Anulare act administrativ fiscal. Decizia 790/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 790
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta cu sediul în T,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.153 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimații pârâți B pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în T, ȘOSEAUA G, nr. 100, Cod poștal -, Județ D și cu sediul în T, ȘOSEAUA G, nr. 100, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata pârâtă Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D reprezentată de consilier juridic, lipsind recurenta reclamantă - și intimatul pârât.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii întâmpinări din partea intimatei pârâte pentru Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D și intimatului pârât.
Consilier juridic arată că alte cereri nu mai are de formulat și probe de administrat în cauză. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică, potrivit susținerilor din întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr. 4168/120/9 iulie 2008, reclamanta - - a solicitat, aplicarea amenzii de 20 %, prevăzută de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 pârâților Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D și, director executiv al acestei autorități, precum și obligarea, în solidar, a pârâților la plata despăgubirilor pentru întârzierea în executare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 72/2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, irevocabilă, pârâtele DGFP D și Direcția pentru Accize și Operațiuni Vamale D au fost obligate "să emită acordul de valorificare a produselor existente în stoc, la data suspendării activității, în condițiile normelor " și că prin scrisoarea înregistrată la autoritatea fiscală sub nr. 3562 din 9.06.2008 a solicitat acordul pentru denaturare, pârâtul solicitându-i completarea documentației și, chiar după îndeplinirea acestei obligații, i-a comunicat respingerea cererii de denaturare, motivând că a expirat autorizația de utilizator final. Apreciază reclamanta că actul de respingere este vădit abuziv, și a influențat în mod negativ cifra de afaceri și venitul din exploatare, considerente pentru care solicită obligarea pârâților și la plata unei despăgubiri, pe care o evaluează provizoriu la 300.000 lei.
Prin întâmpinare, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta a solicitat emiterea unui acord pentru denaturarea, nu pentru valorificarea cantității de 54737 litri alcool etilic, așa cum s-a stabilit prin sentința nr. 72/2008 a Tribunalului Dâmbovița; mai arată pârâta că acordul pentru denaturare, reglementat distinct de art. 200 Cod fiscal, nu este același cu acordul pentru valorificare, reglementat de art. 185 alin. 12 Cod fiscal, temei reținut prin sentința nr. 72/2008 a Tribunalului Dâmbovița, astfel că cererea reclamantei nu este întemeiată.
A formulat întâmpinare la cererea reclamantei și pârâtul, invocând, în principal, lipsa calității sale procesual pasive, iar pe fond, netemeinicia cererii, întrucât reclamantului i se acordă prin sentința civilă nr. 72/2008 a Tribunalului Dâmbovița dreptul de a primi acordul de valorificare a produselor existente în stoc la data suspendării activității, nu dreptul de a obține acordul de denaturare, cele două acorduri având o reglementare distinctă în Codul fiscal, la art. 185 alin. 12 și art. 200.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâților, considerând că aceștia promovează deliberat o distincție, neautorizată, între operațiunea de valorificare a produselor accizabile, deținute în stoc la data suspendării revocării ori anulării autorizației de antrepozit fiscal, reglementată de art. 185 alin. 12 Cod fiscal, și art. 12 ind. 1 ( 8 ) din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal și operațiunea de denaturarea alcoolului etilic și a produselor alcoolice, care este scutită de plata accizelor, reglementată de art. 200 Cod fiscal și art. 22 ( 8 ) din Normele Metodologice, care să justifice refuzul acordului de denaturare.
Reclamanta a formulat, separat, cerere de lămurirea dispozitivului sentinței nr. 72/22.01.2008 din dosarul nr-, cerere respinsă prin încheierea din 4 noiembrie 2008, motivată de faptul că deși reclamanta folosește, în cuprinsul cererii ce formează obiectul acestui dosar, atât termenul de denaturare a produselor, cât și pe cel de denaturare, totuși temeiul de drept îl constituie art. 185 ( 12 ) Cod fiscal, articol ce se referă numai la valorificarea produselor înregistrate în stoc și care se realizează în condițiile prevăzute de norme, ca atare, tribunalul s-a pronunțat în exclusivitate pe acest capăt de cerere, sentința nefiind recurată de reclamantă pentru nepronunțarea pe toate capetele de cerere, filele 55 și 61 dosar fond; încheierea a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1560/17 decembrie 2008 Curții de APEL PLOIEȘTI, care a respins recursul formulat de reclamantă, filele 75 - 78 dosar.
După analizarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr. 153 6 martie 2009 prin care a respins cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D și în calitate de director executiv al autorității pârâte.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554 /2004 a contenciosului administrativ "... executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii; alineatul 2 al acestui text prevede că " în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20 % din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere ".
