Anulare act administrativ fiscal. Decizia 763/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 763
Ședința publică din23 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat de reclamanții cu domiciliul în S, -, -. C,.3,.15, jud. S, B cu domiciliul în S,-,. A,. 4, jud. S și cu domiciliul în C- M,- A, jud. S,împotriva sentinței nr. 3537 din 18 decembrie 2008pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B și Instituția Prefectului Județului S - Comisia Jud. pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții, B și mandatar -, lipsă fiind pârâții intimați.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată la dosar întâmpinarea formulată de pârâtul intimat Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
Pentru a da posibilitatea reclamanților să ia cunoștință de conținutul întâmpinări formulate în cauză, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reclamanții, B și mandatar -, lipsă fiind pârâții intimați.
Instanța, luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art.150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul la dezbateri.
Mandatarul -, pune concluzii de admitere a recursului și de casare a sentinței recurate ca fiind lovită de nulitate. În motivarea concluziilor sale arată că pârâtele au evitat să răspundă solicitărilor sale de a depune dovezi în sensul existenței ori nu a terenului disponibil din terenul privat al statului.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal sub nr- din 09.01.2008, reclamanții, B și în contradictoriu cu pârâții Guvernul României - Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B și Instituția Prefectului Județului S - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să li se recunoască drepturile în calitate de moștenitori legali, de a fi despăgubiți prin atribuirea în natură a unui drept de proprietate în suprafață de 2,90 ha teren intravilan în baza Legii nr. 290/2003 (pentru bunurile proprietate a acestora sechestrate, reținute sau rămase în, de Nord) din domeniul privat al Statului, al unităților administrativ - teritoriale din județul S sau din rezerva la dispoziția comisiilor locale, despăgubiri, compensații bănești pentru recoltele de, porumb și legume rămase neculese la data refugiului și părăsirii forțate a bunurilor aferent suprafeței de 2,90 ha cultivate și neculese din anul 1944, calculată în raport cu suprafața cultivată și producția medie la hectar, potrivit prețului de achiziție a produselor, precum și anularea în totalitate a actului administrativ unilateral ca nelegal și neîntemeiat - hotărârea nr. 28 din 04.05.2007.
Tribunalul Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 3537 din 18.12.2008 a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea formulată de reclamanți a fost admisă, acordându-li-se compensații bănești în valoare de 25.857,20 lei pentru suprafața de 2,90 ha teren intravilan și a fost respinsă cererea acestora de despăgubiri pentru recoltele neculese de și porumb, precum și cele de legume și fructe, deoarece nu s-a făcut dovada suprafeței de teren cultivată cu acestea.
A mai reținut prima instanță că hotărârea nr. 38 din 04.05.2007 a Comisiei Județene S pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 prin care a fost respinsă cererea formulată de reclamanți în care au solicitat restituirea în natură a celor 2,90 ha și acordarea de despăgubiri sau compensații pentru recoltele neculese în anul 1944, este legală, atâta vreme cât la nivelul comisiilor legale de fond funciar nu există rezervă. În ce privește despăgubirile și compensațiile pentru recoltele neculese în anul 1944 prima instanță a reținut că reclamanții nu au făcut dovezi în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții care au criticat sentința ca nelegală și netemeinică invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă.
În esență, recurenții au arătat că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă și în respectarea rolului activ nu a administrat probe care în final să ducă la admiterea cererii ce au formulat-o de a primi în natură suprafața de 2,90 ha teren pe care au deținut-o în proprietate în - Ucraina.
Sub acest aspect, recurenții au arătat că pârâtele nu au făcut demersuri pentru a găsi teren disponibil din domeniul privat al statului pentru a li se atribui în temeiul Legii nr. 290/2003 terenul rămas în Ucraina.
Au mai invocat recurenții că au fost prejudiciați prin neacordarea în natură a suprafeței de 2,90 ha teren și că au fost încălcate astfel angajamentele internaționale asumate și ca în calitate de stat membru ai Uniunii Europene îi incumbă anumite obligații, inclusiv de a respecta tratatele încheiate.
Recursul este nefondat.
Din petitul declarației de recurs rezultă că reclamanții recurenți au o singură nelămurire și anume aceea că nu li s-a atribuit în natură suprafața de 2,90 ha teren ce au deținut-o în Ucraina și că nu sunt de acord să primească despăgubiri în baza Legii nr. 290/2003.
În conformitate cu disp. art. 5 alin. 1 din nr.HG 1120/2006, cu modificările și completările ulterioare "pentru terenurile rămase în teritoriile prevăzute a art. 1", foștilor proprietari sau moștenitorilor legali și testamentari ai acestora, astfel cum sunt definiți la art. 1 din Legea nr. 290/003, cu modificările și completările ulterioare, lise potatribui terenuri de aceiași categorie în județele în care domiciliază în condițiile Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare,în limita disponibilităților,din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale.
Din economia textului legal citat rezultă până la evidență că atribuirea în natură a terenurilor pentru care se solicită despăgubiri în baza Legii nr. 290/2003 nu reprezintă o opțiune a beneficiarilor, ci se face în funcție de disponibilul de teren aflat la dispoziția unităților teritorial - administrative.
Instituția Prefectului județului S, prin adresa nr. 7084/ din 23.07.2008, aflată la dosarul cauzei, a precizat că pe teritoriul unităților teritorial administrative din județul S nu există teren disponibil pentru a putea fi atribuit persoanelor ce au formulat cereri în baza Legii nr. 290/2003.
În atare situație nu poate fi reținută critica adusă de reclamanți cum că instanța de fond nu a dat curs principiului rolului activ și nu a solicitat dovezi care să facă dovada existenței sau inexistenței de teren disponibil în domeniul privat al statului.
În mod legal, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, deoarece astfel sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 290/2003 cu modificările și completările ulterioare "în cazul în care prevederile alin. (1) nu pot fi îndeplinite în natură, foștii proprietari beneficiază de despăgubiri sau compensații, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, stabilită prin nr.HG 59/1994 pentru modificarea anexei la nr.HG 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 și 39 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, actualizată potrivit coeficientului de inflație existent la data plății compensației raportat la cel stabilit pentru luna martie 1994".
Or, în respectarea dispozițiilor legale citate, în speță se constată că au fost avute în vedere în luarea măsurii de acordare a despăgubirilor.
Pe cale de consecință, instanța în baza art. 304 pct. 5, 7 și 9 și art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții cu domiciliul în S, -, -. C,.3,.15, jud. S, B cu domiciliul în S,-,. A,. 4, jud. S și cu domiciliul în C- M,- A, jud. S,împotriva sentinței nr. 3537 din 18 decembrie 2008pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. Fond
Tehnored.
2ex/04.05.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
