Anulare act administrativ fiscal. Sentința 97/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR.97
Ședința publică din data de 07 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Secrețeanu Florina Adriana
JUDECĂTOR 2: Stoicescu Maria
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de reclamanta domiciliată în P,-,. 43,. 22 jud. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,-, sect. 2. precum și cererea completatoare formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
Acțiunea principală fiind timbrată cu 8 lei potrivit chitanței nr. - din 17 martie 2008, aflată la fila, timbru judiciar de 5,0 lei, iar cea completatoare cu 8 lei potrivit chitanței nr. - din 31 martie 2008, timbru judiciar de 1,50 lei, ce au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta asistată de avocat din Baroul Prahova, lipsind pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
La cererea instanței, avocat, având cuvântul pentru reclamanta, învederează că nu mai are cereri de formulat și probe de solicitat iar capătul cerere privind suspendarea executării deciziilor nr. 117/18.02.2008 și nr. 121/20.02.2008, urmează să o pună în discuție odată cu dezbaterea pe fond a cauzei.
Curtea, ia act de declarația reclamantei prin apărător, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru reclamanta, arată că decizia de sancționare este nelegală,fiind prescrisă, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. 4 din Legea nr. 293/2004, deoarece sancțiunea disciplinară a fost aplicată după împlinirea termenului de 60 zile calendaristice de la sesizarea abaterii.
Sub acest aspect, arată că, a fost sesizată Comisia de disciplină competentă de directorul Penitenciarului la data de 20.02.2007, cu adresa nr. 3254/2007 iar decizia contestată a fost emisă la data de 18.02.2008, la un an de la data pretinsei abateri.
Mai susține că fapta pentru care a fost cercetată disciplinar reclamanta nu constituie abatere disciplinară, aceasta fiind cercetată penal. Ca urmare, consideră, că nu avea competență, comisia de cercetare pentru a cerceta fapta ce constituia obiectul sesizării, încălcându-se prevederile art. 32 din regulament, deoarece răspunderea penală exclude răspunderea disciplinară, cu excepția cazului în care prin fapta săvârșită s-au încălcat și îndatoririle de serviciu.
Totodată, mai arată că fapta pentru care s-a efectuat cercetarea disciplinară s-a petrecut în afara orelor de program, neexistând dovezi că reclamanta a încălcat îndatoririle de serviciu.
In continuare, menționează faptul că, cercetarea disciplinară s-a efectuat de către comisia de disciplină cu încălcarea prevederilor art. 28 din Regulamentul privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor, aceasta întocmind 2 referate; unul la 29.10.2007, iar al doilea la 14.02.2008, componența comisiei fiind diferită.
Menționează că în primul referat nu s-a făcut și propunerea sancțiunii disciplinare aplicabile, așa cum prevede art. 30 din regulament, fiind comunicat reclamantei și conducerii unității, iar cel de al doilea referat prin care se propunea și sancționarea disciplinară nu i-a fost adus la cunoștință așa cum prevede art. 28 din regulament.
In ședința comisiei de disciplină din 5 februarie 2008 s-a luat în discuție referatul de cercetare disciplinară din 29.01.2007, cu propunerea nelegală de, revocare din funcție ", care nu este prevăzută ca sancțiune disciplinară. Apoi, la data de 14.02.2008, într-o altă ședință a comisiei de disciplină s-a hotărât sancționarea reclamantei cu
, trecerea într-o funcție inferioară ". Mai mult, arată că, prin ambele referate, comisia de disciplină a reținut în sarcina reclamantei ca abatere disciplinară, o faptă care nu este prevăzută de art. 61 lit. a din Legea nr. 293/2004, deși prin decizie se reține corect.
Susține, că s-au încălcat prevederile art. 31 din regulament, comisia de disciplină nu a propus durata sancțiunii disciplinare.
De asemenea, precizează că actul administrativ de sancționare nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 33 din regulament, respectiv; termenul în care sancțiune disciplinară poate fi contestată; instanța la care actul administrativ de sancționare poate fi atacat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantei.
Pe cale de consecință,solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și modificată, anularea deciziei de sancționare disciplinară nr. 343/18.02.2008, precum și deciziile nr. 117/18.02.2008 și nr. 121/20.02.2008.
Cât privește capătul de cerere privind suspendarea celor 2 decizii nr. 117/18.02.2008 și nr.121/20.02.2008, solicită a se lua act că a rămas fără obiect.
Solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 616 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.
In sensul susținerilor depune la dosar concluzii scrise detailate.
