Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1003/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1003
Ședința publică de la 03 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP G și pârâta DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C în nume propriu și în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G împotriva sentinței nr.1635 din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP și avocat pentru intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C ÎN NUME, ÎN NUMELE ȘI PENTRU AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat pentru intimatul reclamant depune certificatul EUR 1 în copie conformă cu originalul și traducerea în limba română.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă DGFP G solicită admiterea recursurilor, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Apărătorul intimatului reclamant, avocat, arată că nu se poate reține culpa importatorului în derularea importului, întrucât prin Protocolul nr.4 sunt stabilite procedura de eliberare a certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1 și răspunderea exportatorului.
Solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința nr.1635 din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, s-a anulat decizia nr. 27/2008 emisă de G, procesul verbal de control din 01.08.2007 și decizia pentru regularizarea situației nr. 46/2007 emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, în esență, litigiul dedus judecății este generat de demersurile pe care autoritățile vamale e le-au întreprins pe teritoriul statului și care au avut ca finalitate neidentificarea exportatorului în cauză, motiv pentru care aceste autorități nu au putut confirma că autovehiculul achiziționat de către reclamant de la exportatorul neidentificat este originar în sensul prevederilor Protocolului 4 anexă la Acordul România - UE.
Așadar, reclamantul, cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene care a achiziționat un bun dintr-un alt stat membru, a fost lipsit de dreptul de a beneficia de scutirea de la plata taxelor vamale aferente acestui autovehicul, fiindu-i prejudiciate interesele economice.
Ori, pornind de la caracterul autonom al noțiunilor utilizate de Convenție și de protocoalele sale adiționale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a extins noțiunea de "bun", în sensul art.1 din Protocolul nr.1, la situații în care apar puse în discuție anumite interese economice ale unui subiect de drept, care pot să se prezinte sub forma unor speranțe legitime la obținerea unor indemnizări.
În consecință, tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente și în consecință direct aplicabile dispozițiile art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cu care orice persoană fizică și juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.
Așa fiind, privarea reclamantului de "bunul" său nu se poate face decât în condițiile înscrise în partea a doua a art.1 din Protocolul nr.1 și anume: privarea să fie prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile în materie, privarea să fie impusă de o cauză de utilitate publică și privarea să fie conformă cu principiile generale ale dreptului internațional.
Legalitatea prevederii, ca și condiție a privării de proprietate, presupune îndeplinirea a două cerințe: mai întâi, să existe o lege în sensul Convenției, pe temeiul căreia privarea să fie făcută, iar în al doilea rând, legea însăși să îndeplinească acele calități pe care i le-a determinat Curtea în jurisprudența sa, adică să fie accesibilă, precisă și previzibilă.
Pe de altă parte, precizia și previzibilitatea actului normativ impun instanțelor de judecată respectarea întocmai a dispozițiilor acestuia.
Ori, în cauza dedusă judecății instituțiile pârâte se prevalează, în principal, de dreptul pe care îl conferă dispozițiile art.32 paragraful 6 din Protocolul Nr. 4 privind definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, acela ca, în cazul unor suspiciuni întemeiate,[] dacă răspunsul nu conține date suficiente pentru determinarea autenticității documentului în cauză sau a originii reale a produsului, autoritățile vamale care solicita verificarea pot refuza acordarea preferințelor, cu excepția împrejurărilor excepționale.
Așadar, de esența activării unei asemenea proceduri, ce are ca finalitate limitarea dreptului prevăzut la art.1 din Protocolul 1, este ca să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe suspiciuni întemeiate și răspunsul să nu conțină date suficiente pentru determinarea autenticității documentului în cauză sau a originii reale a produsului.
S-a reținut că intimații au făcut dovada doar cu privire la îndeplinirea celei de a doua condiții, nefiind nici justificată, nici dovedită existența celei dintâi condiții.
Cum, prin Protocol au fost prevăzute ambele cerințe ca și condiții ce trebuie dovedite, nu se poate susține că existența celei dintâi, deci suspiciunea întemeiată, se poate deduce din îndeplinirea celei de a doua condiții. Altfel supus, lipsa unui răspunsul care să conțină date suficiente pentru determinarea autenticității documentului în cauză sau a originii reale a produsului nu poate fi considerată prin ea însăși o suspiciune întemeiată.
A proceda altfel, ar însemna să se acorde autorităților statale dreptul de a ignora preferențial și fără justificare beneficiile pe care art. 90 din Tratatul constitutiv le acordă cetățenilor statelor membre.
În concluzie, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de norma comunitară pentru activarea procedurii de refuzare a acordării preferințelor vamale, împrejurare în care nu s-a respectat garanția acordată de dispozițiile art.1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și DGFP
În motivele de recurs formulate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C s-a arătat că sentința este nelegală și netemeinică, că greșit prima instanță a înlăturat apărările pârâților.
A precizat recurenta că la controlul ulterior s-a constatat că acordarea regimului vamal preferențial a fost neîntemeiată, din verificarea dovezilor de origine rezultând că exportatorul nu a fost găsit, situație în care autoritatea vamală din țara de origine nu a mai confirmat originea preferențială a bunului.
A susținut că reclamantul, în calitate de titular al operațiunii de import, nu poate beneficia de facilitățile acordate de lege numai pentru acele importuri care au ca obiect bunuri originare din comunitatea europeană, datorând diferențele de drepturi vamale de import cât și majorările de întârziere aferente din ziua următoarele celei în care au fost îndeplinite formalitățile vamale pentru punerea în liberă circulație a unui autoturism rulat.
