Anulare act administrativ fiscal. Decizia 725/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 725
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în mun. B, Calea, nr. 202.A, sector 1 împotriva sentinței nr. 3538 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns reclamantul intimat, în nume propriu și în calitate de mandatar al intimatei, asistat de avocat, lipsă fiind recurenta și pârâta intimată Instituția Prefectului Jud..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătoarea intimaților, cu privire la notele scrise depuse de recurentă, a arătat că în motivare se face referire la o altă persoană. A solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, conform considerentelor din întâmpinare, cu precizarea subsidiară că intimații au făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei; că a fost dovedit interesul reclamantei pentru procurare înscrisuri, făcând referire la 24, 25 și 150 dosar fond; că s-au depus declarații de martori, invocând 43, 44 și 45 ds.; că prin adeverința aflată la 148 ds. fond și respectiv 30 ds. recurs s-a dovedit înzestrarea reclamantei, adeverință confirmată și de declarația autentificată a martorilor și aflată la 149 ds. fond. Referitor la cel de-al 2-lea motiv de recurs, la 21, 22 ds. fond, s-au depus certificat eliberat de Ministerul d e Interne, respectiv carnet de evacuat; adeverință emisă de Primăria satului -. M și adresă de la Primăria comunei, jud. Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr- la data de 21.03.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Instituția Prefectului S - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 3. și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 3. pentru anularea Hotărârii nr. 311/13.12.2007 a Comisiei Județene S pentru aplicarea Legii nr. 3. completată cu Legea nr. 171/2006 privind respingerea cererii sale nr. 4540/05.03.2004, precum și obligarea acestor pârâte să acorde măsuri reparatorii, despăgubiri pentru imobilele proprietatea sa ce au fost părăsite la, jud., la data de 28 iunie 1940 - la ocuparea prin ultimatum de URSS.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin cererea înregistrată la Comisia Jud. S pentru aplicarea Legii nr. 3. sub nr. 4540/05.03.2004 a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele părăsite la, jud. în 28.06.1940, proprietatea sa, respectiv:1 casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 4 camere, hol, bucătărie, în suprafață de 150, camere încălzite cu sobe de teracotă; grajd pentru vite de 120, perete din cărămidă, fundație de piatră, acoperit cu țiglă, uși, ferestre, dușumea; 1 magazie de 50 - din lemn și scândură, acoperită cu țiglă; 1 pivniță de 30; 1 fântână, precum și: teren pentru construcții, curte și grădină de 2500, din care cu construcții 350; curte de 700; grădină de 1450; teren extravilan de 2,5 ha cultivabil la, jud., fără a culege culturile din iunie 1940, din care: 1 ha - necules; 1 ha porumb - necules; 0,5 ha vie pe rol - neculeasă, toate fiind împrejmuite cu gard din piatră și scândură în lungime de 250
A mai arătat reclamanta că, părinții săi au fost deportați în jud. B, că a făcut toate demersurile pentru recuperarea prejudiciilor ce i s-au adus și că i s-a respins solicitarea, motivat de faptul că nu poate beneficia de măsurile reparatorii prev. de Legea nr. 3. - pentru că este bătrână, are 69 ani.
A mai precizat reclamanta că dovada sa de refugiat a făcut-o și prin adresa Ministrului de Interne nr. 8130/24.09.1940 în care este trecut numele său - - născută în, jud. la data de 1912, cu cetățenie română, cât și prin carnetul său de evacuat nr. 17011 BC din 30.09.1940.
A invocat reclamanta disp. art. 1 din Legea nr. 3. completată cu Legea nr. 171/2006 și art. 1 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 3. aprobate prin HG nr. 1120/2006 potrivit cărora beneficiază de măsuri reparatorii cetățenii români deposedați de bunurile imobile, ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de-al doilea război mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la în anul 1947.
În fine, a arătat reclamanta că, față de situația de fapt expusă, se justifică, calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii conform Legii nr. 3. întrucât ca urmare a strămutării forțate în 28 iunie 1940 a fost deposedată de bunurile imobile proprietatea sa, ce au rămas pe teritoriul, jud..
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta Guvernul României - Instituția Prefectului Jud. S, prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii, întrucât cererea reclamantei nu a fost soluționată de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 3. așa încât se consideră că acțiunea în anulare a Hotărârii nr. 244/2006 a Comisiei Județene S pentru aplicarea Legii nr. 3. este prematur introdusă, iar potrivit prev. art. 8 alin. 5 din Legea nr. 3. hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 3. sunt supuse controlului judecătoresc.
Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților Statului B, a depus la dosarul cauzei în conformitate cu disp. art. 118 Cod proc. civ. întâmpinare prin care a arătat că la data de 13.12.2007, Instituția Prefectului Jud. S - Comisia Jud. pentru aplicarea Legii nr. 3. a emis Hotărârea nr. 311, prin care a respins cererea reclamantei, care solicita acordarea de despăgubiri pentru bunurile proprii reținute sau sechestrate în localitatea, jud., ca urmare a refugiului din de Nord în 1940, cu motivarea că "din actele depuse nu reiese cu certitudine calitatea de titulară a dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care se solicită despăgubiri și că nu a făcut dovada refugiului părinților și nici data și locul decesului acestora, existând posibilitatea ca părinții săi să fi beneficiat în continuare de bunurile pentru care se cer despăgubiri".
S-a mai arătat că dacă și părinții reclamantei s-au refugiat, așa cum se susține în acțiune, ar fi trebuit să existe la dosar dovada refugiului acestora. Mai mult, era necesar să depună reclamanta și dovada proprietății bunurilor pe care aceștia le dețineau înainte de refugiu, altele decât cele pentru care s-au cerut despăgubiri.
În concluzie, a apreciat pârâta, reclamanta nu poate dovedi calitatea de titulară a dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care solicită despăgubiri.
La data de 03.06.2008 reclamanta a decedat, moștenitorii acesteia fiind și.
Prin sentința nr. 3538 din 18 decembrie 2008 Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis contestația reclamanților - moștenitori ai defunctei, a anulat hotărârea nr. 311/13.12.2007 a Comisiei Județene S și decizia nr. 611/2008 emisă de - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 3. și a obligat pârâtele să acorde reclamanților despăgubiri, compensații, măsuri reparatorii conform Legii nr. 3. pentru imobilele autoarei lor, părăsite în, jud..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, reclamanții au făcut dovada că mama lor, a fost deportată în jud. B, prin adresele emise de Primăria, jud. și declarații de martori, precum și că au făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor părăsite în, jud., pentru care solicită despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat în esență că, reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autoarei lor, asupra bunurilor pe care pretinde că le-a părăsit în localitatea, jud., pentru care solicită despăgubiri în sensul art. 2 alin. 5 din HG nr. 1120/2006.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului dar și a criticii formulate în recurs, ce vizează disp. art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. Curtea constată neîntemeiat recursul pârâtei
În conformitate cu disp. Legii nr. 3. cetățenii români, deposedați ca urmare a părăsirii forțate a, de Nord și a, precum și ca urmare a celui de-al doilea Mondial și a aplicării Tratatului de între România și Aliate și Asociate, semnat la la 10.02.1947, au dreptul la despăgubiri sau compensații pentru bunurile imobile avute în proprietatea lor în aceste teritorii.
De urmare, două sunt condițiile ce trebuie dovedite pentru a putea beneficia de despăgubiri în temeiul Legii nr. 3. respectiv: dovada refugiului din teritoriile arătate și dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care se solicită despăgubiri, la momentul refugiului.
Prin recursul declarat, pârâta B nu contestă faptul refugiului autoarei reclamanților, astfel încât acest aspect nu va fi analizat de către instanța de recurs, ci doar a doua condiție, respectiv dreptul de proprietate asupra bunurilor pentru care solicită despăgubiri.
Potrivit art. 2 alin. 1,4,5 din HG nr. 1120/2006 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicarea a Legii nr. 3. pentru a beneficia de măsurile reparatorii prev.de Legea nr. 3. cu modificările și completările ulterioare, persoanele îndreptățite trebuie să facă dovada că au avut în proprietate, la momentul refugiului, bunurile pentru care solicită măsuri reparatorii.
Bunurile trebuie însoțite de acte doveditoare certificate de autorități, iar în situația imposibilității dovedite de a procura acte, cererea se completează cu declarația autentică a petentului, însoțită de declarațiile a cel puțin 2 martori, de asemenea autentificate.
Imposibilitatea procurării de înscrisuri se dovedește prin demersurile efectuate pentru a intra în posesia acestor acte, depunându-se copii ale corespondenței purtate cu diferite instituții din România, Ucraina, Republica M, abilitate să producă astfel de documente, respectiv: adeverințe, certificate de arhivă, etc.
În speță, dată fiind imposibilitatea depunerii documentelor de proprietate, reclamanții au dovedit dreptul de proprietate în conformitate cu dispozițiile legale mai sus citate, respectiv cu declarații de martori: (43), (44), (45), declarație pe propria răspundere dată de, autoarea reclamanților (48) și corespondență purtată cu Arhivele Naționale a M( 171, 172, 173).
În opinia Curții, reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor pentru care solicită măsuri reparatorii, astfel că în mod eronat prin hotărârea nr. 311 din 13.12.2007 a Comisiei Județene S și prin decizia nr. 611/2008 a - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 3. s-a respins cererea pentru acordarea măsurilor reparatorii.
Pentru aceste considerente, motivul de recurs în sensul că reclamanții nu au dovedit dreptul de proprietate asupra bunurilor pentru care solicită măsuri reparatorii este neîntemeiat și nu va fi primit, iar cum nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare sau modificare a hotărârii de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și disp. art. 274 Cod proc. civ.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în mun. B, Calea, nr. 202.A, sector 1 împotriva sentinței nr. 3538 din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta să plătească reclamantului intimat suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 18.05.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene
