Anulare act administrativ fiscal. Sentința 96/2008. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR. 96
Ședința publică din data de 2 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Secrețeanu Adriana Florina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantele: EPISCOPIA ORTODOXĂ A BUZĂULUI ȘI V, cu sediul în B,-, jud. B și MACII, cu sediul în Râmnicu S, str. -, -. 4, jud. B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL PRIMĂRIEI R S, reprezentată prin Primar și COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU cultelor DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sector 1,-,cod poștal -.
Acțiunea este timbrată cu suma de 4 lei potrivit chitanței de la fila 10 dosar și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, care au fost anulate.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: consilier juridic reprezentând reclamanta Episcopia Ortodoxă a Buzăului și V, reclamanta fiind reprezentantă de același consilier juridic și de Preotul G, lipsă fiind pârâții: Consiliul Local al Primăriei Râmnicu S și Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că dosarul se află la primul termen și faptul că prin Serviciu Registratură s-a depus la dosar întâmpinare din partea Primăriei Râmnicu S, după care:
Consilier juridic reprezentând reclamantele Episcopia Ortodoxă a Buzăului și V și, depune la dosar împuternicirea de reprezentare juridică, o schița de plan și chitanța nr. - prin care face dovada achitării taxei de timbru și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
Curtea înmânează reprezentantului reclamantelor copia întâmpinării formulată de Primăria Râmnicu S.
Având cuvântul consilier juridic pentru reclamantele Episcopia Ortodoxă a Buzăului și V și, solicită administrarea probei cu martori pentru a face dovada că prin Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 promulgată de domnitorul, complexul mănăstiresc a devenit în anul 1869 parohie și " Catedrala Comunei Râmnicu S". În anul 1950 au fost luate în proprietatea statului numai terenurile nu și clădirile ce formează obiectul litigiului de față, respectiv fosta stăreție cu fostele chilii. Este adevărat că Primăria a restaurat clădirea Palatului, unde a funcționat Muzeul Municipal, însă la sfârșitul anului 2007, Muzeul s-a mutat parțial.
La solicitarea Curții, reprezentantul reclamantelor arată că alte înscrisuri de cât cele existente la dosar nu mai dețin.
Curtea respinge ca neconcludentă proba cu martori solicită de reclamante, după care pune în discuție excepția lipsei calității procesuale active a Parohiei " " invocată prin întâmpinare de către pârâta Comisia Specială de.
Având cuvântul consilier juridic pentru reclamantele Episcopia Ortodoxă a Buzăului și V și, solicită respingerea excepției invocată de pârâtă privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, precizând că în anul 1942 toate imobilele publice erau trecute în patrimoniul comunei, după cum rezultă și din extrasul Arhivelor Statului,fila 49, dosar Tribunal B, iar fiecare unitate de cult trebuia să depună cerere de retrocedare prin Parohie. Această partajare vine în anul 1948, când școala este despărțită de biserică. și-a păstrat dreptul de proprietate, potrivit art. 480 civ și art. 170 din Statutul de Funcționare și organizare a Bisericii Române.
Curtea respinge ca neîntemeiată excepția privind lipsa calității procesuale active a Parohiei " " invocată prin întâmpinare de către pârâta Comisia Specială de, apreciind că are calitate procesuală activă.