În motivele de recurs formulate de către DGFP G, s-a arătat că dovada de origine a bunului a fost infirmată de autoritatea emitentă, singura competentă a se pronunța asupra legalității dovezii de origine, conform Protocolului nr.4, Anexă la acordul european instituind o asociere între România și Comunitățile Europene.
Recursurile sunt nefondate.
Reclamantul a importat un autoturism marca VW an fabricație 2003 din ia.
La data importului a prezentat la autoritatea vamală română certificatul EUR I nr. D -.
Organele vamale române au aplicat, în temeiul certificatului EUR I, scutirea de plata taxelor vamale, reclamantul achitând TVA, accize și comision vamal.
Cu ocazia controlului vamal s-au recalculat taxe vamale și accesoriile acestora, cu motivarea că autoritatea ăac omunicat cu adresa nr. 37671/09.07.2007 că exportatorul nu a fost găsit, reținându-se că în această situație nu se poate confirma originea preferențială a bunului.
Instanța de fond a reținut corect situația regimului juridic aplicabil importului efectuat de reclamant.
In conformitate cu art.16 din Protocolul nr.4 ratificat de România prin OUG nr.192/2001, bunurile importate din țările membre ale Uniunii Europene beneficiază de facilități, cum este scutirea de plata taxelor vamale, dacă importatorul prezintă organului vamal un certificat de circulație al mărfurilor EUR 1 sau declarație pe factură dată de exportator.
Art.17 din Protocolul nr.4 stabilește procedura pentru eliberarea unui certificat de circulație al mărfurilor EUR 1.
Din prevederile textului rezultă că certificatul se eliberează pe baza cererii scrise a exportatorului, sub răspunderea exportatorului (pct.1).
trebuie să prezinte oricând, la cererea autorităților vamale ale țării exportatoare în care se eliberează certificatul de circulație a mărfurilor EUR 1, toate documentele care dovedesc caracterul originar al produselor (alin.3).
Autoritățile vamale emitente ale certificatului EUR 1 iau toate măsurile pentru a verifica caracterul originar al produselor și îndeplinirea celorlalte condiții stipulate în protocol. In acest scop au dreptul să solicite orice document justificativ și să realizeze orice control în contabilitatea exportatorului.
In baza prevederilor art. 17 alin.5 din protocol, autoritățile vamale emitente trebuie să se asigure că documentele sunt completate corespunzător.
In raport de prevederile art. 17 din Protocolul nr.4, Curtea reține că întreaga răspundere pentru eliberarea certificatului EUR 1 aparține exportatorului și autorităților vamale care au eliberat certificatul, și nu importatorului.
nu poate răspunde material, cum este cazul plății taxelor vamale și a accesoriilor aferente, pentru culpa exportatorului sau autorității vamale din țara exportatoare.
Dat fiind modul în care este reglementat în Protocolul nr.4, răspunderea pentru eliberarea certificatului EUR 1, certificat a cărui prezentare atrage aplicarea unor facilități vamale, aparține exportatorului, și nu importatorului. A adopta teza contrară ar însemna, pe de o parte încălcarea protocolului, iar pe de altă parte și încălcarea principiilor răspunderii civile delictuale din dreptul român.
In acest sens Protocolul nr.4 dispune în art.34 că sancțiunile se aplică oricărei persoane care emite (autoritățile vamale din țara exportatoare) sau determină emiterea unui document ce conține date inexacte în scopul obținerii regimului preferențial pentru produsul exportat.
În speță este de necontestat că autoturismul Volkswagen Passat importat de reclamant este produs în ia, fiind doar pusă în discuție identitatea exportatorului.
Intrucât bunul importat este produs în ia, stat membru al UE, acesta beneficiază de caracterul de bun produs în comunitate.
Dacă există neconcordanțe între mențiunile făcute pe dovada originii (certificatul EUR 1) și cele făcute pe documentele prezentate autorității vamale, în vederea îndeplinirii formalităților pentru importul produselor, nu se anulează ipso facto valabilitatea dovezii originii, dacă se stabilește în mod evident că documentul corespunde produsului prezentat (art.29 din Protocolul nr.4).
Având în vedere dovezile prezentate și analizate, și cum bunul este produs în Uniunea Europeană, Curtea apreciază că acesta trebuie să beneficieze de scutirea taxelor vamale, regim acordat la data efectuării importului.
Din expunerea de mai sus, rezultă că acordarea regimului preferențial a fost corectă, întrucât bunul este produs în Uniunea Europeană și s-a demonstrat că dovada de origine corespunde produsului prezentat.
Autoritatea vamală ă nu a anulat certificatul EUR I, neexistând nici o dovadă în acest sens, ci numai a comunicat că nu se găsește exportatorul.
Faptul că nu a fost exportatorul nu poate conduce la anularea dovezii de origine și nici la pierderea beneficiului scutirii de taxe vamale, atâta vreme cât se demonstrează indubitabil că bunul este produs într-un stat membru al Uniunii Europene.
Protocolul a avut ca scop stimularea importurilor de bunuri produse în Uniunea Europeană, protecția mărfurilor din acest spațiu, în raport cu bunurile din alte zone.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în baza art.312 Cod pr.civilă, va respins recursul pârâtelor, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C în nume propriu, în numele și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, precum și în numele și pentru DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE G și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G împotriva sentinței nr.1635 din 3 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Martie 2009
Președinte, - - -, ptr. aflată în, semnează | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. jud.
Tehnored./2ex/ 20 Martie 2009
Jud. fond.
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea, Gabriela Carneluti, Costinel
