit acordarea sa, fără a avea corespondent în natură neputând fi identificat în cuantum bănesc.
Recursurile s-au declarat în termen legal și au fost legal timbrat.
Recursul declarat de reclamant este nefondat iar cel declarat de pârâtă este fondat, pentru următoarele considerente:
Actele normative la care se referă reclamanții nu prevăd și baza legală pentru calcularea și acordarea suplimentului postului și suplimentului treptei de salarizare.
Pentru a fi posibilă cuantificarea acestor suplimente de salarizare ca părți componente ale salariului funcționarilor publici este necesară existența unor dispoziții date în aplicarea Legii nr.188/1999, atribuție ce revine însă legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forță juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din legea menționată.
Sub acest aspect practica Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul inadmisibilității în condițiile art.1 din Legea nr.554/2004 cererea de chemare în judecată, prin care se solicită obligarea Guvernului să emită un act normativ cu conținut special.
Modalitatea de calculare nefiind reglementată, acordarea acestor drepturi presupune pe de o parte, obligarea angajatorului la plata unor sume imposibil de calculat, iar din alt punct de vedere, eventuala cuantificare de către instanță în raport de diverse criterii, reprezintă o nesocotire a Deciziei Curții Constituționale nr.820/2008 în care s-a reținut că instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, astfel că nu au competența de a se substitui legiuitorului sau executivului în privința acordării unui drept prevăzut de lege, dar care în prezent nu este posibil de exercitare efectivă.
Față de cele reținute mai sus, Curtea, văzând și disp.art.312 Cod procedură civilă, a respins recursul reclamanților și intervenientei și a admis recursul pârâtei, prin decizia nr. 261/2009.
Împotriva acestei decizii în termen legal reclamanții au formulat contestația în anulare, în temeiul art.318 al.1 pr.civ. arătând că decizia atacată este rezultatul unei grave greșeli materiale pentru următoarele motive instanța de recurs în mod greșit și nelegal face neaplicabil un text de lege în vigoare.
Este încălcat și principiul de drept potrivit căruia o lege este interpretată în așa fel încât să ducă la aplicarea sa și nu la inaplicare.
Instanța de recurs face inaplicabil un text de lege care acordă expres drepturi salariale funcționarilor publici, încălcând în mod evident art.41 si 53 din Constituția României.
Potrivit prevederilor art.318 al.1 pr.civ. indicat ca temei al cererii hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Curtea constată că motivele invocate în prezenta cerere exced noțiunii de greșeală materială, astfel cum este reglementat acesta în cuprinsul art.318 al.1 pr. civ. aceste motive reprezentând de fapt apărări care au fost avute în vedere și analizate și asupra cărora instanțele s-au pronunțat.
Față de cele expuse, nefiind întrunite condițiile prevăzute de textul de lege menționat, Curtea urmează să respingă contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii, C, L, A, G, HG, I, A, G, G, A, A, A,., A, A, A, și împotriva deciziei nr. 261 din 10.03.2009, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatorul care răspundea potrivit tabelului anexat, pentru toți contestatorii din cauză, lipsă fiind însă și intimata intervenientă în nume propriu și intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALA A FINANȚELOR PUBLICE V, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREIFER
- -
Red./01.07.2009
Tehnored./2ex./03.07.2009
Președinte:Mariana TrofimescuJudecători:Mariana Trofimescu, Vasile Susanu, Dorina Vasile
