Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1019/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1019/CA/2009
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S în nume propriu și pentru Statul Român prin și Administrația Finanțelor publice S și Administrația Fondului de Mediu împotriva sentinței nr. 370/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recursul este scutit de taxa de timbru, recurenții solicită judecarea în lipsă.
Intimatul a comunicat la dosar întâmpinare, anexând minuta întâlnirii dintre membrii Comisiei " practicii judiciare".
Față de solicitarea recurenților de judecare în lipsă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față
Constată că pe rolul Tribunalului Sibius -a înregistrat sub nr. 1213 din 22.06.2009 acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S, Administrația Finanțelor Publice S și Administrația Fondului pentru Mediu solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea chitanței seria - -/02 10 2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice S, restituirea sumei de 3.704 lei încasată cu titlu de taxă de poluare precum și dobânda legală aferentă, calculată până la restituirea efectivă a acesteia.
În motivarea cererii se susține că reclamantul a achiziționat un autoturism de ocazie marca cu numărul de identificare --, anterior înmatriculat în Germania, iar la reînmatriculare a fost obligat la plata taxei menționate.
Reclamantul s-a adresat pârâtelor și a solicitat restituirea sumei, însă acestea au refuzat restituirea. Condiționarea primei înmatriculări interne a autoturismului achiziționat din spațiul comunitar, anterior înmatriculat într-un alt stat comunitar contravine art. 6 din Tratatul și art. 90 Tratatul Comunității Europene.
Prin sentința administrativă nr. 370 din 22.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și de contencios administrativ s-a admis acțiunea reclamantului și drept urmare a fost anulată decizia nr. 31.5144/1.10.2008, decizia nr. 31/24.03.2009 și chitanța seria - nr. -/2.10.2008 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice S fiind obligate pârâtele corelativ să restituie reclamantului suma de 3.704 lei și dobânda legală calculată de la data de 02.10.2008 și până la restituirea efectivă.
În motivarea acestei hotărâri s-a reținut în esență că OUG50/2008 încalcă art. 25 și art. 50 din Tratatul ceea ce creează o discriminare fiscală între bunurile importate și cele din producția internă, astfel că se impune înlăturarea efectelor acesteia.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice S în nume propriu și pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Administrația Finanțelor Publice S, precum și Administrația Fondului pentru Mediu solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
S susține că prin decizia nr. 31 din 24.03.2009 contestația reclamantului a fost respinsă ca nedepusă în termenul legal, astfel că acțiunea pe fond trebuia respinsă.
Administrația Fondului pentru Mediu susține că OUG50/2008 nu contravine art. 90 din Tratatul CE așa cum a fost dezvoltat și explicitat prin jurisprudența
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a actelor de la dosar se constată că sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
1. Este de observat că atât părțile cât și instanța de fond tratează chitanța de plată a taxei de poluare drept un act administrativ fiscal.
Actul administrativ fiscal, ca specie a actului administrativ reprezintă o manifestare unilaterală și expresă de voință în procesul de naștere, modificare ori stingere a drepturilor și obligațiilor cu caracter fiscal, în realizarea puterii publice.
actului administrativ fiscal constituie manifestarea de voință a autorității fiscale, în limitele prerogativelor legale acordate.
Ori, chitanța de plată constituie dovada operațiunii juridice a plății, în vederea stingerii unei obligații prestabilite, ce presupune manifestarea de voință a contribuabilului, și nu a autorității fiscale, ci a acceptării acesteia din urmă, lipsindu-i orice element de autoritate publică.
Dacă ne aflăm în prezența unui act administrativ fiscal, acesta trebuia să conțină elementele prevăzute de art. 43 din Codul d e procedură fiscală, ori chitanța de plată a taxei de poluare este departe de a răspunde acestor exigențe și e greu de crezut că la întocmirea formularelor tipizate pentru aceste chitanțe nu s-a avut în vedere natura juridică a acestora.
Din această perspectivă nu este necesară anularea acestei chitanțe pentru realizarea scopului scontat, acela de restituire a taxei de poluare apreciată ca neconformă dreptului comunitar.
De asemenea, nu e necesară contestarea acestei chitanțe la organele fiscale competente, decât pentru a se face, dacă mai era nevoie, dovada refuzului explicit de restituire a acestei taxe, pretins încasată nelegal, de către autoritățile beneficiare.
În esență temeiul juridic al acestor cereri se constituie art. 117 din Codul d e procedură fiscală, conform căruia se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță. Inexistența titlului de creanță rezidă tocmai din pretinsa neconformitate a dreptului intern aplicabil cu dreptul comunitar, ceea ce determină în virtutea principiului priorității dreptului comunitar și a jurisprudența, obligația judecătorului național de a refuza la aplicare a dreptului intern ce contravine dreptului comunitar.
Din această perspectivă critica S cum că contestarea chitanței este tardivă, este neîntemeiată.
2. Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG50/2008 "prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului".
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Reclamantul susține că dispozițiile OUG50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene. Conform acestor prevederi "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Prin Hotărârea pronunțată în cauza Weigel (2004) CJCE a stabilit că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar, rolul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
Problema care se impune a fi soluționată este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor din tratat invocate de reclamantă.
Cu privire la natura taxei de poluare, CJCE s-a pronunțat în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că CJCE a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 că o comparație cu autoturismele second - hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză(în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.1 din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant), rezultă că spre deosebire de actul normativ, actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență).
Pe de altă parte, art. 8 stipulează că:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prevederile alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național."
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare a autoturismului cumpărat de reclamant este egală cu valoarea reziduală a taxei pentru un autoturism identic cu cel cumpărat de reclamant, scos din parcul auto național în aceeași zi cu cea în care s-a solicitat înmatricularea primului, exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C-290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Așa fiind, recursul declarat în cauză este fondat, va fi admis, hotărârea atacată va fi modificată în sensul că se va respinge acțiunea reclamantului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții S în nume propriu și pentru Statul Român prin și pentru S și B împotriva sentinței nr. 370/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosarul nr- și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei prin S, S și Administrația Fondului pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact. /ex.6/30.10.2009
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
