Anulare act administrativ fiscal. Sentința 96/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința nr.96
Ședința publică din30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rolul instanței se află judecarea contestației împotriva deciziei de returnare străini, formulată de reclamanta, decizie nr.- din 31.03.2009 emisă de pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru reclamantă și consilier juridic pentru pârât, lipsă fiind reclamanta.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care avocatul reclamantei a arătat că a formulat precizări cu privire la aspectele relevate de pârât în întâmpinarea depusă la dosar la termenul anterior de judecată și a precizat că nu înțelege să invoce alte chestiuni prejudiciale, solicitând cuvântul la fond.
Instanța, constatând că părțile, întrebate fiind, au învederat faptul că nu au alte cereri de probe, apreciind că acțiunea este în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamantă, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei de returnare nr.- din 31 martie 2009 emisă de Oficiul Român pentru - Serviciul pentru S și înlăturarea măsurii interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 6 luni. În susținerea acțiunii, avocatul reclamantei a relatat aspectele precizate în scris, insistând asupra faptului că aceasta s-a căsătorit după data luării măsurii cu un cetățean român, că depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru părăsirea teritoriului României s-a datorat îmbolnăvirii clientei sale - dovadă fiind adeverința medicală depusă la dosar - și nu relei intenții.
Consilierul juridic al pârâtului a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, arătând că decizia de returnare a fost emisă pentru că reclamanta nu a respectat termenul permis de lege, respectiv de 15 zile după expirarea cărora a fost depistată și returnată cu escortă; a mai arătat că, date fiind circumstanțele, reclamantei i s-a acordat clemență, interzicându-i-se accesul în România 6 luni și nu un an; a remarcat că din adeverința medicală prezentată de reclamantă nu rezultă imobilizarea ei în timpul bolii; a menționat că dacă reclamanta ar fi fost căsătorită cu un cetățean român anterior luării acestei măsuri s-ar fi aplicat poate alte măsuri; a învederat faptul că reclamanta a încălcat prevederile OUG nr.194/2002.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere a contestației ca nefondată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată:
Prin dispoziția - din 31.03.2009 emisă de către Serviciul pentru imigrări S din cadrul Oficiului Român pentru, în baza art. 87 al.1 lit. a coroborat cu art.106 al. 1 lit. a punctul III și art. 106 al. 2 pct. d din OUG 194/2002, s-a dispus față de numita, din Ucraina, măsura de interzicere a intrării în România pe o perioadă de 6 luni de la data ieșirii din țară, motivat de faptul că nu a părăsit voluntar teritoriul României în termenul prevăzut de decizia de returnare nr. - din 12.03.2009.
Împotriva dispoziției -/2009 a formulat contestație arătând următoarele:
De mai mulți ani se află în relații de concubinaj cu un cetățean român cu care de altfel intenționează că se căsătorească; întârzierea în legalizarea relației fiind determinată de birocrație autorităților din Ucraina.
Ultima dată a intrat în România pe 30.11.2008 cu viză de 6 luni și cu drept de ședere de 90 de zile; viza a expirat pe 27.03.2009 când, din motive de sănătate a fost nevoită să stea în repaus la pat iar în data de 31.03.2009 când s-a prezentat la Poliție pentru prelungirea vizei a fost trimisă în Ucraina.
La termenul din 24.04.2009, reclamanta - prin avocat - a depus la dosar certificatul de căsătorie încheiat la 6 aprilie 2009, eliberat cu ocazia căsătoriei sale cu cetățeanul român G.
A mai arătat că a făcut demersuri pentru obținerea cetățeniei române și că - în acest sens - fost programată pentru data de 28 mai 2009 la Comisia pentru Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a cerut respingerea contestației pentru următoarele motive:
În principal s-a invocat excepția tardivității contestației în măsura în care decizia -/12.03.2009 a fost comunicată la 12.03.2009 iar termenul de contestație este de 10 zile contestația fiind depusă după trecerea celor 10 zile;
Pe fondul cauzei s-a arătat că măsura luată față de reclamantă este legală și temeinică; că starea de sănătate precară nu constituie un motiv pentru nerespectarea termenului de ședere în țară.
Reclamanta a arătat că nu se impune analizarea excepției tardivității în condițiile în care înțelege să conteste doar ultima măsură aceea luată prin decizia din 31.03.2009, decizie față de care contestația - din 3.04.3009 - este în termen.
Din probatoriul administrat în cauză, curtea reține următoarele:
Reclamanta este de cetățenie ucraineană. La data de 6 aprilie 2009 s-a căsătorit cu cetățeanul român G (fila 26). Reclamanta a formulat cerere pentru obținerea cetățeniei române (dosar 2193/RD/2008) fiind programată pentru data de 28 mai 2009 la Comisia pentru Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților (fila 2 dosar -).
Art. 87 al. 1 lit. a din OUG 194/2002 prevede că: "îndepărtarea sub escortă se realizează, față de străinul care nu a părăsit voluntar teritoriul României la expirarea termenului deciziei de returnare".
În speță, prin decizia de returnare din 12.03.2009 data limită de ieșire din țară era 27.03.2009.
Conform adeverinței medicale (6) în perioada 25 - 30.03.2009 reclamanta a avut afecțiuni ce au necesitat, pentru vindecare, repaus la pat, motiv pentru care nu s-a putut respecta termenul de 27.03.2009.
Potrivit art. 101 al.1, pct. 1 din OUG 194/2002, așa cum este modificat, prevede posibilitatea ca - concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, să se poată dispune și interzicerea intrării în România pe o perioadă determinată. În cazul de față este vorba de 6 (șase) luni. Nu este vorba de o măsură obligatorie.
Față de situația concretă menționată curtea apreciază că nu se impune și luarea măsurii, față de reclamantă, de interzicere a intrării în România pe o perioadă de 6 (șase) luni.
Nu este dată excepția tardivității deoarece, conform precizărilor depuse, obiectul contestației îl formează decizia din 31.03.2009 și măsura interzicerii intrării în România a reclamantei, contestație formulată în termen.
Așa fiind, față de cele arătate se va admite contestație și se va anula decizia - 31.03.2009 emisă de Serviciul pentru față de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Anulează decizia de returnare -/31.03.2009 emisă de pârâtul Oficiul Român pentru - Serviciul pentru și înlătură măsura interzicerii intrării în România a reclamantei .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 aprilie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehno. TV.
4 ex./4.05.2009
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana
