Anulare act administrativ fiscal. Decizia 87/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 87/R/
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 2: Dorina Vasile
JUDECĂTOR 3: Vasile Susanu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea privind soluționarea recursului declarat de către contestatoarea --- SRL G, cu sediul în G,-, -/2,.43 jud.G, împotriva sentinței civile nr.2094 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 ianuarie 2008, și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când, Curtea având nevoie de timp pentru deliberaere, a amânat pronunțarea cauzei la data de 31 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați, reclamanta --- G, a solicitat anularea Deciziei nr. 72/10 martie 2007, emisă de G și exonerare de la plata sumei de 11.572 lei, taxe vamale.
Tribunaluil G, prin sentința civilă nr. 2094/27 septembrie 2007, respins contestația, reținând în motivare că, reclamanta a importat cu nr. I 5718/27 aprilie 2002, bunuri de origine, conform facturii externe nr. 00198/25 aprilie 2002, prin care se atestă taxa de proveniență, conform art. 22 din Protocolul D, la acordul de comerț liber, dintre România și Republic, semnat la 24 aprilie 1997, beneficiind totodată de regim tarifar preferențial.
A mai reținut instanța că, la un control ulterior, solicitat de autoritatea vamală română, cu adresele nr. 8254/11 iunie 2003 și nr. 8369/13 iunie 2003, organelle vamale, au procedat conform art. 32 din Protocolul D, la verificarea dovezilor de origine prin transmiterea facturilor, autorităților vamale din țara de import.
Autoritatea vamală a comunicat cu adresa nr. 02.1.6VM.0.06.00.49.1563-2-139, că societățile exportatoare Textil Turizm și Textil, nu au putu fi găsite, precum și faptul că facturile nu au fost prezentate, la birourile din Turcia, astfel încât originea bunurilor acoperite de aceste facturi, nu a fost confirmată.
În aceste condiții, au fost calculate datorii vamale conform art. 107 din nr.HG 114/2001, apreciindu-se că, acordarea regimului preferențial, a fost neîntemeiată, iar referitor la plata dobânzilor și penalităților, de asemenea a fost menținută obligația, întrucât el ear fi datorate, din momentul nașterii datoriei vamale.
Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs --- G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, prin ignorarea probelor cauzei dar și printr-o greșită interpretare a dispozițiilor legale.
Instanța de fond, reține neîntemeiat că regimul preferențial se acordă numai sub rezerva confirmării autenticității declarației de import, ceea ce presupune accesul autorității competente la documentele contabile ale exportatorului.
Se omite însă, că regimul preferențial, a fost acordat la momentul importului, prin acceptarea declarației vamale, de import.
La verificarea ulterioară de către autoritatea, aceasta a comunicat că nu a putut contacta firmele și drept urmare, nu sunt în poziția de a confirma originea bunurilor.
Controlul a posteriori a avut loc la circa 4 ani de la data importului, ceea ce presupune că, societățile exportatoare chiar dacă ar fi fost identificate, nu puteau pune la dispoziția autorității vamale române, documentele de atestare a originii bunurilor exportate, întrucât, obligația lor de a păstra astfel de documente, se întinde doar, pe durata a trei ani.
Așa fiind, existând dubii cu privire la dovada de origine a mărfurilor, reclamanta nu putea fi obligată la taxe vamale și accesorii, iar sub acest aspect, hotărârea este nelegală.
Recursul s-a declarat în temen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este fondat.
Art.61 al.1 din Legea 141/1997 privind Codul Vamal, prevede dreptul autorității vamale, ca, într-o perioadă de cinci ani de la acordarea regimului tarifar preferențial, să efectueze un control ulterior al operațiunilor derulate, prin vamă.
Cum în urma verificării dovezilor de origine, autoritățile vamale au constatat că regimul tarifar preferențial, a fost acordat neîntemeiat, conform art.107 din HG 1114/2001, au dispus măsuri pentru recuperarea datoriei vamale.
Din acest punct de vedere, corect a reținut instanța de fond aplicabilitate art.61 din Legea nr.141/1997 în ce privește taxele vamale datorate, ca urmare a nedovedirii originii comunitare a bunurilor importate.
Eronat s-a apreciat însă cu privire la celelalte obligații fiscale, astfel cum au fost calculate.
În adevăr, potrivit art.164 din legea nr.141/1997, în caz de neachitare adatoriilor vamale la scadență, autoritatea vamală va folosi toate mijloacele de executare silită, încasând și majorările de întârziere prevăzute de lege.
Textul citat se coroborează cu dispozițiile art.157 din aceeași lege, care la pct.2 stabilește:,în cazul unor diferențe ulterioaresau în situația încheierii din oficiu, fără declarație vamală,a unui regim vamal suspensiv, debitorul vamal ia cunoștință despre această nouă datorie pe baza actului constatator întocmit de autoritate vamală, și care constituie titlu executor(pct.3 de sub același articol).
Din interpretarea celor două texte, rezultă că, datoria vamală trebuie constatată mai întâi, printr-un act, care devine titlu executor, în condițiile dreptului comun.
Acesta înseamnă că, prin punerea în executare a titlului, dacă debitorul nu achită datoria vamalăla termenul scadent, pot fi percepute majorări de întârziere, iar orice altă susținere este neavenită în raport de dispozițiile generale procedurale ce guvernează executarea, dar și de dispozițiile speciale citate,referitoare la obligațiile vamale.
Dacă sancțiunea aplicată beneficiarului importului de mărfuri considerate inițial ca fiind de origine comunitară este aceea de a achita diferențele datoriei vamale, aceeași regulă nu mai funcționează în ce privește dobânzile, pentru că la aceasta se opune lipsa intenției de a se sustrage de la plata datoriilor vamale, când acestea se constată, cum este cazul de față, pentru un import supus regimului suspensiv de perfecționare activă.
Față de cele expuse, Curtea, văzând și disp.art.312 pr.civ. va admite recursul va modifica în parte sentința civilă nr.2085/27 septembrie 2007 Tribunalului Galați, în sensul admiterii în parte a contestației și anulării în parte a deciziei nr.28/9 martie 2007 emisă de DGFP G, menținând în sarcina reclamantei, obligația principală de plată, reprezentând taxe vamale, în sumă de 3870 lei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către contestatoarea --- SRL G, cu sediul în G,-, -/2,.43 jud.G, împotriva sentinței civile nr.2094 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr.2094/27 septembrie 2007 Tribunalului Galați în sensul că admite în parte contestația reclamantei.
Anulează în parte decizia nr. 72/16.03.2007 a DGFP G și decizia nr. 510/22.12.2006 a -Biroul Vamal G și în consecință;
Menține obligația principală de plată reprezentând taxe vamale în sumă de 3870 lei taxe vamale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 31 ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Judecători:Mariana Trofimescu, Dorina Vasile, Vasile Susanu
