Anulare act administrativ fiscal. Decizia 694/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR.694 /2009-
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Băltărete Savina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în SM, -, jud.S și intimatul reclamantACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ- SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ 3 din cadrul Direcției Generale a Finanțelor PubliceS M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M, împotriva sentinței nr. 258/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, intimata reclamantă a depus întâmpinare, precum și faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 258/2009 Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - "" SRL cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva pârâtei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMP -ța - nr. 3-5, în nume propriu și pentru ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ III S M în sensul că, a anulat în parte Decizia nr. 76.648/24.04.2008 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 76648/27.11.2007 formulată de reclamantă, a admis în parte contestația fiscală în sensul că, a anulat în parte Decizia de impunere nr. 494/31.10.2007 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 71647/31.10.2008 de Serviciul de Inspecție Fiscală III S M și cu privire la suma de 5862 lei TVA stabilit suplimentar, 5696 lei majorări și 401 lei penalități de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 76648/24.04.2008 emisă de Biroul de soluționare a contestațiilor din cadrul S M, s-a admis contestația nr. 76648/27.11.2007 formulată de reclamantă împotriva nr. 71647/31.10.2008 încheiat de pârâta de ordin doi, ca întemeiată pentru suma de 12.191 lei reprezentând: 8618 lei TVA stabilit suplimentar și accesorii; s-a respins ca neîntemeiată pentru suma de 12.718 lei reprezentând TVA de plată stabilit suplimentar cu accesorii și ca nemotivată pentru suma de 440 lei TVA de plată suplimentar.
Considerentele deciziei de soluționare a contestației formulată de reclamantă privind respingerea ca neîntemeiată a contestației pentru suma de 12.718 lei, contestată prin prezenta, sunt în principal identice cu apărările de fond invocate de pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, astfel că instanța apreciază inutilă reiterarea acestora în acest context, făcând trimitere la întâmpinarea anterior descrisă.
Împotriva deciziei de soluționare a contestației reclamanta a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ fiscal, din cererea de chemare în judecată rezultând că obiectul prezentei acțiuni judiciare se circumscrie doar cu privire la punctul 2 din decizia de soluționare a contestației, respectiv cu privire la sumele de 12.781 lei.
Având în vedere motivele de nelegalitate a actelor administrativ fiscale contestate determinate în principal de existența în evidența contabilă a reclamantei a unor înscrisuri cu valoare de documente justificative, de modul de înregistrare a acestora în evidența contabilă și constatând că instanța de judecată nu are posibilitatea fizică de a verifica prin depunerea la dosar a tuturor înscrisurilor și nici printr-o verificare la fața locului în fapt a evidențelor contabile ale societății comerciale reclamante, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile complexe având ca obiective principale verificarea în fapt a înscrisurilor deținute de către reclamantă, modul în care înscrisurile acesteia sunt înregistrate în evidența contabilă, consecințele juridice a operațiunilor de înregistrare efectuate, realitatea stării de fapt prezentate de către organele fiscale, pentru a se putea stabili legea aplicabilă stării de fapt, respectiv corecta interpretare a acesteia.
Întrucât în prezenta speță se constată chemarea instanței de a se pronunța în cele din urmă asupra legalității unei decizii de impunere emisă în baza unui raport de inspecție fiscală ca urmare a modului de reținere a unei stări de fapt concrete, prezentată în mod diferit de către părți, instanța urmează să își întemeieze constatările de fapt și cele de specialitate contabilă și fiscale pe constatările expertului judiciar, membru al unui corp profesional pus în slujba justiției, în calitate de auxiliar al acesteia, al cărui raport se află depus la filele nr. 104-109 din dosar.
În baza constatărilor expertului, instanța reține că, reclamanta a redus prețul la datorită prețului de import M al acestuia și nu ca urmare a unor acțiuni de promovare a produselor sau a unor discounturi.
Aceasta, în mod greșit a contabilizat cu nota contabilă "6581=3452" suma de 19.302 lei reprezentând vânzarea tărâței și din acest motiv, organele de control au apreciat că aceasta datorează TVA suplimentar la această sumă în baza articolului 128 alin. 3 lit. e) coroborat cu art. 21 alin. 4 lit. c) din Codul fiscal.