La solicitarea Curții, consilier juridic pentru reclamantele Episcopia Ortodoxă a Buzăului și V și, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de declarațiile reprezentantului reclamantelor că alte cereri nu mai au de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond, consilier juridic pentru reclamantele Episcopia Ortodoxă a Buzăului și V și, solicită admiterea acțiunii, desființarea deciziei emisă de Comisia de retrocedare, obligarea Primăriei să restituie imobilul și chiliile. Este de acord cu păstrarea afectațiunii pentru un an de zile. Cererea este vădit îndreptățită, existând și acordul autorităților locale. Cu privire la necesitatea solicitării retrocedării, arată că doresc să facă un paraclis unde să oficieze înmormântările.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- la ribunalul Buzău, reclamanții EPISCOPIA ORTODOXĂ A BUZĂULUI ȘI V și MACII au formulat contestație împotriva deciziei administrative nr. 1486/1.11.2007 emisa de Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea, ca neîntemeiată și interpretarea greșită a documentelor prezentate de reclamanți, a deciziei administrative nr. 1486/1.11.2007 prin care le-a fost respinsă cererea de retrocedare a unor imobile bisericești, constând în fosta stăreție și fostele chilii ale complexului mănăstiresc " " din Râmnicu S, azi " " din Râmnicu S și obligarea comisiei, împreună cu Consiliul Local al Primăriei mun. Rm. S să restituie - Buzăului și V, pentru " maicii " din mun. Rm. S, jud. B, imobilele solicitate la retrocedare, respectiv fosta stăreție cu fostele chilii ale mănăstirii existente în partea de nord a mănăstirii, ce au servit drept cancelarie a Parohiei " " după al doilea război mondial și până în anul 1950, când au fost luate de Statul român.
În motivarea cererii, arată reclamanții că prin cererea de retrocedare înregistrată sub nr. 3338/25.01.2003 conexată la cererea de retrocedare nr. -/C/19.01.2006, au solicitat în baza OU nr. 94/2000, aprobată prin Legea 501/2002 și modificată prin Legea nr. 247/2005, restituirea unor imobile bisericești, ce au aparținut fostei mănăstiri " maicii " din Rm. S, transformată în " " ce formează latura de nord a mănăstirii, adică stăreția cu chiliile (camere), motivat de faptul că după desființarea acestei mănăstirii prin Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863, promulgată de Domnitorul, acest complex mănăstiresc a devenit din anul 1869 parohie și "Catedrala Comunei Rm. S".
Întrucât în cadrul acestui complex este și palatul domnitorului, construit în stil brâncovenesc de însuși ctitorul bisericii, a funcționat în el între cele două războaie mondiale tribunalul și pompierii, iar după anul 1950 i s-au luat parohiei chiliile în care a funcționat stăreția și apoi cancelaria parohială și a fost introdus Muzeul Orășenesc și biblioteca.
Cu adresa nr. 357/24.01.1006, Primăria mun. Rm. S le-a răspuns reclamanților la adresă, că în prezent, în stăreția și chiliile solicitate funcționează Muzeul municipal, dar restaurându-se clădirea Palatului, Consiliul Local, întrunit în ședința de lucru din data de 19.01.2006, au avizat favorabil solicitarea reclamanților de a li se restitui corpul de chilii existent, deoarece muzeul va fi mutat în Palatul.
Precizează că prin decizia nr. 216/1996 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu Primăria mun. Rm. S li s-a recunoscut reclamanților proprietatea asupra bisericii parohiale, cu clopotnița, casa parohială din incintă și anexele ei, precum și terenul aferent de 3103. Se mai arată că chiliile solicitate a fi retrocedate sunt separate de Palatul și întrucât este monument istoric, de categoria
Solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acțiunii, reclamantele au depus la dosar un set de acte(filele 4-87, dosar Tribunalul Buzău ).
Prin întâmpinarea depusă, Primăria Rm. Saa rătat că a restaurat clădirea Palatului, iar la sfârșitul anului 2007 Muzeul Municipal s-a mutat parțial în această locație. Datorită faptului că unele obiecte de patrimoniu necesită condiții speciale de depozitare și conservare nu pot fi mutate, motiv pentru care se solicită ca suprafața de aprox. 400 mp să rămână în folosința gratuită a primăriei.
Tot pe cale de întâmpinare, Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului.
