Obligația de a face. Decizia 851/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 851
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantele - PLUS SRL, - SRL, pârâtele Agenția Pentru Protecția Mediului G și Garda Națională De Mediu - Comisariatul Județean G, împotriva sentinței nr. 3377 din data de 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații reclamanți și G prin avocat lipsind recurentele reclamante - PLUS SRL, - SRL, recurentele pârâte Agenția Pentru Protecția Mediului G și Garda Națională De Mediu - Comisariatul Județean G, intimații pârâți Autoritatea de Sănătate Publică G și ONRC - Oficiu Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru intimații reclamanți și G solicită anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâții - PLUS SRL, - SRL iar cu privire la recursul Agenția Pentru Protecția Mediului G și Garda Națională De Mediu - Comisariatul Județean G solicită respingerea acestora.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea modificată la data de 14.09.2007, reclamanții și G au solicitat instanței de judecată să oblige pe pârâții Autoritatea de Sănătate Publică G, Agenția pentru Protecția Mediului G, Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean G și ORC de pe lângă Tribunalul Gorj, să fie obligați:
- să nu autorizeze desfășurarea vreunei activități comerciale potrivit Legii 359/2004;
- să nu elibereze autorizație de mediu sanitară și să nu își dea alte avize și autorizații pentru pârâtele - SRL și - Plus SRL sau altă societate comercială în imobilul situat în Tg-J,-, județul G pentru activitatea de restaurant Cod 5530 pe motiv că spațiul în care se desfășoară această activitate nu întrunește condițiile legale pentru desfășurarea acestei activități deoarece creează disconfort reclamanților, care locuiesc în vecinătatea imobilului unde își desfășoară activitatea ultimii doi pârâți.
- să se interzică imediat desfășurarea activităților comerciale de pârâtele societăți comerciale și acest fapt să se înregistreze la Registrul Comerțului conform art. 173alin.2 din Legea nr. 359/2004 modificată prin OUG 75/2004. Au solicitat reclamanții și cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește pe pârâtele - Plus SRL și - SRL reclamanții i-au chemat în judecată pentru opozabilitatea sentinței.
În esență reclamanții au arătat că se învecinează la cu proprietatea - SRL care și-a construit un hotel restaurant cu încălcarea autorizației de construire și a proiectului ce a stat la baza emiterii autorizației pentru că la numai 4. de proprietatea reclamanților s-a construit restaurantul.
În autorizația de construire erau prevăzute camere de locuit.
Proprietarul restaurantului și hotelului a închiriat spațiul la pârâta - Plus SRL care desfășoară activități comerciale inclusiv 5530.
Că, în nopțile de sâmbătă și duminică începând din vara anului 2006 reclamanții au fost deranjați în permanență de activitățile desfășurate de societățile comerciale care organizau nunți și boteze cu program muzica, nivelul zgomotului fiind foarte ridicat, punându-i pe reclamanți în imposibilitatea de a se odihni.
Au încercat pe calea amiabilă cu vecinii să-i determine să ia măsuri pentru diminuarea nivelului zgomotului, însă fără nici un rezultat.
Reclamanții au cerut și ajutorul organelor de poliție, apelate de 4-5 ori pe noapte, conform listingului convorbirilor telefonice, la telefonul de urgență 112 încheindu-se procesul verbal la 19 august 2006 fără a se lua vreo măsură apoi fiind sancționat conducătorul formației muzicale cu avertisment în data de 27.08.2006, ora 1,00 noaptea (proces verbal de contravenție nr. -).
Reclamanții au cerut ajutorul autorităților publice pentru a lua măsuri de diminuarea zgomotului.
Agenția pentru Protecția Mediului Gae fectuat măsurători sonometrice la 02.09.2006 și 03.09.2006 constatându-se depășiri ale nivelului zgomotului așa cum rezultă din buletinele de analiză sonometrică nr. 282/283 și 284.
Alte măsuri nu au fost luate de autorități, astfel că reclamanții au fost obligați să se adreseze justiției.
Instanțele au autorizat demolarea terasei construită de proprietarul - SRL ilegal - dosar - - sentința civilă nr. 266 din 18 ianuarie 2007, dosar nr- Tribunalul Alba - sentința comercială nr. 979/CA/2007 din 28 iunie 2007.
Demolarea terasei amplasate pe gardul despărțitor al societăților pârâților s-a realizat în cursul procesului de față, așa cum au precizat reclamanții la 14 septembrie 2007.