Pentru a constata această stare de fapt, expertul judiciar a reținut că, potrivit art. 19 alin. 1 Cod fiscal, impozitul pe profit se calculează ca diferență dintre veniturile și cheltuielile efectuate în scopul realizării acestor venituri, iar conform art. 21 alin. 1 Cod fiscal pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile: cheltuielile efectuate în scopul realizării veniturilor impozabile, indiferent dacă cheltuielile sunt mai mari sau mai mici decât veniturile.
Întrucât, potrivit Codului fiscal, TVA se poate numai la valoarea de vânzare a tărâței, în mod corect, în acord cu art. 128 alin. 1 Cod fiscal, reclamanta a calculat și colectat TVA pentru suma de 19.302 lei în cuantum de 3.667 lei și nu a calculat și colectat TVA pentru diferența de preț deoarece această sumă nu s-a realizat ca și venit ci ca și cheltuială pentru societate.
De asemenea, expertul judiciar a constatat faptul că suma de 12.550 lei reprezentând deteriorată nu intră în categoria operațiunilor impozabile în cazul acestora fiind incidente dispozițiile art. 128 alin. 8 lit. b) Cod fiscal potrivit căruia, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ care nu pot fi valorificate nu sunt considerate livrări de bunuri și deci nu se datorează pentru ele TVA.
Suma de 620 lei reprezentând făină diferență la inventarul efectuat în decembrie 2004 se încadrează la art. 128 alin. 3 lit. e Cod fiscal și organul de control a stabilit în mod corect TVA aferent acestei sume în cuantum de 118 lei, după cum, în mod corect s-a calculat TVA aferent sumei de 2.265 lei reprezentând făină deteriorată și înregistrată ca produs finit, deoarece această făină nu a fost găsită în stoc și pentru acestea societatea nu a îndeplinit nicio formalitate prin care să dovedească că această făină era deteriorată.
În baza acestor constatări expertul judiciar a recalculat obligațiile fiscale ale reclamantei și a constatat că societatea nu datorează TVA în sumă de 5.862 lei, majorări de 5.696 lei și penalități de 401 lei aferente și datorează bugetului de stat TVA în sumă de 548 lei, majorări de 103 lei și penalități de 8 lei aferente acestui din urmă TVA.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurspârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea acestei căi de atac și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că organul de inspecție fiscală a considerat că TVA în sumă de 313 lei reprezentând servicii de transport este nedeductibilă în baza articolului 24 alineat 2 lit.a din Legea 345/2002, iar TVA în sumă de 178.394lei reprezentând prestări serviciu de transport este nedeductibilă conform articolului 145 alineat 3 lit.a din Legea 571/2003, respectiv lucrările de escavare cuprinse în factura nr. -/2005 emisă de - SA S M nu reprezintă achiziții efectuate în scopul operațiunilor taxabile, drept pentru care s-a apreciat că TVA în suma de 2.565.000lei este nedeductibilă.
S-a constatat că reclamanta a înregistrat în anul 2004, pe cheltuieli excepționale, suma de 36264,16 lei reprezentând marfă și produse expirate/degradate iar la calcularea impozitului pe profit suma a fost considerată nedeductibilă dar nu a fost colectat TVA și prin urmare organul de inspecție fiscală a colectat TVA în sumă de 6890,19 lei.
Organul de inspecție fiscală a considerat totodată că nu au fost respectate prevederile articolului 21 alineat 2 lit.c din Legea 571/2003 și ale punctului 41 și 42 din HG 44/2004, întrucât pentru stocurile degradate de materie primă, aferente exercițiilor financiare 2004 și 2007, societatea reclamantă nu a prezentat contracte de asigurare, nici nu au fost imputate și nici nu s-a colectat TVA în sumă de 6.322 lei.
