Anulare act administrativ fiscal. Sentința 769/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 769
Ședința publică de la 25 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrovici Cristina
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ROMANIA în contradictoriu cu pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică de 21 ianuarie 2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la 28 ianuarie 2009, 4 februarie 2009, 11 februarie 2009, 18 februarie 2009 și apoi la 25 februarie 2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
La data de 21.05.2008 s-a inregistrat sub nr. 2985/2 cererea reclamantei ROMANIA prin care a chemat in judecata pe parata AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, Directia Supraveghere Accize si Operatiuni Vamale, MEF ANAF pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea procesului verbal de control ulterior al si a deciziei pentru regularizarea situatiei privind obligatiile suplimentare nr. 5615//31.01.2008, astfel cum au fost modificate prin decizia nr. 103/31.03.2008 emisa de ANAF.
In subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea sumei de plata stabilite in sarcina sa, reprezentand accesorii aplicate cu nerespectarea legii in cuantum de - lei si reducererea sumei de plata stabilite in sarcina sa, calculate in baza unor declaratii vamale de import care se refera la alte produse decat cele ce au facut obiectul controlului vamal ulterior, fie nu exista in evidenta reclamantei, in cuantum de - lei.
In fapt, reclamanta a aratat ca in perioada 1.11.2007-31.01.2008 s-a desfasurat la un punct de lucru al sau un control ulterior avand ca obiect verficarea corectitudinii incadrarii tarifare pentru produsele denumite generic "cacao granule, cu adaos de zahar si vitamine - ", produse ce au fost importate in perioada 1.01.2003-31.12.2006 si care au fost incadrate prin declaratiile vamale la codul tarifar 1806.10.20.
In raport de acest cod tarifar au fost stabilite si incasate toate drepturile vamale.
In urma controlului s-a stabilit prin procesul verbal atacat si decizia de regularizare ca produsele sus indicate au fost incadrate in mod eronat la codul tarifar 1806.10.20, codul tarifar corect fiind 1806.90.70.
A formulat contestatie impotriva procesului verbal de control si a deciziei pentru regularizarea situatiei, iar prin decizia nr. 103 Directia Generala de Solutionare a Contestatiilor din cadrul ANAF a admis in parte contestatia.
Reclamanta a invocat faptul ca a intervenit prescriptia dreptului de modificare a declaratiilor vamale deoarece potrivit art. 221 al. 3 din Codul Vamal Comunitar termenul de prescriptie este de 3 ani de la data la care a luat nastere datoria vamala.
Trebuia aplicata legislatia comunitara fata de prevederile art. 100 din legea nr. 86/2006.
Prin decizia nr. 103 ANAF a constatat ca sunt prescrise doar drepturile vamale aferentei perioadei 1.01.2003-31.01.2003.
S-a mai aratat ca a fost calculata eronat datoria vamala deoarece au fost luate in calcul alte produse (cacao "", "", "" sau ciocolata calda " La Festa").
S-a sustinut ca reclamanta a incadrat corect produsele in Vamal de import, iar aplicarea majorarilor este lipsita de temei legal, iar reclamanta nu are nici o culpa pentru neplata diferentei de taxe vamale stabilite prin decizia pentru regularizarea situatiei.
In drept, au fost invocate dispozitiile Regulamentului european nr. 2913/1992, legea nr. 141/1997, legea nr. 96/2006, Codul d e procedura fiscala.
In dovedirea cererii reclamanta a depus copie de pe actele contestate, decizia de solutionare a contestatiei sale, centralizator, declaratii vamale, specificatii produs, practica judiciara.
La 2.09.2008 parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca nefondata.
La termenul din 10.09.2008 instanta a pus in discutie oportunitatea introducerii in cauza a ANAF si fata de precizarea reclamantei a introdus in cauza in calitate de parata si ANAF.
La 8.10.2008 au fost depuse actele care au stat la baza deciziei contestate.