Reclamanții au mai arătat că pârâta - Plus SRL, a solicitat eliberarea unei autorizații de mediu la 18.05.2007 sub numărul 3658, cerere publicată în cotidianul de
Împotriva acestei cereri reclamanții au formulat contestații la autoritățile publice pârâte conform OUG nr. 195/2005 și Ordinului 876/2004 al Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, înregistrate sub nr. 843 din 25.05.2007 la Garda Națională de Mediu, nr. 3804/25.05.2007 la Agenția pentru Protecția Mediului, nr. 203/P/2007 la Autoritatea de Sănătate Publică G, care nu au fost soluționate până în prezent.
Chiar și în timpul desfășurării acestui proces, reclamanții au cerut pârâtelor să ia măsurile legale pentru a interzice desfășurarea activităților săptămânale de nunți și boteze care creează disconfort, însă fără rezultat depunând la dosar copii ale acestor sesizări.
Au precizat reclamanții că pârâtele autorități publice au încălcat dispozițiile art. 14 alin. 2 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului care interzic funcționarea restaurantelor în lipsa autorizației de mediu, restaurantul "EUROPA" neavând autorizații legale de peste 6 luni de zile, în sensul că nu au luat nici-o măsură legală.
Nu s-au respectat nici termenele pentru depunerea documentelor și obținerea autorizațiilor.
Autoritatea de mediu a cerut pârâtei - Plus SRL (adresa nr. 4510 din 05.07.2007) să depună documente în care să rezulte schimbarea destinației, nu a stabilit un termen așa cum prevede legea - încălcând în acest mod și prevederile art. 173din Legea nr. 359/2004 care prevăd obligația de a notifica în prealabil pe comerciant cu acordarea unui termen pentru remedierea defecțiunilor, în caz contrar autoritatea publică competentă, urmând a comunica Registrul Comerțului în termen de 3 zile actul prin care s-a dispus încetarea activității.
De asemenea, reclamanții au arătat că s-au încălcat dispozițiile art. 4 din Norma aprobată de Ministrul Sănătății nr. 536/23,06.1997.
"Unitățile care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populație, introducere de zgomot, vibrații, mirosuri, fum, gaze toxice sau iritante, etc. se amplasează în clădiri separate la distanță de minim 15 de ferestrele locuințelor. Distanța se măsoară între fața locuinței și perimetrul unității. Pentru unitățile respective se vor asigura mijloace de limitare a nocivităților, astfel încât să se încadreze în normele și standardele în vigoare".
Restaurantul amplasat în corpul nou de clădire la 3-4. de locuința reclamanților nu respectă norma legală, producând poluarea fonică.
din clădirea nouă nu a respectat proiectul nr. 357/2003 în baza căruia s-a eliberat autorizația de construire nr. 415/2003 care prevedea un hol recepție, grup sanitar, coridor, două camere de cazare, coridor, centrală termică, un apartament cu camere de zi, dormitor și grup sanitar, în locul acestor compartimentări proprietarul construind un restaurant care nu era prevăzut în proiect.
Arhitectul ce a întocmit proiectul a analizat prin soluțiile propuse ca viitor obiectiv să nu devină sursă de poluarea a mediului și să nu creeze disconfort vecinilor.
În acest fel obiectivul construit este ilegal, neputându-se emite autorizație de mediu și de funcționare.
În legătură cu interzicerea oricăror activități comerciale în imobilul din-, reclamanții au arătat că pârâtele autorități publice au recunoscut că societatea comercială nu mai are autorizație de mediu însă nu au făcut aplicarea dispozițiilor art. 173din legea 359/2004 în sensul că nu au notificat Registrului Comerțului actul prin care se interzice desfășurarea activității.
În acest mod reclamanților li s-a încălcat dreptul la un mediu sănătos și nepoluat.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare pagina 42, Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru ORC de pe lângă Tribunalul Gorj prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în conformitate cu dispozițiile Legii 26/1990 care are ca scop îndeplinirea unui interes public, opozabilitatea actelor și faptelor comercianților.
Agenția pentru Protecția Mediului G, pagina 74, prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii pe excepția autorității de lucru judecat față de sentința nr. 2446/2007 dosar - și sentința pronunțată în dosarul nr-, prin care au fost respinse acțiunile reclamanților.
Garda Națională de Mediu a solicitat fila 93 respingerea acțiunii reclamanților arătând că societatea comercială - Plus SRL, a fost sancționat contravențional pentru nerealizarea măsurii impuse prin nota de constatare nr. 250 din 20.06.2007 privind sistarea activității ce creează disconfort până la autorizației de mediu și s-a emis dispoziția de sistare a activității nr. 2337/11.09.2007 (fila 92).