CURTEA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată;
Prin acțiunea în Contencios Administrativ, înregistrată sub nr- din 03 martie 2008, reclamanta, a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor să se dispună anularea deciziei 343 din 18 februarie 2008 emisă de Directorul, să se suspende executarea acestei decizii până la soluționarea irevocabilă a cauzei și să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că, prin decizia nr. 343/20008, reclamanta a fost sancționată disciplinar cu trecerea într-o funcție inferioară pentru comiterea abaterii, manifestări ce aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea ", prev. de art. 61 lit. a din Legea nr. 293/2004, fiind funcționar public cu statut special, respectiv, subcomisar de penitenciar la Penitenciarul, detașată în prezent la enitenciarul Ploiești.
A susținut reclamanta că decizia este lovită de nulitate absolută întrucât nu cuprinde toate mențiunile obligatorii prev. de art. 33 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2856/C/2004 al Ministrului Justiției cu modificările ulterioare, respectiv, termenul în care sancțiunea poate fi contestată, instanța competentă, motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale din timpul cercetării disciplinare prealabile.
De asemenea, s-a arătat de că cercetarea prealabilă a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv referatul nu cuprinde propunerea privind sancțiunea aplicabilă, aspect important întrucât persoana competentă să aplice sancțiunea nu poate aplica una mai gravă decât cea propusă, fapta reținută în sarcina sa a fost cercetată sub aspect penal, situație în care comisia de disciplină nu avea competența să efectueze cercetare disciplinară, respectiva faptă nu are legătură cu îndatoririle sale de serviciu astfel încât să atragă și răspunderea penală și răspunderea disciplinară, prin referatul întocmit de comisie se reține o faptă neprevăzută de art. 61 lit. a din Legea nr. 293/2004, s-a încălcat principiul celerității în efectuarea cercetării disciplinare întrucât referatul a fost înaintat persoanei competente să aplice sancțiunea peste termenul legal de 3 zile.
Reclamanta a mai învederat instanței că, decizia de sancționare este nelegală întrucât s-a prescris termenul pentru aplicarea sancțiunii, acesta este de maximum 60 zile de la sesizarea abaterii, sesizare ce a avut loc la 20 februarie 2007, iar sancțiunea putea fi aplicată până la 21 aprilie 2007, fiind depășit și termenul de 6 luni prevăzut de Regulamentul privind modul de constituire, organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină, în fapt sancțiunea s-a aplicat la un an de la comiterea pretinsei fapte.
Referitor la cererea de suspendare a executării s-a arătat că, actul administrativ de sancționare este nelegal, emis în mod abuziv, cu încălcarea prevederilor legale, reputația și prestigiul profesional al reclamantei au fost lezate, fiind sancționată pentru o faptă ce nu constituie abatere disciplinară, cerere ce a fost soluționată de către instanță în sensul respingerii acesteia prin încheierea din 21 martie 2008 (filele 70-72).
La data de 17 martie 2008, reclamanta și-a completat acțiunea inițială în sensul că a solicitat anularea deciziilor 117/17.02.2008 și 121/20.02.2008, obligarea să-i plătească drepturile bănești reținute în baza acestor două decizii, întrucât aceste drepturi au fost nelegal diminuate și să se dispună suspendarea executării celor două decizii, întrucât prin decizia nr. 117/2008 a fost numită șef de tură, cu coeficient de ierarhizare 4,60, cu grad de comisar, iar în prezent îndeplinește funcția de șef de tură, cu grad de comisar șef și coeficient de ierarhizare 4,70, această decizie este nelegală și a fost pusă deja în executare, fiindu-i diminuate drepturile salariale pe luna februarie 2008.
S-a mai arătat că, prin decizia nr. 121/2008, pârâta a dispus ca până la sfârșitul perioadei de detașare la enitenciarul Ploiești, să primească drepturile salariale corespunzătoare funcției șef de tură, grad de comisar, coeficient de ierarhizare 4,60, decizia este nelegală întrucât în cazul detașării drepturile salariale sunt mai mari conform art. 37 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, fiind îndreptățită să beneficieze de aceste drepturi, fiind detașată la enitenciarul Ploiești ( filele 20-21 ).
Pârâta a formulat la data de 19 martie 2008 întâmpinare, în temeiul art. 115 Cod procedură civilă, prin care a invocat excepția netimbrării, arătând că, în conformitate cu art. 17 din Legea nr. 554/2004, acțiunile formulate în baza acestei legi sunt supuse plății taxei judiciare de timbru, însă această obligație a fost îndeplinită de către reclamantă în ședința publică din 21 martie 2008, nemaipunându-se în discuție excepția.
