Anulare act administrativ fiscal. Decizia 855/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.855
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.03.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
JUDECĂTOR 2: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1630 din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recurentul reclamant a depus la dosar la data de 12.03.2009 dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei, timbru judiciar în valoare de 0.5 lei și o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă. Totodată, învederează că la data de 26.03.2009 intimata pârâtă a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 4.09.2009 pe rolul Tribunalului Călărași reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Primăria Municipiului C obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de demolare a garajului și a magaziei construite de vecinii săi și, domiciliați în C,-, județ C, susținând că respectivele construcții au fost edificate cu încălcarea prevederilor legale.
În motivarea acțiunii formulate reclamantul a susținut că s-a adresat pârâtei cu o cerere prin care a solicitat întocmirea unui proces verbal de constatare și sancționare contravențională a numiților și și să emită o decizie prin care să dispună obligarea acestora la demolarea construcțiilor respective.
Tribunalul călărași prin sentința civilă nr.1630/5.11.2008 a respins acțiunea formulată de reclamant reținând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prev.de disp.art.1 alin.1 și art.8 alin.1 teza a II.a din Lg.554/2004 a contenciosului administrativ.
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a formulat recurs reclamantul, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului formulat, recurentul-reclamant a susținut în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile legale, respectiv faptul că nu i-a fost cauzată o vătămare, construcțiile respective pentru care a solicitat desființarea, fiind amplasate lângă gardul despărțitor.
Totodată recurentul a susținut că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în sensul că aceasta s-a bazat pe probe extrajudiciare și a reținut altă situație din altă cauză, nu ceea ce rezultă din acțiunea sa, vătămarea sa rezultând din faptul că acele construcții sunt lipsite de gardul său, fără a fi respectată distanța legală de 0,60 m ceea ce îi afectează drepturile legitime la liberă și liniștită folosință a terenului.
A mai susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege întrucât i-a fost încălcat dreptul de proprietate, pârâta având obligația de a verifica și cerceta cele solicitate prin plângerea prealabilă, răspunsul acesteia nereprezentând o rezolvare legală a cererii sale.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.7,8,9 cod pr.civ. art.8 din Lg.554/2004.
Intimata Primăria Municipiului Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art.3041cod pr.civ., Curtea constată că recursul formulat în cauză este nefondat.
În fapt, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză de către instanța de fond, recurentul reclamant a solicitat prin cererea adresată instanței obligarea pârâtei, primăria municipiului C să emită o decizie de demolarea unor construcții efectuate de către vecinii săi, arătând că anterior promovării acțiunii s- adresat cu o cerere prin care a solicitat sancționarea contravențională a acestora și dispunerea demolării întrucât construcțiile respective au fost efectuate cu încălcarea disp.art.599 și 615 civ. și dispozițiile Lg.50/1991.
În fapt recurentul reclamant a formulat acțiunea fiind nemulțumit de răspunsul primăriei, considerând că acesta este în fapt un refuz nejustificat de aplicare a legii.
Curtea constată că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că cererea reclamantului este neîntemeiată în raport de prevederile Lg.554/2004 întrucât refuzul intimatei de a emite decizia solicitată nu poate fi considerat nejustificat.
Potrivit disp.art.1 alin.1 și art.2 alin.2 din Lg.554/2004, orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei.
Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a se rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal.
În raport de aceste dispoziții legale, de disp.rt.8 alin.1 teza a II-a din legea contenciosului administrativ cât și a probatoriului administrat în cauză, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi la situația de fapt reținând că cererea reclamantului este neîntemeiată întrucât în cauză nu s-a făcut dovada vătămării reclamantului într-un drept al său sau într-un interes legitim prin refuzul autorității pârâte de a emite decizia solicitată.
Susținerile recurentului cu privire la greșita apreciere și pronunțarea hotărârii în baza probatoriului administrat în cadrul unor cauze anterioare sunt nefondate întrucât în cauză au fost depuse hotărârile definitive și irevocabile din care rezultă că respectivele construcții a căror demolare a solicitat-o intimatei nu îi produc o vătămare a dreptului său de proprietate.
Astfel fiind, în mod corect s-a reținut prin sentința atacată faptul că recurentul reclamant nu a făcut dovada vătămării produse ca urmare a refuzului emiterii deciziei solicitate și nici a încălcării unui drept prevăzut de lege astfel cum impun dispozițiile legale mai sus menționate.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că hotărârea pronunțată de către instanța de fond este legală și temeinică, neexistând motive pentru modificarea sau casarea acesteia și în temeiul disp.art.312 al.1 cod pr.civ. va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1630 din data de 05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Red.DD GREFIER
EF/2ex.
10.04.2009
Tr.-9
Jud.
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria, Cosma Carmen Valeria
