Anulare act administrativ . Decizia 789/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 789
Ședința publică din data de 20 mai 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE-DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 173 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimata reclamantă cu sediul în T, B, -. A,. 3, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă reprezentată de consilier juridic, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Consilier juridic pentru intimata reclamantă, arată că alte cereri nu mai are de administrat în cauză, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul arată că taxa de primă înmatriculare contravine dispozițiilor comunitare și a fost plătită pentru a se putea înmatricula autovehiculul în România, adresându-se pentru restituire.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ sub nr. 158/120/14.01.2009 reclamanta - SRL a chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, solicitând să îi restituie suma de 5352 lei, reprezentând taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturismul marca Opel înmatriculată sub nr. - cu nr. de identificare -.
În motivarea cererii, reclamanta arată că în luna august 2007 achiziționat din Germania un autoturism second hand marca Opel, fabricat în anul 2006 și achitat suma de 5352 lei la data de 27 august 2007 cu OP nr. 83 emis de BCR -Târgoviște, cu titlu de taxă de primă înmatriculare; apreciază reclamanta că această taxă, impusă potrivit art.214 din Codul fiscal, este ilegală în conformitate cu dispozițiile dreptului comunitar, fiind încălcat principiul nediscriminării produselor importate sau produselor interne, ea fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România. Mai arată reclamanta că sunt încălcate dispozițiile art.90 din Tratatul CE și Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea 157/2005.
Au fost atașate cererii chitanța de achitare a taxei de timbru și a timbrului judiciar și, în copie, adresa nr. 21/30.12.2008 prin care reclamanta a solicitat pârâtei restituirea taxei și răspunsul acestei instituții cu nr. 25/06.01.2009, dovada achitării taxei de primă înmatriculare - OP nr. 83 emis de BCR Târgoviște pentru suma de 5352 lei, extras de cont, certificat de înmatriculare partea a-II-a din Germania în copie tradusă cu legalizare de semnătură a traducătorului, cartea de identitate a autovehiculului și certificatul de înmatriculare în România, certificatul de înregistrare a reclamantei la ORC D.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP D - Târgoviște a solicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantei, motivat de faptul că, organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141Cod fiscal, iar dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare este plătită de toți proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România; mai arată că potrivit prevederilor OUG 50/2008, prin care fost instituită începând cu 1.07.2008 o taxă de poluare pentru autovehicule, la art.11 din acest act normativ se instituie temeiul de drept pentru restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare, se impune admiterea în parte a cererii.
Prin sentința nr.173/13 martie 2009 Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriul cu pârâții Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, fiind obligați pârâții să restituie reclamantei suma de 5352 lei reprezentând taxă înmatriculare autoturism, cu dobânda legală.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat în contul Trezoreriei Târgoviște suma de 5352lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Opel, cu OP nr. 83/27.08.2007 emis de BCR Târgoviște, autovehiculul fiind deja înmatriculat sub nr. FL - data de 27.09.2006, în Germania, așa cum reiese din copia certificatului de înmatriculare, partea a II-a din Germania, depus de reclamantă la fila 11 dosar.
La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamantul a fost obligat la plata unei noi taxe de înmatriculare.
S-a mai reținut că potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene - niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate și reînmatriculate în țară, dar se percepe o astfel de taxă pentru autovehiculele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, astfel că discriminarea regimului fiscal este evidentă și contravine dispozițiilor Tratatului CEE.
În această situație, instanța a constatat că dispozițiile art.2141-2143sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 5352 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care tribunalul a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantei;
S-a reținut neîntemeiată susținerea pârâtei privind admiterea în parte a cererii reclamantei, întrucât taxa de primă înmatriculare a fost achitată înainte de intrarea în vigoare a OG 50/2008, la 1.07.2008, astfel că prevederile acestui act normativ nu pot fi aplicate retroactiv.
Tribunalul a constatat întemeiată și cererea reclamantei de obligare a pârâților la repararea integrală a prejudiciului, în concret, a folosului nerealizat, dobânda legală calculată conform art.3 alin.3 din OG 9/2000, de la data încasării sumei până la data restituirii sumei.