Prin sentința nr. 73 din 28.01.2008 Tribunalul Buzăua admis excepția de necompetență materială invocată de către pârâta Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Ploiești - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Pentru a pronunța aceasta soluție Tribunalul Buzăua reținut că, Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România a fost înființată în temeiul art. 2 alin. 1 din OG 94/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 501/2002, iar potrivit art. 3 alin 7 din OUG 94/2000, deciziile Comisiei Speciale de vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărui rază teritorială se află imobilul solicitat în termen de 30 de zile.
Potrivit art. 10 alin. 1, teza a II-a din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel, dacă prin legea specială nu se prevede altfel.
De asemenea, potrivit art. 3 pct. 1 din pr.civ. Curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Cauza a fost înaintată Curții de APEL PLOIEȘTI și înregistrată sub nr-.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma actelor normative ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 1486/01.11.2007 emisă de Comisia Specială de a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor din România, au fost respinse cererile de retrocedare depuse de către Episcopia Ortodoxă Română a Buzăului și V, cu privire la imobilul situat în Municipiul Râmnicu S reprezentând fosta stăreție și fostele chilii ale complexului mănăstiresc " ", motivându-se că cererile de retrocedare nu se încadrează în prevederile OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, nefiind preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989(fila 5, dosar Tribunalul Buzău ).
Se mai arată că Mănăstirea " " a fost desființată în anul 1864, în timpul domniei lui, ca urmare a aplicării Legii secularizării averilor mănăstirești și în consecință imobilul solicitat la retrocedare nu a fost preluat de una din persoanele juridice prevăzute de art.1 alin.1din Ordonanță. Potrivit art.1 din OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, mobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foștilor proprietari, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență. Alineatul trei al aceluiași articol arată că sunt imobile, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Or, în cauza de față, din actele Arhivelor Naționale, respectiv extrasul copie din imobilelor și bunurilor care formează proprietatea Comunei Râmnicu- din anul 1942, rezultă că în imobilele ce fac obiectul prezentei retrocedări, funcționa Serviciului Tehnic -Central, respectiv le Poliției RS, le (fila 49, dosar Tribunalul Buzău ).
De asemenea, potrivit unei alte copii din imobilelor și bunurilor care formează proprietatea Comunei Râmnicu- din anul 1942, rezultă că într-o altă parte a imobilului suspus retrocedării se aflau comunale și Secția de Pompieri
(fila 47, dosar Tribunalul Buzău ).
Faptul că bunurile imobile nu se mai aflau în patrimoniul reclamantelor la data de referință 6 martie 1945 rezultă și din cronologic depus la dosar de reclamante, unde se menționează că în anul 1922 se instalează un corp de pompieri într-o parte a fostelor chilii, iar în anul 1926 Comisia Monumentelor istorice deschide proces administrației locale pentru evacuarea clădirilor din incinta fostului complex mănăstiresc (filele 56-58).
Din actele depuse la dosar rezultă că de la data apariției Legii secularizării averilor mănăstirești, Mănăstirea " " din Râmnicu-S a fost desființată, clădirile din jurul bisericii ce au aparținut complexului mănăstiresc fiind preluate de administrația locală, funcționând acolo diferite instituții.
În aceste condiții, în mod corect a reținut comisia că imobilele a căror retrocedare se solicită nu pot face obiectul OUG nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, întrucât nu au fost preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ci la o dată anterioară.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 2 alin.6 din OUG nr. 94/2000 și art.18 din legea 554/2004 a contenciosului administrativ, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantele EPISCOPIA ORTODOXĂ A BUZĂULUI ȘI, cu sediul în B,-, jud. B și MACII, cu sediul în Râmnicu S, str. -, -. 4, jud. B, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL PRIMĂRIEI R, reprezentată prin Primar și COMISIA SPECIALĂ DE A BUNURI IMOBILE CARE AU CULTELOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în B, sector 1,-,cod poștal -, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.DF/DD
6ex./5.05.2008
Operator de date cu caracter personal
-.notificare 3120
Președinte:Secrețeanu Adriana FlorinaJudecători:Secrețeanu Adriana Florina, Dinu Florentina