La 31.10.2008 a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii cu motivarea ca reclamanta nu a inteles sa atace decizia nr. 103/31.03.2008 a ANAF ci numai procesul verbal de control si decizia de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal.
La 5.11.2008 a depus intampinare si ANAF care a solicitat respingerea actiunii reclamantei ca nefondata, iar cu privire la capatul de cerere privind calcularea eronata a datoriei vamale, acest capat de cerere este inadmisibil deoarece reclamanta nu a inteles sa invoce pe calea contestatiei si aspectele ce tin de calculul eronat al datoriei vamale, nefiind indeplinita procedura prealabila.
La 3.12.2008 a depus si actele care au stat la baza emiterii ceciziei pentru regularizarea situatiei.
La 21.01.2009 reclamanta a depus acte privind practica judiciara si concluzii scrise.
La 26.01.2009 a depus concluzii scrise si parata.
Analizand actele si lucrarile dosarului cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de parata curtea retine urmatoarele.
Desi reclamanta in petitul actiunii nu a invocat expres ca solicita si anularea deciziei nr. 103/31.03.2008 emisa de ANAF, totusi instanta retine ca din formularea petitului actiunii reiese ca in fapt reclamanata a contestat si decizia nr. 103/2008, deoarece a solicitat anularea procesului verbal de control ulterior nr. 62270//31.01.2008 a si Decizia pentru Regularizarea Situatiei privind obligatiile suplimentare nr. 5615//31.01.2008astfel cum au fost modificateprin decizia nr. 103/2008 a ANAF.
In aceste conditii nu se poate sustine ca reclamanta nu a avut in vedere si contestarea deciziei ANAF, deoarece aceasta a mentinut in parte actele contestate expres de reclamanta in actiunea sa.
Asa fiind se constata neintemeiata exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantei in raport de dispozitiile art. 218 cod procedura fiscala, urmand aor espinge ca atare.
Se are in vedere si practica recenta a Curtii Constitutionale care a considerat in mai multe randuri ca deciziile pronuntate de organele fiscale sunt echivalente raspunsurilor la plangerile prealabile.
Astfel prin decizia nr. 409/2004 Curtea Constitutionala a dispus ca: "Asemenea proceduri, în care soluționarea plângerilor și a contestațiilor introduse de persoanele interesate este atribuită însuși organului care a emis actul atacat sau organului ierarhic superior acestuia, nu întrunesc elementele definitorii ale activității de jurisdicție - caracterizată prin soluționarea de către un organ independent și imparțial a litigiilor privind existența, întinderea sau exercitarea drepturilor subiective -, ele fiind specifice funcției administrative.
Actele de soluționare de către organele administrative a contestațiilor, respectiv a reclamațiilor formulate potrivit dispozițiilor din Codul d e procedura fiscala, nu sunt, așadar, acte de jurisdicție, ci acte administrative supuse cenzurii instanței de judecată."
In ceea ce priveste inadmisibilitatea capatului 3 de cerere, adica acela privind reducerea sumei de plata, ca urmare a faptului ca sumele calculate se refera la alte produse decat cele care au facut obiectul controlului vamal ulterior, fie ca nu exista in evidenta reclamantei, se retine ca aceasta exceptie este intemeiata.
Astfel se retine ca in contestatia inregistrata sub nr. 7924/11.02.2008 la ANAF, reclamanta nu a adus nici o critica procesului verbal de control si deciziei contestate sub aspectul ca s-ar fi calculat gresit drepturile vamale si accesoriile pentru produse ce nu au facut obiectul controlului sau pentru produse din declaratii vamale ce nu exista in evidentele reclamantei.
Prin urmare, neformularea unei contestatii la organele fiscale care sa vizeze si aceste aspecte a calcului eronat al datoriei vamale pentru motivele indicate la capatul 3 din actiune, echivaleaza cu lipsa procedurii prealabile.
Acesta este motivul pentru care nici decizia nr. 103/31.03.2008 a ANAF nici nu a analizat aspectele sus indicate.