Conform balanței de verificare încheiată la 30.07.2007 în contul materii prime este evidențiată suma de 31.008,85 lei reprezentând făină, iar la solicitarea organelor fiscale de a li se arăta locul unde se găsește această cantitate de făină, administratorul societății a declarat că s-a degradat în urma unei furtuni și nu s-a întocmit proces verbal de constatare situație în care s-a colectat TVA în sumă de 5.891 lei, aferent acestui stoc lipsă.
Recursul nu este motivat în drept cu referire la articolul 304 punct 9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de către intimată se solicită respingerea recursului, ca nefondat precum și respingerea recursului pe excepția de nulitate a acestuia în temeiul articolului 302 ind.1 lit.c cod procedură civilă.
Examinând cauza prin prima motivelor de recurs invocate, din oficiu, instanța constată că recursul declarat în cauză nu este nul, acesta cuprinzând motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, chiar dacă nu s-a făcut încadrarea în dispozițiile articolului 304 a acestora.
Recursul declarat în cauză este însă nefondat pentru următoarele considerente:
La pronunțarea hotărârii atacate, prima instanță în mod corect a avut în vedere concluziile expertizei contabile efectuate în cauză (filele 104-109).
Conform dispozițiilor articolului 128 alineat 8 lit.b cod fiscal, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ care nu pot fi valorificate, nu sunt considerate livrări de bunuri și deci nu se datorează pentru ele TVA.
Raportul de inspecție fiscală a fost încheiat la data de 31.10.2007, dată la care aceste dispoziții legale erau încă în vigoare. Prin urmare pe perioada 2004-2007 avută în vedere de organele de inspecție la stabilirea TVA colectată erau în vigoare aceste dispoziții legale, dispoziții care trebuiau să fie aplicate de către organul de inspecție fiscală.
Conform dispozițiilor articolului 128 alineat 1 cod fiscal TVA se poate aplica numai la valoarea de vânzare a bunului, astfel că în mod greșit organul de inspecție fiscală a colectat TVA pentru suma de 36.264,16 lei reprezentând marfă și produse degradate în loc de 19.302 lei care reprezintă prețul de vânzare al tărâței.
Reclamanta intimata a redus prețul la tărâțe ca urmare a prețului Maa cesteia, aspect rezultat din procesul verbal nr. 98/14.06.2004 și nu ca urmare a unor acțiuni de promovare a produselor.
Față de dispozițiile codului fiscal, expertul contabil în mod corect a arătat în raportul de expertiză faptul că pentru diferența de preț, rezultat după scăderea prețului de vânzare la tărâțe, organele de control nu au avut dreptul să calculeze TVA suplimentar, deoarece această sumă nu s-a realizat ca și venit, ci reprezintă o diferență dintre prețul de achiziție și prețul de vânzare care se evidențiază pe cheltuieli. În mod corect a constata expertul și faptul că contravaloarea tărâței deteriorate nu intră în categoria operațiuni impozabile, față de prevederile articolului 128 alineat 8 lit cod fiscal.
Referitor la cantitatea de făină evidențiată în stoc și care nu a fost găsită de către organul de control și cu privire la care nu s-a întocmit nici un proces verbal de constatare a degradării, expertul a arătat că în mod corect a fost calculat TVA aferent contravalorii acesteia, iar instanța de judecată a menținut ca temeinic și legal Raportul de control sub acest aspect.
Motivele de recurs referitoare la TVA constată nedeductibilă de către organele de control, nu vor fi analizate de către instanța de recurs întrucât prin acțiunea formulată de către reclamantă nu a fost contestat Raportul de inspecție fiscală cu privire la acest aspect ci doar cu privire la TVA colectată.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor articolului 312 alineat 1 cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul și păstrată în totalitate hotărârea atacată ca fiind temeinică și legală.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ac nefondat recursul declarat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Scu sediul în S M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantă- SRLcu sediul în SM, -, jud. S și intimatul reclamantACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ- SERVICIUL DE INSPECȚIE FISCALĂ 3 din cadrul Direcției Generale a Finanțelor PubliceS M, P-ța -, nr. 3-5, jud. S M, împotriva sentinței nr. 258/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.MS în concept 16.12.2009
Jud fond
Dact./05.01.2010
3 com
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Filimon Marcela, Băltărete Savina
