Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 01/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 01/2009
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și în numele Activității de Control Fiscal, împotriva sentinței civile nr. 72 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima ca și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că s-a promovat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în nume propriu și în numele Activității de Control Fiscal B, recurs declarat și motivat în termen, legal scutit de la plata taxei de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Totodată, apreciază cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ - fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 72/11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul - a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL B, au fost anulate decizia nr. 72/02 martie 2007 emisă de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și parțial decizia de impunere nr. 9832/673/27 decembrie 2006, precum și raportul de inspecție fiscală nr. 9806/27 decembrie 2006 privind obligația de plată a sumei de 167.577 lei din care 87.681 lei suplimentar și 79.896 lei majorări de întârziere și penalizări aferente. Totodată s-a dispus rambursarea sumei de 19.730 lei respins la rambursare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Ca urmare cererii de rambursare, reclamanta a solicitat o inspecție fiscală.
În raportul de inspecție fiscală a fost respinsă la rambursare suma de 19.730 lei RON reprezentând și s-a calculat un suplimentar în sumă de 87.681 lei RON cu majorări de întârziere aferente valorii de 79.896 lei pentru care s-a emis decizia de impunere nr. 9832/073/27.12.2006.
În motivarea deciziei s-au avut în vedere dispozițiile art.6 din Legea contabilității republicată și art. 24 alin. 1 lit. a din Codul Fiscal.
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă cele două societăți furnizoare de material lemnos, respectiv și pentru care s-au efectuat verificări încrucișate au întocmit corect facturile ca plătitori de.
n primul rând se constată că acestea au fost înregistrate ca plătitoare de conform codului fiscal atribuit, rezultat din Certificatele de înregistrare fiscală (filele 14 și 15).
În al doilea rând se constată că inspecția fiscală a verificat perioada 01.01.2001 - 30.06.2005 perioadă anterioară verificării încrucișate și declararea acestora ca inactive prin Ordinul ANAF 447/2006 care nu poate retroactiva.
Văzând și concluziile raportului de expertiză, obiecțiunile pârâtei referindu-se la altă perioadă de fapt decât cea reținută în Raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere nr. 73/12.03.3007,instanța constată că reclamanta nu a încălcat prevederile art6 din Legea 82/1992 și nici art. 14 alin.3 lit. a din Legea 571/2003 astfel încât are dreptul la deducerea A,incorect fiind stabilit A-ul suplimentar cu majorările și penalitățile de întârziere aferente.
În baza art. 188 Cod procedură fiscală, instanța a admis acțiunea, și pe cale de consecință a anulat parțial decizia nr. 73/02.03.2007 cu privire la suma de 185.509 lei și decizia de impunere nr. 9832/673/27.12.2006 cu privire la aceeași sumă și parțial raportul de inspecție fiscală nr. 9806/27.12.2006.
A dispus rambursarea sumei de 19.730 lei respinsă la rambursare.
Instanța nu a analizat cererea de actualizare a sumei de rambursat, deoarece reclamanta a formulat-o în concluziile scrise după dezbaterea în fond a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B în nume propriu și pentru Activitatea de Control Fiscal B, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut că AV și N au folosit aparent avizele și facturile fiscale special prevăzute de lege pentru livrarea materialului lemnos, iar rezultatele investigației fiscale primite de la DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL N, nu au putut stabili proveniența legală a documentelor în cauză de la distribuitori autorizați. Societățile arătate au fost declarate inactive prin Ordinul nr. 447/2006, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de Ordinul 575/2006.
Pe de altă parte, facturile emise de L N nu au fost completate cu datele obligatorii prevăzute de art. 29 lit. B din Legea 345/2002 și art. 155 al. 8 lit. D din Legea 571/2003, cu privire la adresa completă beneficiarului, potrivit dispozițiilor art. 29 lit. b din Legea 345/2002, respectiv ale art. 145 al. 8 lit. A din Legea 571/2003 pierzându-se dreptul de deducere a aferente.
Situația e similară în ce privește avizele de expediție întocmite de N, nefiind completat locul de unde provine materialul lemnos, fiind încălcate dispozițiile art. 5 lit. b din HG735/1998, precum și referitor la facturile și avizele emise în perioada 16.03.2004 - 12.10.2003 de AV
Având în vedere și că s-a constatat că, în perioada 2003 - 2005, societățile indicate nu au depus bilanțuri, indicatori financiari, declarații, deconturi și nu funcționează la sediul declarat, precum și decizia nr. V din 15.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s- solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondată.