Reclamanta nu a indeplinit astfel procedura prealabila prevazuta de art. 205-218 cod procedura fiscala si art. 7 din legea nr. 554/2004, in privinta cuantumului datoriei vamale sub aspectul ca s-ar fi calculat eronat datoria vamala prin luarea in considerare si a altor produse sau a unor declaratii vamale ce nu exista in evidenta reclamantei.
Asa fiind, va admite exceptia inadmisibilitatii capatului 3 de cerere si va respinge acest capat de cerere, ca inadmisibil.
Pe fondul cauzei instanta retine urmatoarele:
Nu se poate retine faptul ca actele atacate ar fi nelegale deoarece ar fi intervenit prescriptia dreptului de modificare a declaratiilor vamale in baza dispozitiilor art. 221 al. 3 din Codul Vamal Comunitar (Regulamentul Consiliului CEE nr. 2913/92).
Contrar opiniei instantei care a pronuntat sentinta civila depusa ca practica judiciara de catre reclamanta la 3.02.2009, instanta apreciaza ca normele comunitare nu sunt aplicabile in cauza deoarece nu vizeaza operatiuni vamale care s-au nascut dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, sau care ar fi fost in curs de desfasurare la momentul aderarii.
Astfel importul marfurilor care au facut obiectul controlului si la care se refera procesul verbal de control ulterior si decizia de regularizare a situatiei contestate, s-a facut in perioada 2003-2005 (a se vedea sustinerile reclamantei din actiune si anexa 3 la procesul verbal contestat - filele 19-25 din dosar, precum si declaratiile vamale aflate la dosar), perioada anterioara aderarii Romaniei la Uniunea Europeana la 1.01.2007.
Prin urmare legislatia aplicabila in cauza nu poate fi decat legislatia interna pentru a respecta principiul consititutional si legal prevazut de art. 15 al. 2 din Constitutia Romaniei si art. 1 din codul civil, acela al neretroactivitatii legii.
Drepturile de import se calculeaza dupa legislatia aplicabila la momentul importurilor si prin urmare se mentine si dreptul organelor vamale de a efectua un control ulterior si de a emite acte constatatoare a drepturilor de import conform prevederilor art. 61 din legea nr. 141/1997 si art. 100 din elgea nr. 86/2006.
Daca un termen de prescriptie a inceput sa curga in perioada 2003-2005, atunci se are in vedere termenul de prescriptie existent la acea data si nu un altul care se aplica numai situatiilor si operatiunilor juridice intervenite in cazul de fata dupa 1.01.2007.
Termenul de prescriptie priveste un drept al organelor vamale de a constata datorii vamale in urma unui control ulterior si nu introducerea unei actiuni.
Prin urmare nu se poate retine ca a intervenit prescriptia dreptului organelor vamale de constata datorii vamale rezultand din operatiuni vamale derulate anterior aderarii Romaniei la UE si pentru care nu pot fi aplicabile dispozitiile Codului Vamal Comunitar.
In caz contrar s-ar putea ajunge la situatia aberanta ca in cazul unor controale vamale ulterioare datei de 1.01.2007 pentru operatiuni vamale anterioare acestei date, dar controale efectuate chiar in termenul de prescriptie prevazut de art. 221 al. 3 din Codul Vamal Comunitar organele vamale sa aplice legislatia comunitara si astfel legea sa fie aplicata retroactiv la situatii si operatiuni ce au fost incheiate anterior intrarii sale in vigoare.
Nu se poate retine nici sustinerea reclamantei in sensul ca ar fi incadrat corect produsele in tariful vamal de import al Romaniei.
Astfel din toate actele normative incidente, respectiv vamal de import al Romaniei (formele in vigoare in perioada 2003-2006) reiese ca grupa 1806.10, din care face parte codul tarifar 1806.10.20m este intitulata "pudra de cacao, cu adaos de zahar sau alti indulcitori".
Din actele de la filele 91 si 93 depuse de reclamanta si din cele aflate la filele 399 si urmatoarele reiese ca nu poate fi vorba despre pudra de cacao deoarece din specificatiile produsului este vorba despre granule si nu pulbere.
