Anulare act administrativ fiscal. Decizia 691/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 691/CA/2008
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Iosif Morcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul H, SERVICIUL împotriva sentinței civile nr. 745/CA/26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru reclamantul intimat, lipsind pârâtul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului în contencios de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul IPJ H anularea dispoziției nr. -/2.11.2007, întrucât măsura luată prin această dispoziție, suspendarea dreptului de port armă și folosire a armelor, este abuzivă.
Prin sentința nr. 745/CA/2008 Tribunalul Hunedoaraa admis acțiunea reclamantului și a anulat dispoziția nr. -/2.11.2007 emisă de IPJ
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că prin procesul verbal seria E nr. -/9.01.2007 reclamantul a fost sancționat contravențional cu o amendă de 2000 lei pentru săvârșirea faptei prev. de art. 34 alin. 2 lit. a din Legea 295/2004, respectiv a fost depistat în fondul de vânătoare în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate personală având arma de vânătoare încărcată cu muniție, neintrodusă în și așezată între scaunele autoturismului.
Prin Decizia Tribunalului Hunedoara nr. 649/2007 a fost admis recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr. 1409/2007 pronunțată de Judecătoria Deva, modificată sentința în sensul admiterii plângerii reclamantului și înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul.
Deși procesul verbal de contravenție s-a încheiat la data de 9.01.2007, organul constatator nu a dispus și măsura complementară de ridicare a armei reclamantului, abia la data de 2.11.2007 s-a emis dispoziția de suspendare a dreptului de port armă și s-a pus în vedere reclamantului să depună arma, muniția și permisul.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 46 alin. 1 lit. c din Legea 295/2004 potrivit cărora suspendarea dreptului de port și folosire a armelor se dispune în situația săvârșirii uneia sau mai multor contravenții pentru care legea prevede sancțiunea complementară a suspendării dreptului. Or, cum instanța a reținut prin decizia 649/R/2007 că reclamantul nu a periclitat siguranța vânătorii, că nu a mai săvârșit alte fapte contravenționale, este evident că nu se justifică nici suspendarea dreptului de folosire a armei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul IPJ H care a solicitat modificarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantului.
În expunerea de motive s-a arătat că dispoziția nr. -/2.11.2007 a fost emisă în temeiul art. 46 alin. 1 lit. c din Legea 295/2004, potrivit căruia suspendarea dreptului de port și folosire a armelor se dispune în cazul în care titularul dreptului a săvârșit una sau mai multe contravenții pentru care legea prevede sancțiunea contravențională complementară a suspendării dreptului. În cazul de față reclamantul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 38 alin. 2 lit. a raportat la art. 132 pct. 12 și art. 133 lit. din Legea 295/2004, faptă contravențională pentru care legea prevede suspendarea dreptului de port și folosire a armelor letale. Procesul verbal de contravenție a fost însoțit de decizia -/10.01.2007 prin care s-a suspendat dreptul de port armă odată cu sancțiunea contravențională. Aceasta nu a fost menționată în procesul verbal întrucât nu este o sancțiune contravențională stabilită în temeiul articolului de sancționare a faptei contravenționale, ci una administrativă, supusă controlului instanței de contencios administrativ. Instanța de recurs a menținut procesul verbal de constatare a contravenției și a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului.
Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, Curtea constată că prezentul recurs este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin procesul verbal seria E nr. -/9.01.2007 reclamantul a fost sancționat contravențional cu o amendă de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 38 alin. 2 lit. din Legea 295/2004 raportat la art. 132 pct. 12 și art. 133 lit. Potrivit acestor texte de lege constituie contravenție portul armelor de vânătoare fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 38 alin. 2, contravenție care se sancționează atât cu sancțiunea principală a amenzii, potrivit art. 133 alin. 1 lit. d, cât și cu sancțiunea complementară prevăzută de art. 133 alin. 2 lit. c, respectiv suspendarea dreptului de port și folosire a armelor pentru o perioadă de 12 luni.
Prin decizia nr. 649/2007 Tribunalul Hunedoaraa admis recursul declarat de petentul împotriva sentinței 1409/2007 pronunțată de Judecătoria Deva pe care a modificat-o în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Prin aceeași decizie s-a reținut în mod irevocabil că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, însă față de faptul că nu a mai săvârșit alte fapte contravenționale și nu a periclitat siguranța vânătorii, instanța a considerat că sancțiunea avertismentului este suficientă, iar aplicarea amenzii nu se justifică, față de gradul redus de pericol social al faptei săvârșite. Așadar nu s-a reținut că fapta nu există sau că petentul nu se face vinovat de săvârșirea acesteia.
Art. 133 din Legea 295/2004 prevede la alin. 2 că "următoarelor contravenții prevăzute la art. 132 li se aplică sancțiuni complementare", fără a face nicio distincție în funcție de gradul de pericol social al faptei săvârșite sau în funcție de faptul că s-a aplicat sancțiunea amenzii ori sancțiunea avertismentului. Așadar, aplicarea sancțiunii complementare nu este lăsată de legiuitor la latitudinea organului constatator sau a instanței de judecată, prin folosirea unei sintagme de genul "li se pot aplica sancțiuni complementare", ci dimpotrivă exprimarea legiuitorului este imperativă "li se aplică sancțiuni complementare". Deci atâta timp cât se comite contravenția prev. de art. 132 pct. 12 (aspect necontestat în speță), se aplică automat și suspendarea dreptului de port și folosire a armelor pentru o perioadă de 12 luni, în temeiul art. 133 alin. 2 lit. c din aceeași lege. Instanța de fond a reținut incidența art. 46 alin. 1 lit. c din Legea 295/2004, potrivit căruia suspendarea dreptului de port și folosire a armelor se dispune de organul competent dacă s-a săvârșit o contravenție pentru care legea prevede sancțiunea contravențională a suspendării dreptului de port și folosire a armelor, însă i-a dat o interpretare eronată, reținând, în mod greșit, că atâta timp cât reclamantul nu a periclitat siguranța vânătorii și nu a mai săvârșit alte fapte contravenționale, este evident că nu se justifică nici suspendarea dreptului de folosire a armei.
Potrivit art. 5 din OG 2/2001 sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare, iar sancțiunile contravenționale principale sunt amenda, avertismentul și prestarea unei activități în folosul comunității, sancțiunile contravenționale complementare fiind prevăzute de alin. 3 al aceluiași articol. Inițial reclamantului i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii, iar ulterior, în urma plângerii sale contravenționale această sancțiune a fost înlocuită cu sancțiunea avertismentului, tot o sancțiune principală. Alături de această sancțiune este perfect legală aplicarea unei sancțiuni complementare, raportat la disp. legii speciale 295/2004 și la disp. legii generale OG 2/2001, care la art. 5 alin. 7 prevede că pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare. În aceste condiții, este de asemenea lipsită de temei legal reținerea instanței de fond în sensul că reclamantul a fost sancționat de două ori pentru una și aceeași faptă; nu este vorba de o dublă sancțiune, ci de o sancțiune complementară alături de una principală, expres și imperativ prevăzută de lege în cazul faptei reținute în sarcina reclamantului.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, instanța de fond făcând o greșită interpretare și aplicare a legii, împrejurare față de care, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3 cod pr. civilă va admite recursul declarat și va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H împotriva sentinței nr. 745/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliție al Județului
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex. /05.06.2008
Jud. fond:,
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Carla Maria Cojocaru, Iosif Morcan
