Anulare act administrativ fiscal. Decizia 970/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 970
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta- SRL, cu sediul în P,-, județul P (Punct de lucru în P,- A), împotriva sentinței nr. 229 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în P, str. - - nr. 22, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5.00 lei, potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă - SRL, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurenta-reclamantă depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, taxa de timbru menționată mai sus și concluzii scrise.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea ia act că recurenta-reclamantă nu are cereri de formulat și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând oral motivele de recurs formulate în scris.
Astfel, recurenta apreciază că declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești este nelegală, instanța fondului reținând în mod greșit că pârâta are sediul în B, în realitate aceasta având sediul în
Instanța de fond nu a motivat înlăturarea modificării obiectului acțiunii ca fiind contestație la soluționarea deciziei nr. 5/2008, privind angajarea răspunderii solidare. Potrivit disp.art. 172 alin.3 Cod procedură fiscală, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Instanța de fond, mai susține recurenta, era obligată să țină cont de adresa nr. 210/2009, depusă la dosar din data de 10.03.2009, și să motiveze înlăturarea ei în soluționarea excepției, în raport de prevederile art. 218 Cod procedură fiscală.
Potrivit motivelor expuse pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la ribunalul Prahova -Secția comercială și de contencios administrativ.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - SRL, a solicitat în contradictoriu cu Administratia Finantelor Publice a municipiului B suspendarea executării silite pornită în dosarul fiscal nr. H -37 și anularea actului administrativ fiscal somația de plată nr. -/2009 cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că Directia Generala a Finantelor Publice P i-a comunicat decizia nr. 5/2008 pentru angajarea raspunderii solidare a - SRL cu debitorul - SRL, până la concurența sumei de 165.851 lei, astfel că împotriva deciziei nr. 5/2008 a formulat contestația înregistrată sub nr. 1402/2009 pentru nelegalitate si netemeinicie.
Reclamanta a mai arătat că înainte de solutionarea contestatiei pârâta a emis somația de plată nr. -/2009 menționând titlul executor, decizia nr. 5/2008, care nu este definitiv, și că la data emiterii somatiei de plată nr. -/2009 nu exista nicio hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de declarare a insolvenței reclamantei, pentru aplicarea prevederilor raspunderilor solidare, bunurile indisponibilizate nu au fost valorificate și instanta de judecată a desemnat lichidator pe - P. Obligatiile fiscale restante, în valoare de 265.851 lei, cuprinse în decizia nr. 5/2008 nu se regăsesc în somația de plată, cu toate că totalul este același, că din titlul executoriu nu rezultă concret data la care s-au creat debitele și că, în subsidiar, contestă valoarea debitului care nu corespunde cu bilanțul.
In final, a arătat că răspunderea solidară cu - SRL este stabilită în conditii ilegale, întrucat la data de 24.11.2003 când s-a inființat - SRL, - SRL nu a mai fabricat articole din fire metalice, motiv pentru care s-a transferat personalul, spațiul ramânând decât activitatea agricolă, care nu este influențată de cea principală a - SRL, neavând nicio legatură și a înregistrat mari pierderi datorită condițiilor climaterice.
La termenul de judecata din data de 15.04.2009, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială pe care, prin sentința nr. 229 din 15 aprilie 2009, admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond reținut că prin acțiune reclamanta a solicitat anularea unei somații de plata si a unui titlu executoriu, acte care sunt, potrivit dispozițiilor art.141 al.1 si art.145 al.1 din OG 92/2003 act. acte de executare silită, emise în cadrul procedurii de executare silită a creanțelor fiscale.
Potrivit dispozițiilor art. 172 al.1, 3 si 4 din OG 92/2003 actualizată, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, contestație care se introduce la instanța judecătoreasca competenta.
Competenta instanțelor de contencios administrativ, reține în esență instanța de fond, este una specială, derogatorie de la cea generală, si care se aplică în situația in care legea o prevede în mod expres. In acest sens, în situația în care legiuitorul a dorit să reglementeze competența instanțelor de contencios administrativ, s-a precizat expres acest lucru, ca în situația disp. art.218 al.2 din OG 92/2003.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestatie, calificata de instanta ca fiind recurs, reclamanta sustinand ca in conformitate cu adresa 210/10.03.2009 pentru termenul din 31.03.2009 a facut precizari asupra obiectului actiunii privind solutionarea contestatiei la Decizia 5/2008 emisa de parata P pentru angajarea raspunderii solidare cu debitorul - SRL P, iar la termenul din 15 aprilie 2009 completul de judecata s-a pronuntat din oficiu asupra declinarii competentei.
Recurenta considera ca hotararea pronuntata de instanta de fond este contrara prevederilor art. 218 alin 2 pr.civ si art.11 din Legea 554/2004 prin care se mentioneaza ca deciziile emise in solutionarea contestatiilor pot fi atacate de contestator la instantele judecatoresti de contencios administrativ.
Se mai sustine, de catre recurenta, că interpretarea aleatorie a dispozitiilor pr.fiscala ii produce mari pagube, intrucat intimata a trecut deja la executarea silita a debituluide 265.851 lei in conditii ilegale, respectiv inainte de solutionarea contestatiei.
Cu ocazia judecarii recursului recurenta a depus si concluzii scrise prin care a reamintit ca inainte de primul termen de judecata de la fond si-a precizat actiunea ca fiind contestatie la modul de solutionare a Deciziei nr.5/2008.
Examinand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate si a dispozitiilor legale incidente in cauza, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea adresata instantei recurenta-reclamanta a solicitat suspendarea executarii silite pornita in dosarul fiscal nr. H-37 si anularea actului administrativ fiscal reprezentat de somatia de plata nr. 486.727/2009.
Inainte de primul termen de judecata reclamanta a depus o precizare in care a aratat ca obiectul prezentei actiuni este contestatie la solutionarea deciziei nr.505/5.12.2008 emisa de DGFP P privind angajarea raspunderii solidare cu debitorul - SRL, contestatia la executarea silita pornita conform somatiei de plata nr. -/2009, anularea actului administrativ fiscal reprezentat de somatia de plata si suspendarea executarii silite pornite in dosarul fiscal H- 37 pana la solutionarea definitiva a contestatiei formulate.
Potrivit art. 218 alin. 2 pr. fiscala deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.
Instanta competenta este cea prevazuta de art. 10 din legea 554/2004: Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de
lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Din considerentele sentintei de declinare a competentei reiese ca judecatorul fondului nu a avut in vedere si completarea la actiune depusa de recurenta reclamanta, pentru care competenta de solutionare a cauzei revine tribunalului administrativ- fiscal, conform art. 10 din legea 554/2004, dat fiind ca litigiul dedus judecatii are o valoare de 265.851 lei.
Avand in vedere ca instanta de fond s-a dezinvestit prin pronuntarea sentintei 229/15.04.2009, in temeiul art. 312.pr.civ se va admite recursul, se va casa sentinta si se va trimite cauza la ribunalul Prahova pentru continuarea judecatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în P,-, județul P (Punct de lucru în P,- A), împotriva sentinței nr. 229 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice, cu sediul în P, str. - - nr. 22, județul
Casează sentința nr. 229 din 15 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și trimite cauza pentru continuarea judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă
prezenta se semnează de
Președintele instanței
GREFIER,
- -
red MP
dact MC/MP - 3ex./30.06.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecător fond
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Maria PohoațăJudecători:Maria Pohoață, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