Pe fondul acțiunii ANP a solicitat respingerea acesteia întrucât a fost sancționată în conformitate cu art. 61 lit. a și art. 62 lit. d din Legea nr. 293/2004, reținându-se că în data de 18 februarie 2007, în jurul orelor 14,30, aflându-se în magazinul împreună cu fiica sa, a mers la raionul de îmbrăcăminte unde a schimbat eticheta de la o haină de piele cu prețul de 87,5 lei cu alta de tip cu prețul de 230 lei, a achitat la casa de marcat valoarea mai mică, iar la ieșirea din magazin a fost interceptată de personalul de pază, pentru această faptă, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus scoaterea de sub urmărire penală și a aplicat reclamantei o sancțiune cu caracter administrativ, fapta a fost intens mediatizată în presă, iar obiecțiile formulate de doamna subcomisar nu au fost admise.
Referitor la motivele de nulitate invocate pârâta a arătat că dispoziția de sancționare respectă prevederile art. 66 alin. 2 din regulament, prin referat Comisia de disciplină a propus aplicarea sancțiunii de trecere într-o funcție inferioară, referatul la care face referire este cel preliminar, care se transmite pentru obiecțiuni persoanei cercetate și celui ce a formulat sesizarea, sancțiunea a fost aplicată în termenul de 1 an care este în prezent aplicabil, iar cererea de suspendare nu este întemeiată întrucât o astfel de măsură ar putea influența desfășurarea normală a activității ofițerilor în cadrul unității, afectând starea de spirit a persoanelor private de libertate ( filele 24-26, 61-63).
In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr. 343/18.02.2008 directorul general al ANP, a dispus sancționarea disciplinară a reclamantei cu trecerea într-o funcție inferioară pentru, manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea ", în conformitate cu art. 61 lit. a și art. 62 lit. d din Legea nr. 293/2004, în sarcina lui, reținându-se că a comis această abatere disciplinară, reprezentată de împrejurarea că în data de 18 februarie 2007, aflându-se în magazinul împreună cu fiica sa, a mers la raionul de îmbrăcăminte unde a schimbat eticheta de la o haină de piele cu prețul de 87,5 lei cu alta de tip cu prețul de 230 lei, a achitat la casa de marcat valoarea mai mică, iar la ieșirea din magazin a fost interceptată de personalul de pază, doamna subcomisar, dovedind un mod greșit de înțelegere și respectare a exigențelor impuse conduitei sale în societate, iar prin acest
comportament s-a expus unor aprecieri negative din partea opiniei publice de natură să afecteze imaginea instituției penitenciarului (fila 6 și 7 ).
Sancțiunea disciplinară a fost aplicată după efectuarea cercetării prealabile disciplinare, evidențiată prin referatul - din 29 octombrie 2007, referat ce a fost adus la cunoștință persoanei cercetate și instituției care a sesizat comisia de disciplină în conformitate cu art. 28 alin. 2 din Regulamentul privind modul de constituire organizare și desfășurare a activității comisiilor de disciplină aprobat prin Ordinul 2856/C/29.0ctombrie 2004, ( filele 8-9), ulterior luării la cunoștință de conținutul referatului a formulat obiecțiuni la 4 noiembrie 2007 (filele 10-12), iar cercetarea disciplinară a fost finalizată în ședința din 14 februarie 2008, prin referatul în care s-a propus aplicarea sancțiunii, trecerea într-o funcție inferioară " (filele 33-35), conform art. 30 din regulament, decizia de sancționare fiind emisă de director ANP la 18 februarie 2008.
Pentru aceeași faptă reclamanta a fost cercetată penal, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus scoaterea de sub urmărirea penală a acesteia prin Ordonanța nr. 550/P/18 februarie 2007, lui, aplicându-i-se o sancțiune administrativă (filele 30-32).
După emiterea deciziei de sancționare nr. 343/2008, pârâta a procedat la punerea în executare a acesteia, astfel că prin Decizia nr. 117 din 18. februarie 2008 numit pe reclamantă șef de tură, a stabilit coeficient de ierarhizare 4,60, pentru funcția de comisar la Penitenciarul, înainte de această dată reclamanta fiind salarizată corespunzător coeficientului de ierarhizare 4,70, drepturile salariale ale reclamantei fiind stabilite și prin Decizia nr. 121 20 martie 2008 (filele 20-23).