În speță, reclamanta a chemat în judecată pârâții, solicitând a le fi aplicată sancțiunea amenzii de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, pentru neexecutarea sentinței 72/25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr- și plata despăgubirilor de 300.000 lei.
Dar, deși reclamantul acuză pârâții că nu au executat sentința nr. 72/2008, în sensul că nu i-au emis acordul pentru denaturarea cantității de 57.000 litri alcool etilic rafinat aflat în stoc, în realitate, sentința îi obligă să emită acord pentru valorificarea acestei cantități de alcool.
Că este vorba de autorizația de valorificare și nu de denaturarea produselor, că cele două operațiuni sunt diferite și că există reglementări distincte pentru fiecare dintre ele, reiese, cu claritate, din prevederile art. 185 ( 12 ) și art. 200 Cod fiscal, cât și din încheierea din 4 noiembrie 2008, pronunțată de instanța investită cu soluționarea cererii de lămurirea dispozitivului sentinței 72/22 ianuarie 2008, încheiere rămasă irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei prin decizia 1560/2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI, filele 75 - 78 dosar.
În cauza de față, tribunalul reține și faptul că pârâta - Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale D i-a făcut cunoscut reclamantei că se poate prezenta pentru a ridica acordul de valorificarea produselor aflate în stoc, așa cum s-a dispus prin sentința nr. 72/2008, adresă aflată în copie la fila 39 dosarului.
În consecință, constatând că pârâții nu au refuzat executarea sentinței 72/2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, cererea reclamantei prin care solicită amendarea lor și obligarea la plata unor despăgubiri, potrivit art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - arătând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât judecătorul fondului a refuzat să vadă că reacția autorității-pârât, față de o hotărâre irevocabilă, a fost de aos fida, astfel că de la data devenirii ei ca irevocabilă, 14 mai 2008, să adopte măsura corespunzătoare soluției abia la 13.10.2008.
În acest interval de timp societatea recurentă a ratat oportunități economice, de aceea, respingerea probei cu expertiză contabilă având ca obiectiv de a evalua prejudiciul încercat prin neexecutarea sentinței nr. 72/25.02. 2008 Tribunalului Dâmbovița, a reprezentat o amputare a dreptului la apărare și la un proces echitabil.
Solicită în temeiul art. 312 pct. 3 fraza I-a teza a II-a civ.Cod Penal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiză specialitatea contabilitate.
Pârâții, în temeiul art. 115.civ.Cod Penal au formulat întimpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ., Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 24 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, acă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. Alineatul doi al aceluiași articol arată că în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Din interpretarea dispozițiilor art.24-25 din Legea nr. 554/2004, rezultă că are calitatea procesuală activă într-o cerere întemeiată pe aceste norme legale persoana care este beneficiara unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ.
De asemenea, din analiza acelorași texte legale reiese că autoritățile publice au obligația executării din oficiu a hotărârilor pronunțate în materia contenciosului administrativ.
Rezultă că "neexecutarea" vizează conduita culpabilă a conducătorului autorității publice, de refuz al executării hotărârii care a fost pronunțată în baza art. 18 din același act normativ și care are valoare de titlu executoriu.
Or, în cauza de față hotărârea definitivă și irevocabilă este sentința nr. 72/25.01.2008 a Tribunalului Dâmbovița prin care, în temeiul art. 185 alin.12 din Codul fiscal, a fost admis cel de al doilea capăt de cerere și au fost obligate pârâtele DGFP D și D să emită acordul de valorificare a produselor existente în stoc la data suspendării activității în condițiile normelor(filele 71-74, dosar de fond).
Prin cererea formulată, societatea recurentă a solicitat "eliberarea acordului pentru denaturarea" alcoolului etilic și nu pentru valorificarea lui, astfel cum s-a dispus de către instanță(fila 12 dosar de fond).
În aceste condiții nu se poate reține conduita culpabilă a conducătorului autorității publice de a nu pune în executate hotărârea definitivă și irevocabilă.
Susținerea recurentei privind întârzierile și pierderea unor oportunități de afaceri nu pot fi reținute în sarcina conducătorului autorității publice, fiind culpa exclusivă a recurentei, care a obținut prin contencios administrativ dreptul de a valorifica produsele din stocul antrepozitului fiscal și intenția acesteia de a denatura aceste produse, însă cele două noțiuni nu sunt identice.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta cu sediul în T,-, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.153 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimații pârâți B pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE cu sediul în T, ȘOSEAUA G, nr. 100, Cod poștal -, Județ D și cu sediul în T, ȘOSEAUA G, nr. 100, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
GREFIER,
Red. FD/DD
2ex./1.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
