Anulare act administrativ fiscal. Decizia 850/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 850
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.771 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr.3141/1074/200.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă și intimatul pârât prin avocat lipsind intimatul pârât PRIMARUL COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
Avocat pentru intimatul pârât arată că prima instanță a reținut corect că termenul de introducere a acțiunii a fost depășit și a respins acțiunea ca tardivă.
Solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Slatina, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea actelor întocmite de Primăria comunei pe numele pârâtului.
În motivarea cererii reclamanta arată că în anul 1993 pârâtul a venit la domiciliul său însoțit de un reprezentant al Primăriei pentru aoa tenționa că a construit o casă fără autorizație și să semneze două acte pentru a face demersurile în vederea scutirii de autorizație.
A susținut reclamanta, că neavând pregătire, a fost de acord ca pârâtul să se ocupe de actele respective, însă acesta a încheiat acte de proprietate pe numele lui și al ginerelui său prin care proprietatea reclamantei a fost transferată pârâtului.
Prin sentința civilă 4476 din 13 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Slatina invocată de reclamantă și a fost declinată competența în favoarea Tribunalului Olt în raport cu dispozițiile art. 2 pct.1 lit. cpc.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului O l - Secția Comercială și de Contencios Administrativ la nr-.
Reclamanta a depus la dosar o precizare la acțiune, în sensul că solicită constatarea nulității absolute a autorizației de construire nr. 25 /25.11.1997 și a celorlalte acte ce au stat la baza eliberării acestei autorizații emise în mod nelegal pe numele pârâtului.
În motivarea acțiunii, astfel cum a fost precizată, reclamanta a susținut că este unica moștenitoare a autoarei na, mama sa, căreia i s-a reconstituit drept de proprietate de pe urma defunctului na pentru suprafața de 1,75 ha. situat pe raza comunei conform adeverinței de proprietate 98885/24.11.1991.
A susținut reclamanta că pe acest teren a construit un imobil, care i-a fost atribuit pentru contribuție majoritară prin sentința pronunțată în dosarul 11004 /2002 având ca obiect partaj bunuri coachiziție, în contradictoriu cu numitul
Reclamanta a arătat că pârâtul a obținut autorizație de construire pentru acest imobil pe căi ilicite, aflând despre eliberarea acestui act atunci când a fost evacuată din casă de către pârât, ginerele său, susținând că deține documente de proprietate.
Prin sentința nr.771 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr- a fost respinsă ca tardivă cererea formulată de reclamanta reținându-se că potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea 554/2004, termenul de introducere a cererii de chemare în judecată prin care se solicită anularea în tot sau în parte sau modificarea unui act administrativ de autoritate la instanța de contencios administrativ este de cel mult un an de la data comunicării actului, respectiv data luării la cunoștință.
Cum autorizația de construire a fost emisă la 25.11.1997, iar cererea de chemare în judecată prin care reclamanta a solicitat anularea acesteia a fost introdusă la instanță în data de 28.05.2007, luând în considerare și susținerea reclamantei privind luarea la cunoștință de actele contestate cu ocazia formulării acțiunii în evacuare ( înregistrată la Judecătoria Slatina sub nr. 1919 din 10.02.2006) s-a constatat că a fost depășit termenul de un an prevăzut de dispozițiile art. 11 (2) din Legea 554/2004, acțiunea reclamantei fiind tardiv introdusă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, reclamanta a arătat că sentința este nelegală întrucât a făcut o analiză superficială a actelor aflate la dosar și a respins orice probatorii pentru dovedirea susținerilor, respectiv că nu a avut cunoștință de existența actelor a căror anularea a solicitat-o, fiind emise pe numele pârâtului și reținute de acesta.
De asemenea, reclamanta a mai criticat sentința instanței de fond arătând că autorizația de construire este nelegală întrucât construcția a fost edificată exclusiv de către reclamantă împreună cu concubinul său înainte ca pârâtul să devină ginerele său, așa cum rezultă din sentința pronunțată în dosarul de partaj bunuri coachizite și că o expertiză efectuată în cauză ar fi lămurit că imobilul a fost ridicat cu mult timp înainte ca pârâtul să devină ginerele reclamantei.
A mai susținut că în mod eronat s-a reținut că și-ar fi dat acordul ca pârâtul să edifice casa, în condițiile în care la data edificării construcției nu avea nici un drept de proprietate asupra terenului ce aparținea mamei reclamantei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă și a dispoz. art. 304/1 proc. civ. se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Critica recurentei reclamante, în sensul că nu a avut cunoștință de existența actelor a căror anularea a solicitat-o, fiind emise pe numele pârâtului și reținute de acesta, nu poate fi reținută având în vedere că a luat cunoștință de existența și conținutul autorizației de construcție atacată cu ocazia judecării acțiunii în evacuare formulată de reclamantă împotriva pârâtului în dosarul nr. 1919/20005 al Judecătoriei Slatina finalizat prin sentința nr. 3288/28.06.2006, fiind depuse la dosar atât certificatul de urbanism cât și autorizația de construcție eliberate pe numele pârâtului.
Față de aceste aspecte, se constată că în mod fondat instanța de fond, reținând că reclamanta a luat la cunoștința de existența autorizației de construire, a apreciat tardiv formulată acțiunea în contencios administrativ, că urmare a depășirii termenului limită de un an prev. de art. 11 (2) din Legea 554/2004.
În raport de legala soluționare a cauzei de către instanța de fond prin admiterea excepției tardivității, motivele de recurs vizând fondul cauzei, respectiv nelegalitatea autorizației de construire, urmează a nu mai face obiectul analizei în prezenta decizie.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamantă urmând ca în temeiul art. 312 alin. 1. proc. civ. să respingă recursul declarat de reclamant, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
Constatând culpa procesuală a recurentei reclamante, în temeiul art. 274. proc. civ. urmează aoo bliga către intimatul pârât la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.771 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2ex./06.06.2008
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Costinel Moțîrlichie