Cele două pârâte societăți comerciale au solicitat respingerea acțiunii în esență pentru că terasa a fost demolată iar clădirile nu mai destinația de restaurant, pârâții făcând modificări interioare și demersuri pentru obținerea autorizației de modificări interioare.
Prin aceeași întâmpinare, aceștia nu au recunoscut că s-a produs disconfort reclamanților pentru că din buletinele de analiză sonometrică rezultă că nu au existat și nu există depășit ale nivelului de zgomot admis.
Au invocat de asemenea, faptul că nu au fost sancționați nici-odată pentru nerespectarea normelor de mediu.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 3377 din 9.11.2007 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de C- C de pe lângă Tribunalul Gorj.
A respins excepția invocată de Agenția pentru Protecția Mediului
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și G domiciliați în Tg-J,-, județul
A obligat pe pârâții Autoritatea de Sănătate Publică G cu sediul în Tg J,-, județul G, Agenția pentru protecția Mediului G cu sediul în Tg-J,-, județul G și Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean G cu sediul în-, județul G, să ia măsurile legale pentru a nu permite desfășurarea de activități comerciale de către pârâtele - Plus SRL și - SRL Tg-J cu sediul în-, județul care produc disconfort, zgomot peste limitele admise de lege și să stabilească măsuri pentru a intra în legalitate și normalitate, în lipsa autorizațiilor de mediu.
A respins cererea formulată de reclamanți față de - Tribunalul Gorj.
A luat act că reclamanții nu au cerut cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanții considerându-se persoane vătămate în concepția Legii 554/2004, de activitățile comerciale desfășurate în vecinătatea lor (restaurantul EUROPA aparținând - Plus SRL și - SRL Tg-J "care au creat disconfort prin producerea de zgomote muzicale peste limite maxime admise, sau adresat cu plângeri prealabile autorităților competente pentru ca acestea să ia măsurile legale în probleme de mediu).
Garda Națională de Mediu (fila 4) a răspuns reclamanților la sesizare că - Plus SRL Tg-J, nu are autorizație de mediu și că s-a impus sistarea activității de cazare și restaurant din 16 august 2007, până la obținerea unei noi autorizații de mediu. Nu a menționat numărul deciziei de sistare a activității pârâtei.
Agenția pentru Protecția Mediului (fila 6) a dat un răspuns evaziv reclamanților în sensul că la ședința Comisiei de avizare tehnică din 25.05.2007, când au participat reprezentați ai instituțiilor avizatoare, punctul lor de vedere s-a exprimat în scris prin proces verbal fără a aduce la cunoștință reclamanților concluziile.
De asemenea, le-a transmis reclamanților că s-a solicitat de la societatea comercială completarea documentației de avizare și autorizare cu autorizația de construcție și certificat de la ORC cu activitățile declarate de firmă, de la autoritatea de sănătate publică, punctul de vedere scris privind activitatea de hotel și restaurant desfășurate în Hotelul Europa, urmând a se reanaliza cererea solicitantului și că s-au efectuat măsurători ale nivelului de zgomot la locuința reclamanților, rezultatelor măsurătorilor efectuate fiind transmise acestora (fila 20-22 dosar).
Autoritatea de Sănătate Publică G nu a răspuns reclamanților.
Fiind nemulțumiți de răspunsul pârâților și și de refuzul nejustificat al pârâtei G de a răspunde reclamanților în termenul legal de la sesizare, au formulat acțiune în contencios administrativ pentru a li se cunoaște dreptul pretins încălcat.
Acțiunea în justiție a reclamanților s-a întemeiat pe prevederile Legii 554/2004 dar și pe dispozițiile Legii 86/2000 pentru ratificarea Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu, semnată la, la 25 iunie 1998 publicată în Monitorul Oficiul nr. 224 din 22.05.2000, inclusiv de România.
De la data publicării, Legea de Ratificare a căpătat putere de lege pe teritoriul țării, fiind o reglementare internațională care are prioritate față de orice alte instrumente de drept intern, cu excepția celor care conțin dispoziții mai favorabile.
Prin Convenția d l Aarhus, înțeleasă în contextul sistemului de drepturi și libertăți fundamentale ale omului, se asumă un nou gen de responsabilitate a autorităților publice prin recunoașterea rolului fundamental al dreptului la un mediu sănătos.
Acest drept, recunoscut și de Constituția României, este corelat cu principiile dezvoltării durabile, făcând pentru prima dată o legătură între drepturile omului și dreptul mediului.
