Anulare act administrativ fiscal. Decizia 765/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 765
Ședința publică din data de 4 iunie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul, domiciliat în Nehoiu,-, Județul B împotriva sentinței nr. 302 din 07.03.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI NEHOIU cu sediul în Nehoiu, Județul
Recursul este timbrat cu suma de 20 lei potrivit chitanței nr. -/05.05.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul - și intimatul pârât Consiliul Local al Orașului Nehoiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este motivat și timbrat, că recurentul a solicitat judecarea în lipsă a cererii de suspendare, iar avocat pentru intimatul pârât Consiliul Local al Orașului Nehoiu a solicitat amânare cauzei întrucât se află în concediu legal de odihnă, după care:
Curtea față de cererea formulată de avocat pentru intimatul pârât Consiliul Local al Orașului Nehoiu privind amânarea cauzei, o respinge având în vedere că dosarul se află la cel de al doilea termen de judecată, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, retine următoarele:
Prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Buzău la nr-, reclamantul - a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se anuleze hotărârea Consiliului Local Nehoiu nr. 14/30.03.2007 prin care
s-a aprobat concesionarea prin licitație publică deschisă a unor terenuri pe o perioadă de 49 de ani, unor agenți economici, măsura încălcând dreptul de proprietate al
reclamantului, deoarece acestuia i-au fost mutate gardurile și ocupate parte din terenurile proprietatea sa.
A precizat reclamantul că terenul pentru care i s-a încălcat dreptul de proprietate se situează în punctul M -, a apartinut autorilor săi împroprietăriți din anul 1864, situatie rezultată si din decizia nr. 556 din 5.07.2002 a Tribunalului Buzău.
Petitionarul a susținut că terenul de 1600 care îi aparține a fost împărtit, după imprejmuirea cu gard metalic în două parcele, cea dinspre nord fiind oferită fără niciun titlu firmei subordonată Primăriei Nehoiu, iar cea dinspre sud fiind scoasă la licitație publică, Consiliul Local Nehoiu făcând astfel acte de dispoziție asupra unor terenuri proprietatea reclamantului, care a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința nr. 302/7.02.2008 Tribunalul Buzăua respins acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr. 14/30.03.2007 pârâtul Consiliul Local Nehoiu a aprobat concesionarea prin licitație publică deschisă a unor terenuri din care face parte terenul de 1000 situat între râul B și strada - -, teren care aparține domeniului public al orașului Nehoiu, conform expunerii de motive de la data adoptării hotărârii, existente la fila 35 dosar, astfel că în baza art. 38 alin. 5 lit. din Legea 215/2001 privind administrația publică locală pârâtul era indreptățit să hotărască asupra concesionării bunurilor proprietate privată a orașului, astfel încât, constatându-se că nu erau îndeplinite conditiile prev. de art. 1 din Legea 554/2004, reclamantul nedovedind vătămarea drepturilor legitime, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul -, care criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie reluând susținerile din acțiunea introductivă și arătând că este proprietarul terenului de 1600, categoria fâneață, situat în imediata apropiere a locuinței, moștenit de la autoriii săi -bunicul matern și - -tatăl, care au înscris acest teren în registrul agricol și în fostul CAP, terenul fiind revendicat de reclamant si de tatăl său, în baza legilor fondului funciar reconstituindu-li-se dreptul de proprietate, fără însă ca aceștia să fie puși în posesia terenului, așa cum rezultă din dispoziția primarului nr. 58/2002 emisă în urma notificării nr. 49/2002 adresată acestuia de recurentul- reclamant în baza Legii 10/2001.
A mai învederat recurentul că s-a judecat cu Primăria Nehoiu pentru acest teren și a câștigat procesul, așa cum rezultă din decizia nr. 556/2002 a Tribunalului Buzău, dar cu toate acestea intimatul-pârât i-a confiscat terenul și l-a trecut în domeniul public, pentru a-l putea concesiona ulterior persoanelor interesate sau să-l înstrăineze pe bază de licitație.
S-a mai arătat că ședința în care s-a aprobat Hotărârea contestată reprezintă o comandă politică a Prefecturii B, iar instanța în mod greșit i-a respins acțiunea, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive, așa cum a fost formulată.
Intimata deși legal citată nu a depus întâmpinare.