In ceea ce privește excepția nulității absolute, Curtea constată că decizia de sancționare nr. 343/18.02.2008, cuprinde toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 33 din Regulamentul aprobat prin Ordinul 3856/C/2004, cu modificările ulterioare, respectiv, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară conform constatărilor din procesul verbal al comisie de disciplină, motivele pentru care au fost înlăturate apărările lui, precizându-se că, obiecțiile subcomisarului, detaliate în decizie, nu au fost admise neavând suport real, dovedind în mod greșit de înțelegere și respectare a exigențelor impuse conduitei sale în societate ", temeiul legal în baza căruia se aplică sancțiunea, instanța la care se poate contesta decizia de sancționare, astfel că nu poate fi aplicabilă această sancțiune, apărarea reclamantei urmând a fi înlăturată.
Este adevărat că nu s-a indicat în concret care instanță este competentă să soluționeze acțiunea în contencios administrativ și nici termenul în care poate fi promovată o astfel de cerere însă în decizia de sancționare a fost redat textul art. 33 (2), lit.f din regulament, iar prezenta acțiunea a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești în termen legal, astfel că neindicarea în concret a acestor mențiuni nu a produs reclamantei nici o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin constatarea nulității absolute a deciziei 343/2008, exercitându-și dreptul de a contesta sancțiunea disciplinară în instanță.
In ceea ce privește apărarea reclamantei potrivit căreia cercetarea disciplinară este nelegală, Curtea urmează să o înlăture întrucât comisia de disciplină a întocmit 2 referate cel 29 octombrie 2007 conform art. 28 din regulament, susceptibil a fi adus la cunoștința persoanei cercetate și formulării de obiecțiuni, în al cărui conținut nu se propune sancțiunea, o astfel de propunere trebuie menționată obligatoriu în referatul final, ce a fost întocmit la 14 februarie 2008 de aceeași comisie, sancțiunea propusă, de trecere într-o funcție inferioară " este și cea aplicată de către directorul ANP, referatul final a fost înaintat persoanei competente să aplice sancțiunea cu respectarea termenului de 3 zile prevăzut de art. 30 (4) din regulament, astfel că decizia de sancționare a fost emisă la 18 februarie 2008, cu respectarea principiului celerității.
Referitor la apărarea aceleiași reclamante potrivit căreia fapta reținută în sarcina sa a fost cercetată penal, iar comisia de disciplină nu era competentă să o cerceteze sub aspect disciplinar, Curtea urmează să o înlăture întrucât potrivit art. 60 (2) din Legea nr. 293/2004, cu modificările ulterioare, inclusiv cele aduse prin OUG nr. 4/2008 răspunderea penală și cea disciplinară nu se exclud dacă prin fapta săvârșită a încălcat și îndatoriri de serviciu, astfel că cele două răspunderi se pot cumula, fiind supuse îndeplinirii condițiilor specifice fiecărei răspunderi în parte, soluția pronunțată în penal neavând nici o influență asupra răspunderii disciplinare, în această materie atribuțiile revenind comisiei de disciplină, așa cum sunt reglementate prin Ordinul nr.2856 /2004 și Legea nr. 293/2004.
Nici apărarea reclamantei potrivit căreia fapta reținută ca și abatere disciplinară nu are legătură cu îndatoririle sale de serviciu nu poate fi primită de către instanță întrucât prin decizia nr. 343/2008, a fost sancționată pentru abaterea prev. de art. 61 lit. a din Legea nr. 293/2004, manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea ", prin fapta comisă de către aceasta a dovedit un mod greșit de înțelegere și respectare a exigențelor impuse conduitei sale în societate, expunându-se unor aprecieri negative din partea opiniei publice de natură să afecteze imaginea sistemului penitenciar, fapta a fost intens mediatizată în presă și a generat o atitudine ostilă a persoanelor private de libertate față de doamna subcomisar, precum și o situație tensionată, improprie desfășurării normale a activității reclamantei.
Imprejurarea că, această faptă a fost comisă în afara programului de lucru nu are nici o relevanță întrucât persoanele încadrate în sistemul administrației penitenciare dobândesc această calitate cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prev. de art. 11 din Legea nr. 293/2004, impunându-li-se un comportament corespunzător cerințelor de conduită admise și practicate în societate - lit. h -, această cerință fiind obligatorie pe tot parcursul exercitării atribuțiilor de funcționar public cu statut special, ori prin fapta comisă de către aceste exigențe au fost alterate și au avut influențe asupra imaginii sistemului penitenciar.
