Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 724/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 724
Ședința publică din 23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea PF, cu sediul în mun. S,-, -.8,. A,. 17, jud. împotriva deciziei nr. 7 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns mandatar convențional, asistată de avocat, pentru contestatoare, lipsă fiind intimata DGFP.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând contestația în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru contestatoare a arătat că temeiul legal al contestației în anulare este art. 318 teza I Cod proc. civ. și a solicitat admiterea acesteia, pentru motivele invocate în scris, expuse pe larg în ședința publică, anularea deciziei contestate și fixarea unui nou termen de judecată pentru rejudecarea recursului, urmând ca instanța să facă referire la disp. art. 44 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală. Totodată, arată că organul emitent al deciziei nu a comunicat actele de procedură la mandatarul convențional al contestatoarei, apreciind că data de 13.02.2008 era termenul legal de la care curge termenul de contestare administrativă de 30 de zile, la care trebuia să se raporteze instanța de recurs.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 28 din 31.03.2008, DGFP Sar espins ca fiind nedepusă în termen, contestația formulată de PF, împotriva deciziei de impunere privind impozitul de venit stabilit suplimentar în sumă de 10.563 lei, aferent anilor 2003-2006 cu motivarea că a fost depășit termenul de 30 de zile prev. de art. 207 Cod proc. fiscală pentru depunerea contestației.
Prin sentința 2021 din 5 august 2008 Tribunalului Suceava - secția contencios, s- admis contestația formulată de către PF și s-a anulat decizia nr. 28/31.03.2008, pârâta DGFP S fiind obligată a soluționa pe fond contestația formulată de către PF.
În motivarea soluției s-a reținut că decizia de impunere contestată nu a fost comunicată reclamantei, că mandatara a luat cunoștință de decizia de impunere abia la 13.02.2008 ( când i s-a prezentat această decizie de către organul de cercetare penală) și față de acest termen contestația formulată nu este tardivă.
Împotriva sentinței a declarat recurs DGFP S susținând că este nelegală. A solicitat admiterea recursului și respingerea contestației.
Și- dezvoltat motivele de recurs arătând următoarele:
- decizia de impunere contestată a fost comunicată prin poștă la domiciliul fiscal al contribuabilului cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform art. 44 al. 2 lit. c din OG 92/2003. Întrucât corespondența a fost restituită cu mențiunea că destinatarul este plecat din țară s-a făcut comunicarea prin publicitate conform art. 44 al. 3 din OG 92/2003.
Prin decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2009, Curtea de Apel Suceavaa admis recursul, reținând în esență că este greșită motivarea instanței de fond în sensul că actul de impunere trebuia comunicat mandatarei, deoarece nu sunt date situațiile de excepție prev. de art. 44 alin. 1 Cod proc. fiscală, care să permită comunicarea actelor administrativ fiscale altor persoane decât contribuabilului căruia îi este destinat actul.
Domiciliul fiscal al PF este în România, S,-, -.8,. A,. 17, adresă unde a fost comunicat actul de impunere la 17.11.2007 (fila 36); deoarece corespondența trimisă la sediul fiscal a fost restituită cu mențiunea "destinatar plecat din țară", s-a făcut aplicarea art. 44 alin. 3 din OG nr. 92/2003, respectiv comunicarea prin publicitate, prin afișare concomitent la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a ANAF (filele 38-40), la 18.12.2007; că nu sunt date situațiile de excepție prev. de art. 44 Cod proc. fiscală, fiind greșită motivarea instanței de fond în sensul că actul de impunere trebuia comunicat mandatarei.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare reclamanta, arătând că reținerea eronată a situației de fapt deduse judecății constituie, așa cum s-a statuat în practica instanțelor de judecată, motiv de contestație în anulare. În speță, a fost greșit reținută situația de fapt în legătură cu modalitatea de comunicare a deciziei de impunere de care a luat cunoștință efectiv prin mandatar la data de 13.02.2008.
Contestația este nefondată și va fi respinsă pentru următoarele consicerente:
Potrivitart. 318alin. 1 din Codul d e procedură civilă, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare".
În sensul textului citat mai sus,"greșeală materială"înseamnă greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Legea are în vedere greșeli materiale de ordin procedural, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei, cum ar fi: respingerea greșită a unui recurs tardiv, anularea lui greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și alte erori asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Prin urmare, greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
În speță însă, instanța de recurs a motivat admiterea căii de atac pe lipsa obligației organului fiscal de a comunica actul administrativ mandatarului, aceasta întrucât contribuabilul nu se încadra în nici una din cele două situații expres și limitativ stabilite de disp. art. 44 alin. 1 din OUG nr. 92/2003, respectiv de a nu avea domiciliu fiscal în România sau de a avea numit un curator fiscal. Ori acest raționament, asupra corectitudinii căruia, dat fiind cadrul procesual în care ne aflăm, nu putem să ne aplecăm atenția, constituie o judecată a fondului pretenției dedusă judecății, astfel încât incorectitudinea lui ar putea constitui o greșeală de judecată și nu o greșeală materială. Așa fiind, o contestație în anulare bazată pe disp. art. 318 alin. 1, teza I proc. civ. nu poate fi primită.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea PF, cu sediul în mun. S,-, -.8,. A,. 17, jud. împotriva deciziei nr. 7 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. GM
Tehnored. MM
2 ex. - 28.04.09
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Muntean Daniela, Artene