Convenția este structurată pe trei principii, care au fost încălcate de pârâte prin răspunsurile lor inadecvate sau tăcerea administrativă.
Primul principiul încălcat de autoritățile publice pârâte chemate în judecată de reclamanți se referă la dreptul reclamanților de a avea acces la "informația de mediu".
Potrivit art. 4 din legea 86/2000 care reglementează "accesul la informația de mediu" autoritățile publice au obligația să răspundă la o cerere de informație pe probleme de mediu, să pună această informație la dispoziția publicului, în condițiile punctelor acestui articol, în cel mai scurt timp și cel mai târziu la o lună după cererea a fost înaintată în afara cazului în care volumul și complexitatea informației justifică prelungirea acestei perioade până la două luni de la data solicitării. Solicitantul trebuie să fie informat de orice prelungire și despre motivele acesteia.
În cazul în care autoritatea publică nu deține informația cerută, acea autoritate publică trebuie, cât mai rapid posibil, să informeze solicitantul cu privire la autoritatea publică la care crede că este posibil să se găsească informația respectivă sau să transfere cererea acelei autorități, informând în același timp solicitantul.
Informația de mediu este de finită de art. 2 pct. 3 al Convenției d l Aarhus astfel: "orice informație scrisă, vizuală, audio, electronică sau sub orice formă materială, privind:
a) starea elementelor de mediu, etc.;
b) factori, cum ar fi: substanțele, energia, zgomotul și radiația și activitățile și măsurile, inclusiv măsurile administrative, acordurile de mediu, etc. care afectează sau pot afecta elemente de mediu amintite la subcapitolul
c) starea sănătății și siguranței umane, condițiile de viață umană, zonele culturale și construcțiile și modul în care acestea sunt sau pot fi afectate de starea elementelor de mediu, ori de factorii, activitățile sau măsurile cuprinse la subpunctul
Dreptul la informația de mediu este garantat de art. 31 din Constituție care se referă la dreptul la informație "dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.
Autoritățile publice potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal".
Art. 35 din Constituție se referă la un mediu sănătos.
"Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător și echilibrat ecologic. persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și ameliora mediul înconjurător".
Accesul liber la informația de mediu ca informație de interes public este reglementat și prin Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile publice. A ceastă lege este completată de HG 1115 din 10.10.2002 privind accesul liber la informația privind mediul.
Accesul la justiție a publicului se realizează potrivit Legii Contenciosului Administrativ, completat de art. 9 al Convenției d l Aarhus care prevede:
a) accesul la justiție al oricărei persoane care consideră că solicitarea sa de a obține informații de mediu de la autoritățile publice a fost refutată, a fost primit un răspuns inadecvat sau nu a fost tratată în mod corespunzător.
b) accesul la justiție al persoanelor interesate, cărora le-a fost afectat un drept, pentru a contestat legalitatea unei decizii sau acțiuni (inclusiv omisiuni) săvârșită prin nerespectarea prevederilor referitoare la participarea cetățenilor la decizia de mediu;
c) accesul publicului la procedurile administrative sau judiciare pentru a contesta actele sau omisiunile persoanelor private și autoritățile publice.
Reclamanții au cerut pârâților Garda Națională de mediu, Agenția pentru protecția mediului G și Autorității de Sănătate Publică, să se pronunțe asupra unei informații de mediu-activitățile comerciale desfășurate de firmele - Plus SRL și - SRL Tg-J - de hotel și restaurant care prin zgomotele produse de vibrațiile emise în aer de orchestra ce cântă în nopțile de weekend reprezintă un factor care încalcă dreptul reclamanților la un mediu sănătos.
Autoritățile Publice menționate mai sus nu au acționat pentru a-i învăța pe reclamanți să beneficieze de aceste drepturi.
Garda Națională de Mediu a răspuns că una din pârâte nu are autorizație de mediu și s-a dispus sistarea activității ce creează disconfort din 16 august 2007, fără a menționa decizia de sistare a activității, încălcând dreptul reclamanților la informare.
Agenția pentru Protecția Mediului, a răspuns evaziv reclamanților, fără să aducă la cunoștința acestora concluziile Comisiei de avizare tehnică din 25.05.2007 unde au participat reprezentanți ai instituțiilor avizatoare, ce și-au exprimat punctul de vedere asupra problemei consemnate în proces verbal.