In ceea ce privește susținerea potrivit căreia sancțiunea este prescrisă întrucât nu a fost aplicată în termenul de 60 zile de la sesizarea abaterii nici în cel de 6 luni de la data comiterii acesteia, Curtea urmează să o înlăture întrucât potrivit art. 63 alin. 4 din Legea nr. 293/2004, cu modificările ulterioare sancțiunea disciplinară se aplică în maximum 60 zile de la data sesizării, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii, acest al doilea termen de un an a fost respectat de către directorul ANP întrucât fapta a fost comisă la 18 februarie 2007 iar sancțiunea aplicată la 18 februarie 2008, nerespectarea primului termen de 60 zile (comisia fiind sesizată la 20 februarie 2007 de directorul Penitenciarului - fila 14 ) pentru care nu este prevăzută nici o sancțiune, datorându-se împrejurării că pe parcursul cercetării disciplinare comisia s-a preocupat a lămurii situația de fapt și circumstanțele în care s-a comis abaterea, precum și a respectării dreptului lui de a formula apărări și obiecțiuni.
Referitor la apărările reclamantei potrivit cărora în mod greșit i s-au diminuat drepturile salariale deși este detașată la enitenciarul Ploiești, situație în care ar trebui să beneficieze de drepturile persoanelor detașate prev. de art. 37 alin. 2 din Legea nr. 293/2004, Curtea constată că detașarea lui la enitenciarul Ploieștia fost dispusă prin decizia directorului ANP nr. 1079 din 15 noiembrie 2007, iar ulterior prin decizia nr. 343/18 februarie 2008, doamna subcomisar a fost sancționată disciplinar cu trecerea într-o funcție inferioară, executarea deciziei de sancționare nu a fost suspendată, promovarea prezentei acțiuni nu are efect suspensiv, astfel că în mod corect s-a procedat la punerea în executare a sancțiunii cu consecința diminuării drepturilor salariale corespunzător coeficientului 4,60, de la 4,70.
Nici cererea reclamantei, având ca obiect obligarea pârâtei să-i plătească drepturile bănești reținute în baza celor două decizii nr. 117/2008 și 121/2008, nu este întemeiată întrucât salarizarea în prezent a lui corespunzător coeficientului 4,60 este consecința sancționării disciplinare a acesteia, ce a intervenit în timpul perioadei de detașare, fiind o situație nouă față de 15 noiembrie 2007 - când s-a dispus detașarea -, raporturile de muncă dintre reclamantă și ANP fiind modificate prin stabilirea răspunderii disciplinare.
Deși în ședința publică din 7.04.2008, apărătorul reclamantei a arătat că, în condițiile în care instanța se va pronunța pe fond, capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării deciziilor nr. 117/2208 și 121/2008 a rămas fără obiect, Curtea va analiza aceste cereri, întrucât în cauză nu există o hotărâre judecătorească care să fi soluționat anterior o cerere cu același obiect, în mod nedefinitiv.
Astfel, în conformitate cu art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțare pe fondul cauzei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, aceste două noțiuni fiind definite de art. 2 lit.ș și t din același act normativ.
In prezenta cauză, reclamanta nu a făcut dovada existenței cazului bine justificat, de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității deciziilor 117/2008 și 121/2008, prin care s-a pus în executare decizia de sancționare nr. 343/2008, nefăcând dovada nici a existenței pagubei iminente, împrejurarea că i-au fost diminuate drepturile salariale este consecința legală a sancționării cu, trecerea într-o funcție inferioară ", iar în situația în care definitiv și irevocabil decizia de sancționare va fi anulată, va fi repusă în situația anterioară emiterii acesteia, inclusiv în ceea ce privește drepturile salariale, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ, urmând ca cererea de suspendare să fie respinsă ca neîntemeiată.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea Constată că în mod corect s-a stabilit răspunderea disciplinară a reclamantei prin decizia nr. 343/2008, decizie ce a fost pusă în executare prin deciziile nr. 117/2008 și 121/2008, cercetarea disciplinară și măsurile de executare a sancțiunii s-au dispus cu respectarea tuturor dispozițiilor legale prev. de Legea nr. 293/2004 și de Ordinul nr. 2856/C/2004 cu modificările ulterioare, acțiunea principală și cea completată nu este întemeiată, urmând să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea principală și acțiunea completată, formulată de reclamanta domiciliată în P,-,. 43,. 22 jud. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR cu sediul în B,-, sect. 2. ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
red.SM
Tehnored.
4.ex/14.04.2008
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Secrețeanu Florina AdrianaJudecători:Secrețeanu Florina Adriana, Stoicescu Maria