La data de 3.06.2008 recurentul-reclamant a formulat o cerere de suspendare a judecății recursului motivată de împrejurarea că pe rolul Secției de contencios administrativ a Tribunalului Buzău se află în curs de soluționare un alt dosar -, de a cărui judecată depinde soluția în prezenta cauză, recurentul indicând drept temei legal prevederile art. 242 si 244 pct. 1 proc. civ.
Cu privire la cererea de suspendare formulată de recurentul-reclamant întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 proc. civ.Curtea constată că nu există motive justificate pentru admiterea acesteia, deoarece, pe de o parte, cauzele de concencios administrativ se solutionează cu celeritate, potrivit art. 2 din Legea 554/2004, iar pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 (1) pct. 1 proc. civ. deoarece judecata prezentului recurs nu depinde de soluția ce urmează a se pronunța de Tribunalul Buzău în dosarul -, care vizează o altă suprafață de teren pretins afectată de HCL 14/2007, decât cea care formează obiectul prezentului litigiu, așa cum rezultă din copia acțiunii în anulare depusă de recurentul-reclamant de la filele 85-86 dosar fond, motiv pentru care cererea de suspendare urmează a fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la recursul formulat se constată că recurentul-reclamant a reluat susținerile din acțiunea introductivă prin care învedera că i s-a încălcat dreptul de proprietate asupra unui teren situat între râul B și strada - -, prin L nr. 14/2007, prin care s-a aprobat concesionarea prin licitație publică deschisă a unor terenuri proprietatea privată orașului, așa cum rezultă din Raportul la proiectul acestei hotărâri, privind concesionarea prin licitație publică a unor terenuri din domeniul privat al orașului Nehoiu, între care si un teren in suprafață de 1000 situat in cartierul M,pe strada - -, între stradă si râul
Aceste susțineri ale reclamantului au fost analizate de prima instanță, care în mod corect a respins acțiunea, deoarece reclamantul nu a dovedit că este proprietarul respectivului teren și în consecință nicio vătămare drepturilor sale legitime, care să-l îndreptățească să solicite anularea hotărârii de scoatere la licitație a acestui teren, proprietatea privată a orașului Nehoiu.
Potrivit prevederilor art. 1169 civil, oricine face o alegație în fața instanței este dator să o dovedească.
Cu înscrisurile depuse la dosar recurentul-reclamant nu a dovedit că este proprietarul terenului în litigiu.
Astfel, din raportul de expertiză întocmit de expertul în dosarul 1859/2001 al Judecătoriei P( filele 13-16 dosar fond) pe baza căruia
s-a pronunțat decizia nr. 556/5.07.2002 invocată de acesta în dovedirea susținerilor sale, rezultă că recurentul reclamant stăpânea la data efectuării expertizei o suprafață de 11250, compusă din 3 trupuri de teren: trupul 1 cu o suprafată de 9414 având o suprafață cu 1514 mai M decât cea evidentiată în titlul de proprietate 59121/9/25.04.1996, trupul 2 în suprafață de 833 nefiind inclus în titlul de proprietate și trupul 3 în suprafață de 1003, care reprezintă terenul în litigiu, nefiind de asemenea cuprins în titlul de proprietate al recurentului-reclamant.
De altfel, chiar în motivele de recurs acesta recunoaște că nu a fost pus în posesia acestui teren, pretinzând numai că are o adeverință de reconstituire a dreptului
de proprietate pentru această suprafață, act care nu a fost depus la dosar și care nu dovedește dreptul de proprietate al recurentului asupra acestei suprafete, din moment ce nu s-a emis proces-verbal de punere in posesie și titlu de proprietate care să stabilească amplasamentul concret al terenului pretins proprietatea recurentului.
Constatându-se că în mod corect instanța de fond a concluzionat că recurentul-reclamant nu a dovedit o vătămare a drepturilor recunoscute de lege, respectiv a dreptului de proprietate, în sensul disp.art. 1 din Legea 554/2004, Curtea va respinge recursul acestuia ca nefondat în baza disp.art. 312 alin. 1 proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a judecății formulată de recurentul - în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al orașului Nehoiu.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul - domiciliat în Nehoiu,-, Județul B, impotriva sentinței nr. 302/7.03.2008 a Tribunalului Buzău, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al orașului Nehoiu cu sediul în orașul Nehoiu județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - - --- - -
GREFIER,
Red. FPP
Dact. MC
2 ex/11.06.2008
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