Împotriva sentinței a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Târgoviște
criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Un prim motiv de recurs se referă ca faptul că instanța deși a recunoscut inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material, a stabilit ca actul administrativ vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, încălcându-se astfel prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din OG nr. 92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, actul administrativ fiscal se emite numai în forma scrisă ".
Sub acest aspect a invocat prevederile art. 41 al aceluiași act normativ, potrivit cărora, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale ". este evident ca un act administrativ fiscal prin care se stabilește o taxă nu poate fi emis decât în formă scrisă.
In speță, intimatul reclamant nu a indicat prin acțiune și nici ulterior în timpul judecății, care este actul administrativ fiscal al cărui anulare o solicită.
A mai susținut recurenta că instanța de fond în mod nelegal a considerat că reclamantul a efectuat demersul administrativ la care era obligat potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Un alt motiv de recurs invocat vizează faptul că instanței de fond în mod greșit a admis acțiunea motivat de faptul că norma internă încălca flagrant dispozițiile art. 90 din Tratatul CE.
Susține că Organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale la solicitarea părții, cu respectarea prevederilor legale in materie, respectiv art.2141introdus în Codul fiscal (Legea nr.571/2003) prin Legea nr.343/2006 și modificat prin OUG nr.110/2006, și a Procedurii de calcul prevăzuta prin Ordinul Ministrului economiei si finanțelor nr.418/2007, motiv pentru care consideră că taxa achitată este perfect legală, temeiul de drept fiind prevederile unei legi ordinare - act normativ ce emană de la puterea legislativă - Parlamentul României -izvor de drept.
Apreciază că dintr-o gravă eroare se confundă taxa auto cu taxele vamale.
Evident, că această taxă este prevăzuta de art.2141Cod fiscal, deci în prezent se percepe în mod legal, în baza actelor normative în vigoare. Taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule a căror primă înmatriculare în România s-a realizat după 1 ianuarie 2007 a fost introdusă prin Legea nr.343/2006 și a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la 31.12.2006.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31.12.2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in "acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
In acest context intenția legiuitorului a fost de introducere a unei taxe ecologice care este menita nu doar sa protejeze mediul înconjurător, ci să vină în armonizare cu condițiile UE. Trebuie precizat ca in raportul dintre dreptul comunitar si dreptul intern al statelor membre UE, un element ce caracterizează acest raport este coexistenta normelor naționale cu cele comunitare si armonizarea legislației naționale cu dreptul comunitar.
de prevederile constituționale ale art.148 precizează următoarele:
Potrivit art.1-33 din Legea nr.157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre statele
membre ale Uniunii Europene și Republica Bulgaria și România privind aderarea celor doua țări, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor."
Totodată, precizează faptul că alin.2 al art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile art.90(l) din Tratatul Comunităților Europene consideră că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.90 din acest tratat întrucât taxa de prima înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Astfel, pentru un autoturism fabricat în România care nu a fost înmatriculat o perioada de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca și în cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existentei acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art.90 alin.(l) din Tratatul Comunităților Europene are in vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
Susține acestea în contextul în care României i s-a cerut modificarea taxei in acord cu aquis-ul comunitar si nu anularea ei,aceasta aplicându-se sub diferite forme si în alte state membre. De asemenea, precizează ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. Precizam de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (intre care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Prin urmare, existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
De altfel, a institui obligativitatea plații taxei de prima înmatriculare numai in cazul importului de autoturisme/autovehicule ar putea fi considerat la rândul sau un regim fiscal discriminatoriu între persoanele care importă bunuri și cele care aduc în țară bunuri din spațiul comunitar.
Față de cele menționate mai sus, susține instanței faptul ca obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituita prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finala a art.148 alin.2 din Constituție prevede expres ca prioritatea reglementarilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația statului R - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeana.
Totodată, trebuie reținut si faptul ca dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem in prezenta unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plații taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene.
In altă ordine de idei, România ținând cont de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar in domeniul protecției mediului, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, a adoptat o ordonanța de urgenta, respectiv OUG nr.50/2008 prin care a instituit începând cu 01.07.2008 o taxa pe poluare pentru autovehicule. Precizam ca la art.11 din acest act normativ se instituie temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, si cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Procedura de restituire a sumelor reprezentând diferența intre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si taxa pe poluare pentru autovehicule este reglementata la Cap. VI, Secțiunea 1, art.6 din Anexa la HG nr.686/2008. Referitor la proiectul final al acestor norme (forma care de altfel a si fost aprobata de Guvernul României) expertul DG al Comisiei Europene a comunicat Reprezentantei Permanente a României pe lângă UE - ca aceste norme sunt conforme cu criteriile comunitare, iar procedura de infringement va fi închisă după adoptarea de către Parlament a OUG nr.50/2008.
Se solicită admiterea recursului si pe cale de consecința, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii în parte a acțiunii, dispunând numai restituirea diferenței între taxa achitata și taxa de poluare datorata conform OUG nr.50/2008.
Curtea examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele următoare;
Primul motiv de recurs privind inexistența unui act administrativ sau titlu de creanță cu suport material și încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, este nefondat.
Actul administrativ fiscal la care se referă dispozițiile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ și art. 43 alin. 1 din nr.OG 92/2003, îl reprezintă obligația de plată a taxei speciale pentru autoturism achitată de intimatul reclamant și condiționarea înmatriculării autoturismului de dovada plății, acestea echivalând cu existența unui act administrativ fiscal.
Critica recurentei referitoare la demersul administrativ la care intimata reclamantă era obligat potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, este nefondat.
Demersul administrativ la care persoana vătămată, în speță intimata reclamantă, prin dispozițiile Legii nr. 554/2004, a fost asigurat prin cererea de restituire a taxei depusă de reclamantă la pârâtă, la care recurenta pârâtă a răspuns cu actul nr. 11593/24.05.2008, prin care arată legea în temeiul căruia a încasat taxa de primă în matriculare.
Criticile aduse pe fondul cauzei de recurentă, sunt nefondate.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de către intimat în temeiul dispozițiilor art. 2141- 2143Codul fiscal și punctul 311- 312din Normele metodologice de aplicare codului fiscal, dispoziții care sunt contrare art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al, care prevăd că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare, aceste dispoziții interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, limitând libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratat, au efect direct pentru ordinea juridică a României, ele fiind obligatorii pentru statele membre ale și în acest context dispozițiile art. 2141- 2143Codul fiscal sunt reglementări contrare dispozițiilor comunitare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în ceea ce privește achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, întrucât se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, adică se dezavantajează direct sau indirect mașinile din celelalte țări membre în competiție cu produsele similare autohtone.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, corect și legal prima instanță prin sentința recurată a dispus obligarea recurentei la restituirea către intimata reclamantă a taxei speciale de primă înmatriculare în cuantum de 3.509 lei.
Critica recurentei în ce privește dispozițiile OUG nr. 50/2008 este nefondată.
Nu sunt aplicabile în speță dispozițiile nr.OUG 50/2008, pentru instituirea taxei de poluare și prin urmare susținerea recurentei să intimata nu putea să solicite decât diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare nu este fondată, deoarece dispozițiile nr.OUG 50/2008, nu se pot aplica retroactiv, pentru că se încalcă principiul neretroactivității legii civile.
Pentru toate aceste considerente criticile recurentei vizând fondul cauzei sunt nefondate și pe cale de consecință recursul declarat de pârâtă se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr.civilă va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se niciun motiv de casare sau de modificare din cele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE-DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IN NUME ȘI PENTRU MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 173 din 13.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în contradictoriu cu intimata reclamantă cu sediul în Târgoviște, Calea B, -. A,. 3, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 20 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red./CMF
2.ex/21.05.2009
- - - Tribunal D
- -
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