Și această Agenție a încălcat dreptul reclamanților la informația de mediu solicitată, nedând un răspuns clar, concis, cu măsurile efective luate, pentru a asigura dreptul la un mediu de viață sănătos reclamanților, cu atât mai mult cu cât aceștia în urmă cu 8 luni (la 2 și 3 septembrie 2006) au constatat depășiri ale nivelului zgomotului conform buletinelor de analiză sonometrică aflate la dosar la fila 20-22, însă nu au luat nici una din măsurile de prevenire legale, așteptând ca reclamanții exasperați să apeleze la justiție.
Autoritatea de Sănătate Publică G prin refuzul de a răspunde reclamanților a încălcat dreptul acestora la informare.
De asemenea, pârâtele nu au soluționat în termen legal nici contestațiile reclamanților la eliberarea unei noi autorizații de mediu solicitate de pârâta - Plus SRL la data de 18.05.2007 sub nr. 3658.
Instanța constată că pârâții au încălcat și prevederile HG nr. 878 din 28 iulie 2005 privind accesul publicului la informația privind mediul, materializată în art. 2 lit. b și f, ignorând starea de confort și sănătate a reclamanților în raport cu starea de calitate a mediului în zonele locuibile, neanalizând și neluând măsurile legale pentru atenuarea factorilor de zgomot, vibrații emise, pentru a scădea nivelul poluării fonice în zona unde locuiesc reclamanții.
Conform art. 4 din HG 878 /2005 "cererile de informații trebuie tratate rapid și corect în termenele limită stabilite de lege - cât mai repede posibil, cel mai târziu în termen de o lună, în maxim două luni, doar dacă acest timp este justificat de complexitatea și volumul mare de informații. Accesul la informația solicitată trebuie să fie efectiv și complet. Informația trebuie dată ca atare și nu făcut un sumar pe baza ei".
Pârâții și-au încălcat obligațiile prev. de art. 5 din același HG, în sensul că "solicitanții informațiilor de mediu trebuie ajutați și sfătuiți, având în vedere că aceștia nu știu întotdeauna ce anume informații caută, să dea indicații de specificare și să fie îndrumați către consultarea registrelor publice".
Potrivit art. 12(4) "autoritățile publice nu pot refuza o cerere de informații care se referă la emisiile în mediu".
Cum reclamanții au considerat că cererea lor a fost ignorată sau rezolvată cu un răspuns necorespunzător, au cerut pârâtelor luarea măsurilor legale.
Cererea reclamanților în justiție s-a încadrat în prevederile art. 17 din HG 878/2005 pentru examina actele sau omisiunile autorităților publice în cauză conform Legii 554/2004.
Potrivit OUG 195/20005 privind protecția mediului, autoritățile publice pentru protecția mediului au atribuțiile și responsabilitățile prev. de art. 59 și 64 de supraveghere și control privind protecția atmosferei și gestionarea zgomotului ambiental, în care scop:
a) dispune încetarea temporară sau definitivă a activităților generatoare de poluare în vederea aplicării unor măsuri de urgență sau pentru nerespectarea programului de conformare/ planului de acțiuni;
b) solicită aplicarea măsurilor tehnologice a restricțiilor și interdicțiilor în scopul prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanți;
c) solicită luarea măsurilor în vederea respectării nivelului maxim admis al zgomotului ambiental.
Potrivit art. 64 din OUG 195/2005 persoanele fizice și juridice au următoarele obligații în domeniu.
e) să asigure la cererea autorităților competente pentru protecția mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activității generatoare de poluare.
f) să asigure măsuri și dotări speciale pentru izolarea și protecția fonică a surselor generatoare de zgomot și vibrații, astfel încât să nu conducă prin funcționarea acestora la depășirea nivelurilor limită a zgomotului ambiental".
Pârâții nu au luat nici una din măsurile prevăzute de lege pentru a asigura reclamanților un mediu de viață sănătos.
În contextul celor expuse mai sus, cererea reclamanților va fi admite în parte urmând ca cei trei pârâți să ia măsurile legale pentru a nu permite societăților comerciale pârâte 5 și 6 să desfășoare activități generatoare de disconfort pentru aceștia, cu respectarea Ordinului nr. 536/1997 norme de igienă și recomandări privind mediul de viață al populației și Ordinul nr. 876/2004.
Cererea reclamanților privind pe pârâta -ORC Tribunalul Gorj, va fi respinsă, admițându-se excepția invocată de această pârâtă privind lipsa calității procesuale pasive.
Conform OG 26/1990 Oficiul registrului Comerțului nu este o autoritate implicată în Protecția mediului, iar Legea 359/2004 are ca scop simplificarea procedurilor de înregistrare în Registrul comerțului.