Pe de alta parte adaosul nu este numai din zahar si alti indulcitori ci cuprinde vitamine, lecitina, etc, ori din observarea tuturor pozitiilor tarifare din grupa 1806.10 se observa ca singurul adaos al acestor produse era din zahar sau alti indulcitori.
Asa fiind este corecta incadrarea tarifara stabilita de organele de control prin procesul verbal contestat, respectiv 1806.90.70, "preparat continand cacao pentru bauturi", avandu-se in vedere si indicatiile de pe ambalajele produsului si chiar modul de prezentare al acestuia (a se vedea filele 402, 403 si rubrica mod de preparare).
Astfel destinatia produsului pentru bauturi era mai mult decat certa si neechivoca.
Prin urmare actele atacate emise de organele vamale si fiscale sunt legale si temeinice sub acest aspect.
Cu privire la majorarile de intarziere, in mod corect ANAF a retinut in decizia 103/2008 ca reclamanta datoreaza aceste accesorii in baza prevederilor OG 61/2002 si OG nr. 92/2003.
In mod corect organele vamale si ANAF au aratat ca, potrivit art. 119 si 122 din OG nr. 92/2003, accesoriile se calculeaza incepand cu ziua urmatoare scadente acestora pana la data stingerii diferentelor.
Ziua urmatoare scadentei este cea in care marfurile au fost importate potrivit dispozitiilor art. 223 si urmatoarele din legea nr. 86/2006 si art. 141 si urmatoarele din legea nr. 141/1997.
Prin urmare nu se poate retine interpretarea reclamantei data textelor din Codul d e procedura fiscala.
Prevederile art. 111 al. 2 cod procedura fiscala nu sunt incidente in ceea ce priveste modul de calcul al majorarilor de intarziere si nu modifica scadenta datoriilor vamale, textul referindu-se doar la termenul de plata al diferentelor de obligatii fiscale principale si accesorii.
Nu se poate retine nici buna credinta si nici lipsa de culpa a reclamantei, deoarece incadrarea tarifara eronata ii apartine.
Acceptarea declaratiilor vamale de catre organele vamale nu poate atrage in nici un caz scutirea reclamantei de plata majorarilor, accesoriilor aferente datoriei vamale.
OG nr. 94/2003, nu conditioneaza calcularea sau perceperea de majorari de intarziere de existenta culpei contribuabilului.
Mai mult nu se poate aprecia ca vamal nu continea prevederi clare sau susceptibile de interpretare ce ar fi fost ulterior clarificate prin acte normative.
Astfel am vazut ca reclamanta a inscris codul tarifar dintr-o categorie ce se referea la "pudra" de cacao, iar produsul era sub forma de granule, iar adaosul putea fi constituit potrivit incadrarii tarifare inscrise doar din "zahar si indulcitori" si nicidecum din vitamine, lecitina, etc.
Ca urmare se constata legale si temeinice actele contestate astfel ca nu se impune nici anularea si nici modificarea acestora prin reducerea sumelor de plata.
In baza celor retinute mai sus si a textelor de lege indicate, precum si a art. 218 cod procedura fiscala si art. 1, 10, 18 din legea nr. 554/2004 va respinge in rest actiunea reclamantei, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge exceptia inadmisibilitatii invocata de parata AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR cu sediul in B,-, sector 1.
Admite exceptia inadmisibilitatii capatului 3 de cerere invocata de parata AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA cu sediul in B,-, sector 5 si respinge acest capat de cerere ca inadmisibil.
Respinge in rest actiunea reclamantei ROMANIA cu sediul ales la & Asociatii in B,--4, cladirea Business,. 2, sector 2 in contradictoriu cu paratele AUTORITATEA NATIONALA A VAMILOR - DIRECTIA SUPRAVEGHERE ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE si AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, ca neintemeiata.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 25.02.2009.
PRESEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Red. CP (5 EX.)
Președinte:Petrovici CristinaJudecători:Petrovici Cristina
