Anulare act administrativ fiscal. Decizia 737/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 737/CA/2008
Ședința publică de la 03 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Lazăr
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Marieta Florea
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta -" " împotriva sentinței civile nr.181/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, mandatara reclamantei recurente depune la dosar chitanța nr. - PJ din 26.05.2008 reprezentând plata taxei de timbru în sumă de 19,50 lei.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei susține recursul, solicitând:admiterea acestuia, casarea sentinței civile atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 11.10.2007 sub dosar nr- reclamanta SRL Sas olicitat ca prin hotărâre judecătorească în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A să se dispună anularea Deciziei nr.19/12.04.2007 și a procesului verbal nr.132/4.03.2005 întocmite de pârâtă cu consecința exonerării reclamantei de la plata sumei totale de 2.537.927.322 lei ROL, reprezentând obligații bugetare suplimentare stabilite în sarcina sa.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că în urma controlului efectuat de A s-a reținut prin procesul verbal nr.132/2005 că datorează bugetului de stat TVA suplimentar, impozit pe profit suplimentar și impozit pe salarii suplimentare la care s-au calculat obligațiile suplimentare aferente constând în dobânzi și penalități.
Contestația formulată împotriva procesului verbal a fost respinsă de pârâtă prin decizia nr.19/12.04.2007.
Tribunalul Alba - Secția Comercială și Contencios Administrativ prin sentința civilă nr.181/CAF/22.02.2008 a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că în perioada 8.12.2004-13.12.2004 și 17.01.2005-4.03.2005 societatea reclamantă a fost verificată fiscal pentru perioada octombrie 2000-septembrie 2004 cu calculul accesoriilor la obligațiile suplimentare stabilite până la 3.02.2005. În urma verificării a rezultat că reclamanta a încasat prin virament bancar avansuri pentru marfă în sumă de 641.165 lei pentru car enu emis facturi fiscale și nu a încasat TVA conform art.134 alin.5 din Legea 571/2003 așa încât au fost stabilite în sarcina reclamantei obligații suplimentare în valoare de 102.370 lei reprezentând TVA.
S-a reținut că în perioada mai-decembrie 2002 reclamanta a înregistrat în contabilitatea proprie un număr de 24 facturi emise de diverși furnizori, neînregistrați ca plătitori TVA, reprezentând piese de schimb și echipamente de protecție, furnizori care în realitate nu existau, aspecte dovedite cu adresa nr.80117/2005 emisă de B și de Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba din 29.11.2006 pronunțată în dosarul penal nr.175/P/2005 ca urmare a înregistrării în contabilitate a facturilor s-a dedus în mod nejustificat TVA în cuantum de 49.032,05 lei și s-a diminuat impozitul pe profit cu suma de 64.515,85 lei.
S-a mai constatat că reclamanta a înregistrat pe cheltuieli, factura fiscală nr. -/12 05 2004 și nr. -/12 05 2004 în valoare de 48185,05 lei emise de BRD B, facturi anulate ulterior prin emiterea de facturi cu minus fără a se proceda la anularea înregistrărilor inițiale ca de altfel și înregistrarea unui transfer bancar de 16450 lei și necorelarea TVA aferentă avansurilor încasate de la clienți pentru mărfuri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SRL S, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta susține că i-a fost îngrădit dreptul la apărare prin respingerea probei privind efectuarea unei expertize contabile care să lămurească toate problemele invocate. De asemenea pe fond se susține că organele de control au făcut abuz prin obligarea la plata acestor cheltuieli având în vedere că în momentul cumpărării pieselor (noiembrie și decembrie 2002) nu cunoștea că societățile furnizoare nu sunt înregistrate fiscal.
Mai susține că piesele achiziționate de la România SRL, au fost refacturate tot ca și piese de schimb, așa cum le-a și primit.
În drept invocă disp.art.312 Cod procedură civilă.
Recursul a fost timbrat cu suma de 19,5 lei timbru fiscal și 0,15 lei timbru judiciar.
Pârâta nu s-a prezentat în instanța de recurs și nici nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu, curtea constată că recursul reclamantei este nefondat.
În mod corect instanța de fond a constatat că societatea reclamantă a efectuat operațiuni eronate în evidențele contabile prin care s-a urmărit diminuarea bazei de calcul a obligațiilor fiscale, constatate de organul de control și menținute prin Decizia nr.19/12.04.2007 a Direcției Generale a Finanțelor Publice
De altfel cercetările penale efectuate față de administratorul societății, afirmă această stare de fapt, iar societatea acestuia de sub urmărire penală nu s-a făcut pe lipsa vinovăției ci a gradului de pericol social redus a infracțiunilor comise și circumstanțele făptuitorului și pe cale de consecință i s-a aplicat amendarea administrativă de 1000 lei.
Modul de calcul al obligațiilor fiscale a fost corect reținut de instanță în baza procesului verbal nr.132/4.03.2005 și apoi prin motivarea deciziei de respingere a contestației împotriva acestuia.
Din nota explicativă dată de administratorul societății rezultă că piesele de schimb și echipamentele de protecție nu au fost livrate de furnizori în condiția -depozit beneficiar, iar plata acestora s-a făcut în numerar.
Reclamanta nu a putut să facă dovada utilității pieselor de schimb al existenței acestora pe stoc sau al valorificării lor, astfel corect s-a tras concluzia fictivității acestor operațiuni cu consecința reducerii sumelor de la cheltuieli deductibile și la calcularea suplimentară a impozitului pe profit.
În ce privește motivul de recurs vizând respingerea probei cu expertiza contabilă, se constată că în mod corect instanța de fond nu a încuviințat administrarea acestei probe având în vedere că în dosar se impunea cu precădere dezlegarea problemelor de drept, sarcină care revine instanței și nu expertului contabil, iar în funcție de aceasta cuantumul majorărilor de întârziere putea fi verificat printr-un calcul matematic simplu care nu impunea contribuția unui expert contabil.
Neexistând nici un motiv de casare sau modificare prev.de art.304 Cod procedură civilă, recursul reclamantei se va respinge ca nefondat în baza art.312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta -" " împotriva sentinței civile nr.181/CAF/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.ȘF
Dact./ex.2/5.09.2008
Jud.fond. A:,
Președinte:Elisabeta LazărJudecători:Elisabeta Lazăr, Ștefan Făt, Marieta Florea