În OUG 195/2005 în capitolul XII Protecția așezărilor umane - art. 70 pentru asigurarea unui mediu de viață sănătos a prevăzut obligația autorităților publice locale a persoanelor fizice și juridice de a interzice temporar sau permanent desfășurarea unor activități generatoare de disconfort pentru populație în anumite zone ale localităților, cu predominanță în spațiile destinate locuințelor.
Nici Ordinul Prefectului G nr. 72 din 01.03.2006 (pagina 28 dosar) da t în aplicarea legislației privind Protecția mediului nu enumeră printre persoanele răspunzătoare de modul cum se îndeplinesc măsurile stabilite pentru mediu pe ORC G, ci doar Agenția pentru Protecția Mediului Direcția de Sănătate Publică, Garda de Mediu și Primăriile din județul
Excepția invocată de A. G nu poate fi primită deoarece sentințele de care face vorbire în întâmpinarea depusă nu sunt definitive și irevocabile, deci neputându-se discuta excepția autorității lucrului judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs - PLUS SRL împreună cu - SRL precum și Agenția pentru Protecția mediului
Recurentele - PLUS SRL și - SRL printr-un prim motiv de recurs învederează că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii în sensul că există neconcordanță între minută și dispozitiv.
Se arată că în minută se menționează Autoritatea de Sănătate Publică iar în dispozitiv apare Autoritatea de Sănătate Publică G; în minută se menționează Agenția pentru Protecția Mediului iar în dispozitiv apare Agenția pentru Protecția mediului G; în minută apare Garda Națională de Mediu iar în dispozitiv se menționează Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean G; în minută se vorbește de pârâtele 5 și 6 iar în dispozitiv apare pârâtele - PLUS SRL și - SRL fără a ști dacă este vorba de cele două societăți întrucât în cererea de chemare în judecată pârâții nu sunt numerotați.
Se mai arată că deși instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ONRC - ORC de pe lângă Tribunalul Gorj instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției invocate și de cele două societăți.
Recurentele arată că deși apărătorul celor două societăți a formulat cerere de amânare la 09.11.2007 motivat de faptul că se află la ÎCCJ și a dovedit cu înscrisuri acest aspect, instanța de fond a procedat la judecarea cauzei în lipsa acestuia, fără măcar să fi amânat pronunțarea pentru a oferi posibilitatea depunerii de concluzii scrise, încălcând dreptul la apărare.
Se precizează că instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat pe motiv că hotărârile nu sunt definitive și irevocabile deși la dosar nu se regăsește nici o probă în acest sens și nici o dispoziție a instanței de a se face aceste verificări sau măcar să se fi pus în vedere vreunei părți să facă dovada că aceste hotărâri sunt irevocabile.
Se invocă și aspectul că instanța de judecată nu a verificat dacă s-a realizat sau nu procedura prealabilă în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și că hotărârea e nelegală prin prisma soluției adoptate în raport de soluțiile pe care art. 18 din Legea nr. 554/2004 le prevede, întrucât nu s-a solicitat anularea vreunui act, nu s-a solicitat obligarea vreunei autorități să încheie vreun contract la care reclamanții erau îndrituiți, nu s-a solicitat impunerea vreunei părți să-și îndeplinească o anumită obligație și nici nu s-a cerut suplinirea consimțământului unei părți.
Recurentele arată că instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere solicitate, aspect ușor de sesizat din lecturarea cererii de restrângere și compararea petitului acesteia cu dispozitivul pronunțat.
Un al doilea motiv de recurs invocat de recurente se referă la faptul că instanța a acordat ceea ce nu s-a avut.
Se arată că prin cererea de chemare în judecată precizată se solicită să nu se autorizeze desfășurarea vreunei activități comerciale potrivit Legii nr. 359/2004, să nu se elibereze nicio dispoziție nici de mediu și nici sanitară și nici alte avize și autorizații în vederea funcționării pârâtelor în timp ce în dispozitiv se obligă pârâții să ia măsurile legale pentru a nu se permite desfășurarea de activități comerciale care produc disconfort, zgomot peste limitele admise de lege și să stabilească măsuri pentru a intra în legalitate și normalitate în lipsa autorizației de mediu.
Printr-un alt motiv de recurs se arată că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura pricinii, întrucât cererea formulată de către intimații reclamanți nu s-a întemeiat pe dispoz. Legii 86/2000, aceștia exprimându-și expres disponibilitatea de a-și întemeia cererea pe dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurentele mai precizează că obligarea autorităților să ia măsuri legale, așa cum a dispus instanța de fond, este un atribut al acestor care prin intermediul organelor proprii verifică în permanență respectarea măsurilor legale ce sunt prevăzute de acte normative specifice fiecărui domeniu.