Legal citată, intimata - reclamantă nu a fost reprezentată în fața instanței și nu formulat cereri în cauză.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Organele de inspecție fiscală au stabilit că intimata - reclamantă înregistrat în evidența contabilă din perioada supusă verificării, 01.11.2001 - 20.06.2005, taxa pe valoarea adăugată deductibilă în cuantum de 105.732.910 lei ROL, respectiv de 968.374.241 lei ROL, aferentă facturilor reprezentând achiziții de material lemnos de la P N, respectiv AV P
Documentele în baza cărora au fost înregistrate operațiunile în contabilitate, prezentate organelor fiscale constau în facturi fiscale și avize de expediție sau de însoțire.
Pentru valorificarea dreptului de deducere a dispozițiile legale stabilesc obligația reclamantei de justificare a cuantumului taxei cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu elementele obligatorii impuse, de solicitare de la furnizori de facturi fiscale ori documente legale aprobate, de verificare a întocmirii concrete a acestora, iar pentru operațiunile cu o valoare a mai mare de 50 milioane lei ROL să solicite copia documentului legal care atestă calitatea de plătitor de furnizorului - anterior datei de 01 mai 2004 - art. 24 al. 1 lit. a, art. 29 lit. B din Legea 345/2002 în vigoare până la 31 decembrie 2003, dispozițiile art. 145 al. 3 lit. a, al. 8 lit. a, art. 155 al. 8 Cod fiscal, după data de 1 ianuarie 2004.
Examinând documentele pe baza cărora intimata - reclamantă a efectuat înregistrările în contabilitate, instanța constată că acestea nu respectă condițiile formale impuse de dispozițiile legale aplicabile la data când au fost emise.
Astfel, pentru facturile fiscale emise de PNl ipsesc mențiunile cu privire la sediul cumpărătorului fiind încălcate dispozițiile art. 29 lit. Bb din Legea 345/2002 republicată (în vigoare până la data de 31.12.2003), respectiv ale art. 155 al. 8 lit. d din Codul fiscal (în vigoare după data de 01 ianuarie 2004). De asemenea, pentru livrările materialului lemnos ce a făcut obiectul tranzacțiilor însemnate în facturile menționate nu au fost prezentate avizele de expediție întocmite potrivit dispozițiilor HG735/1998.
Referitor la facturile fiscale emise de furnizorul AV LPN instanța constată că lipsesc mențiunile cu privire la sediul cumpărătorului, cu încălcarea dispozițiilor art. 155 al. 8 lit. d Cod fiscal, iar avizele de expediție/însoțire întocmite nu au fost completate corespunzător dispozițiilor HG735/1998 în vigoare până la data de 14 iulie 2004, respectiv ale HG nr. 427/2004 în vigoare după această dată, incidente în cauză în temeiul dispozițiilor art. 145 al. 9 din Legea 571/2003 și ale pct. 51 din HG 44/2004.
Astfel, avizele de expediție nu cuprind mențiunile cu privire la sediul cumpărătorului, locul de unde provin materialele lemnoase, iar la denumirea produselor și cantitate nu sunt indicate pentru fiecare piesă diametrul, lungimea și volumul, fiind respectate dispozițiile art. 3 lit. c coroborate cu art. 5 lit. c, d din HG735/1998. Avizele de însoțire a mărfii întocmite după intrarea în vigoare a HG427/2004 nu menționează depozitul de unde provine materialul lemnos, documentul de proveniență sau dimensiunile materialelor lemnoase, conform dispozițiilor art. 7 al. 8 lit. a, c din anexa 1 a din HG427/2004.
În aceste condiții, având în vedere și decizia nr. V/2007 pronunțată de Înainta C de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, instanța apreciază că nu pot fi reținute ca fiind documente justificative facturile fiscale și avizele de expediție/însoțire prezentate de intimata - reclamantă pentru exercitarea dreptului de deducere/rambursare a taxei pe valoarea adăugată.
În consecință, în mod legal organele de control au diminuat deductibilă, stabilind obligațiile corespunzătoare cu privire la. de plată, majorări de întârziere și penalitățile aferente, cu respingerea rambursării sumei reprezentând solicitat de către societatea intimată, reținând încălcarea dispozițiilor art. 6 din Legea 82/1991, nefiind respectate condițiile formale obligatorii impuse de lege.
Aspectele referitoare la declararea ca inactive a societăților furnizoare a materialului lemnos, menționate anterior, nu au relevanță în cauză având în vedere că Ordinul Președintelui 447/2006 prin care furnizorii intimatei au fost declarați inactivi a fost emis ulterior emiterii documentelor analizate sub aspectul îndeplinirii condițiilor formale indicate anterior.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 al. l, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, instanța de fond stabilind o situație de fapt neconformă cu înscrisurile cauzei, prezentate de reclamantă, cu consecința aplicării eronate a dispozițiilor legale aplicabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în nume propriu și în numele ACTIVITĂȚII DE CONTROL FISCAL împotriva sentinței civile nr. 72 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,08 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. /
Red.
Tehnored. 2 ex.
19 ian. 2009
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