Se precizează că în baza respectării măsurilor legale s-a procedat și la emiterea avizului sanitar și eliberarea autorizației de mediu, că a deținut o perioadă îndelungată autorizației de mediu a cărei anulare nu a fost solicitată niciodată, ci doar a expirat.
La 15.01.2008 Agenția pentru Protecția Mediului a formulat recurs împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond pe care o critică pentru netemeinicie și nelegalitate.
Printr-un prim motiv de recurs se invocă faptul că instanța de fond trebuia să rețină prematuritatea acțiunii față de aspectul că nu au fost emise acte vătămătoare și nu s-a formulat acțiune pentru anularea în tot sau în parte a acestora ci li s-a cerut să nu emită acte de autorizare pentru funcționarea societății - PLUS SRL TG
Recurenta invocă și faptul că instanța de fond a respins greșit excepția autorității de lucru judecat pe motiv că sentințele menționate nu erau definitive și irevocabile fără să-i ofere posibilitatea să facă această dovadă.
Se mai precizează că autorizația de mediu nr. 354/20.11.2007 pentru funcționarea hotelului și restaurantului Europa s-a emis conform normelor legale în vigoare și după obținerea celorlalte avize, acorduri, autorizații conform art. 14 alin.1 din OUG 195/2005.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate.
Prin acțiunea precizată la 14.09.2007, reclamanții au solicitat să nu se autorizeze desfășurarea vreunei activități comerciale potrivit Legii nr. 359/2004, să nu elibereze nici o autorizație nici de mediu și nici sanitară precum și nici alte avize și autorizații în vederea funcționării pârâtelor - SRL și - PLUS SRL sau altă societate comercială în imobilul situat în Tg. J,-, jud. G, să se interzică desfășurarea activităților comerciale pârâtelor societăți comerciale.
Față de obiectul cererii de chemare în judecată instanța de fond a pronunțat au totul altceva în sensul că a obligat pârâții Autoritatea de Sănătate Publică G, Agenția pentru Protecția Mediului G și Garda Națională de Mediu - Comisariatul Județean G să ia măsurile pentru a nu permite desfășurarea de activități comerciale de către pârâtele - PLUS SRL și - SRL care produc disconfort, zgomot peste limitele admise de lege și să stabilească măsuri pentru a intra în legalitate și normalitate, în lipsa autorizației de mediu.
Încălcând principiul disponibilității, potrivit căruia părțile au dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut iar potrivit art.304 pct. 6 raportat la art. 312 al. 3 Cod pr. civilă, acesta este un motiv de modificare a sentinței.
Curtea apreciază că instanța de fond nu a respectat dispoz. prevăzute de art. 156 alin. 2 Cod pr. civilă întrucât, deși a refuzat amânarea judecății pentru lipsă de apărare, de altfel temeinic motivată de apărătorul pârâtelor - SRL și - PLUS SRL cu înscrisuri că-n ziua soluționării cauzei era la ÎCCJ, nu a amânat pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise încălcând astfel dreptul la apărare al pârâtelor, dar și principiul contradictorialității.
Totodată, Curtea constată că există contradicție între minută și dispozitivul sentinței, ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
Astfel, în minută pârâtele au fost obligate să ia măsurile legale pentru a nu permite desfășurarea de activități comerciale pentru pârâtele 5 și 6 în lipsa autorizației de mediu în timp ce în dispozitivul hotărârii apar măsuri dispuse de instanță în plus față de cele luate cu ocazia deliberării, adică pârâtele au fost obligate să ia măsurile legale pentru a nu permite desfășurarea de activități comerciale de către pârâtele - PLUS SRL și - SRL TG J care produc disconfort, zgomot peste limitele admise de lege și să stabilească măsuri pentru a intra în legalitate și normalitate în lipsa autorizațiilor de mediu.
După întocmirea minutei cu ocazia pronunțării hotărârii, judecătorul nu mai poate reveni asupra părerii sale, minuta astfel întocmită reprezentând pe scurt dispozitivul hotărârii ce trebuie reprodusă întocmai fără a fi modificată sau completată, astfel că neconcordanța dintre minuta întocmită cu ocazia pronunțării și dispozitivul hotărârii atrage nulitatea acesteia.
Aspectul invocat de recurentele - - și - SRL că în minută sunt trecute autoritățile publice iar în dispozitiv la aceste autorități este atașat și județul G nu reprezintă o neconcordanță între minută și dispozitiv care să atragă nulitatea hotărârii.
Nici aspectul că deși a admis excepția lipsei calității procesuale pasive ONRC - ORC de pe lângă Tribunalul Gorj instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei excepții nu este real, întrucât această excepție a fost soluționată și motivată corect.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată și de - PLUS SRL și - SRL dar și de Agenția pentru Protecția Mediului G, Curtea apreciază că nu există identitate de obiect și cauză între cele două acțiuni.
Din decizia nr. 7848/2007 a Curții de APEL CRAIOVA, depusă de recurenta MG, reiese că reclamanții au solicitat suspendarea procedurii de autorizare a funcționării celor două societăți comerciale și altor alte societăți ce s-ar afla în sediul din Tg. J,- până la soluționarea pe fond a cererii pe care au formulat-o împotriva pârâtelor și care are ca obiect neautorizarea funcționării și interzicerea desfășurării activității în spațiul mai sus menționat.
În speța dedusă judecății, reclamanții au solicitat să nu se autorizeze desfășurarea vreunei activități comerciale potrivit Legii nr. 359/2004, să nu se elibereze nicio autorizație nici de mediu și nici sanitară precum nici alte avize și autorizații în vederea funcționării celor două societăți comerciale sau altă societate în același imobil și să se interzică desfășurarea activităților comerciale de pârâtele societății comerciale, acțiunea fiind întemeiată pe dispoz. art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Pentru a exista putere de lucru judecat trebuie să existe tripla identitate: de părți, obiect și cauză.
Cum nu există identitate de obiect și cauză între cele două acțiuni, Curtea apreciază că nu există autoritate de lucru judecat.
Referitor la lipsa procedurii prealabile invocată în recursul formulat de cele două societăți comerciale, Curtea apreciază că raportat la obiectul cererii, reclamanții nu erau obligați s-o îndeplinească.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, anterior sesizării instanței de contencios administrativ persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim trebuie să solicite autorității emitente a actului administrativ, revocarea în tot sau în parte a actului în termen de 30 de zile de la data comunicării acestuia.
Cum în speță reclamantele n-au atacat un act administrativ curtea apreciază că instanța de fond nu era obligată să verifice dacă s-a realizat sau nu procedura prealabilă, întrucât aceasta nu era obligatorie.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamanți,Curtea o apreciază neîntemeiată.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. e din Legea nr. 554/2004 Republicată prin contenciosul administrativ înțelegem activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii, a litigiilor în care cel puțin una din părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ,în sensul prezentei legi, fie prin nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Niciunul din capetele de cerere formulate de reclamanți nu se circumscriu obiectului legilor de contencios administrativ, întrucât nu se atacă un act administrativ, în formă tipică sau asimilată.
Instanța de contencios administrativ nu poate obliga o autoritate publică să nu emită un act administrativ întrucât ar presupune o ingerință în atribuțiile și activitatea autorităților administrației publice.
Prin Legea nr. 554/2004 Republicată raportată la Constituție se instituie un control direct, pe cale de acțiune judiciară, atât asupra actului administrativ propriu-zis cât și asupra actului administrativ asimilat.
În speță, nu s-a făcut dovada emiterii vreunui act administrativ a cărui legalitate să poată fi cenzurată de instanța de contencios administrativ iar obiectul cererii de chemare în judecată excede contenciosului administrativ.
În consecință, având în vedere toate acestea Curtea în temeiul art. 312 Cod pr. civilă va admite recursurile, va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantele - PLUS SRL, - SRL, pârâtele Agenția Pentru Protecția Mediului G și Garda Națională De Mediu - Comisariatul Județean G, împotriva sentinței nr. 3377 din data de 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. G
Ex.3//20.06.2008
Jud. fond D
E
12 Mai 2008
|
Nr.: din data: TIME @ "dd MMMM yyyy" 15 iunie 2011
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
CĂTRE
AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI G-Tg.J,-,
Urmare la adresa dvs.din data de 16 mai 2008, vă înaintăm alăturat o copie după decizia nr.851 din 6 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosar nr-, privind recursurile declarate de reclamantele - PLUS SRL, - SRL, pârâtele Agenția Pentru Protecția Mediului G și Garda Națională De Mediu - Comisariatul Județean G, împotriva sentinței nr. 3377 din data de 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și G și intimații pârâți Autoritatea de Sănătate Publică G și ONRC - Oficiu Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Gorj.
GREFIER
Președinte:Gabriela CarnelutiJudecători:Gabriela Carneluti, Teodora Bănescu, Costinel Moțîrlichie
