Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1027/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1027/
Ședința publică din 25 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de, cu sediul în Târgu M,--3, jud. M, și - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în B,-.15, jud. B, împotriva sentinței nr. 268 din 25 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul prin av., lipsă fiind recurenții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursurile sunt declarate și motivate în termen, fiind scutite de plata taxei judiciare de timbru.
De asemenea se constată că s- depus la dosar, prin registratura instanței la data de 25 2008, întâmpinare din partea intimatului.
Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Reprezentantul intimatului pune concluzii de respingere a celor două recursuri ca neîntemeiate, pentru motivele prezentate în întâmpinare. Solicită obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de intimat, sens în care depune la dosar dovada achitării onorariului de avocat.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 268 pronunțată la data de 25.05.2008 de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantului în contradictoriu cu DGFP M și B, s-a anulat deciziile nr. 181 și 182/20.06.2006 emise de DGFP M, actele de constatatoare nr. 24/17.04.2003 și nr. 226/15.04.2003 precum și procesele verbale nr. 90/17.04.2003 și 82/15.04.2003 emise de Biroul Vamal Tg.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a importat din Germania în perioada 2001 - februarie 2002 două autoturisme Opel Astra iar în baza certificatelor EUR 1 nr. H- și nr. H -, i-a fost acordat regim vamal preferențial. Ca urmare a adresei Direcției Generale a Vămilor din 02.04.2003 în care se arată că nu se poate confirma că autovehiculele sunt produse originare, s-au stabilit obligații vamale suplimentare în sarcina reclamantului. S-a apreciat că o simplă comunicare atribuită autorităților germane, aceleași autorități fiind și cele care au emis certificatul EUR, nu poate lipsi de efecte aceste certificate, aspectele de ordin formal la care se referă adresa fiind irelevante. De altfel, chiar și în Rezoluția din 14.11.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. M, dispunându-se neînceperea urmăririi penale împotriva reclamantului, s-a reținut că nu are relevanță numele celui care a solicitat autorităților germen constatarea provenienței autovehiculului relevanță având doar faptul dacă acesta provine sau nu din UE.
Împotriva sentinței au formulat recurs pârâtele DGFP M și
În motivarea acestei căi de atac DGFP M arată că autoritatea vamală a prezumat, până la proba contrarie, caracterul licit și fides a operațiunii vamale ținându-se cont de certificatul EUR 1 și acordându-se regimul preferențial. În forma în care este prezentată, dovada de origine nu poate fi invalidată pe loc de autoritățile vamale în lipsa unui control efectuat de autoritățile din țara exportatorului la sediul acestuia. Fiind vorba despre o facilitate acordată în baza unui acord și a unui protocol în care sunt prevăzute în mod expres formalitățile și documentele ce trebuie întocmite, numai acestea produc efecte în fața autorităților române. Simpla prezentare a unui bun sau produs achiziționat în UE precum și simpla prezentare a unei dovezi de origine nu creează în favoarea reclamantului un drept irevocabil de acordare a tarifului vamal preferențial deoarece România a ratificat protocolul internațional, acesta prevăzând în mod expres controlul "a posteriori" privind autenticitatea documentelor prezentate. Ca urmare a acestor verificări, nu s-a făcut dovada originară a produsului, autoritățile germane comunicând că exportatorul menționat în cele 2 certificate nu a solicitat și nici nu a împuternicit altă persoană să solicite eliberarea lor, așa încât, în mod legal organele vamale au stabilit obligații vamale suplimentare respingând regimul preferențial acordat inițial.
În dezvoltarea motivelor de recurs, B arată că sentința atacată este nelegală întrucât nu s-a luat în considerare adresa autorității germane în care se arăta că originea preferențială nu a putut fi dovedită, adresă care este un act emis de o autoritate. Controlul "a posteriori" s-a efectuat în temeiul art. 107 din Regulamentul de aplicare Codului Vamal aprobat prin HG. nr. 1114/2001 iar în temeiul art. 32 al Protocolului nr. 4 pentru definirea noțiunii de "produse originare", nu s-a putut dovedi originea comunitară a autovehiculului, motiv pentru care s-a considerat că nu se poate beneficia de regimul preferențial stabilindu-se obligațiile vamale suplimentare.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate precum și în raport de dispozițiilor art. 3041. pr. civ, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a importat în perioada 2001- februarie 2002 două autoturisme Opel Astra pentru care s-au emis certificatele EUR 1 nr. H- și nr. H -. În baza acestora, reclamantul a beneficiat de un regim vamal preferențial conform Protocolului 4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și a metodelor de cooperare administrativă, anexă la Acordul european care instituie o asociere între România și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, convenții ratificate prin OUG. nr. 192/2001 aprobată prin Legea nr.151/2002 și modificată prin OUG. nr. 2/2003. În baza adreselor nr. Z 4215F - 4384/02-1 din 12.03.2003 și Z 4215F - 5580/02-1 emise de autoritățile germane la cererea celor române, în care se arăta că pentru cele 2 autovehiculule acoperite de certificatele EUR de mai sus nu s-a solicitat de către exportator eliberarea certificatelor și nici nu a fost împuternicită altă persoană să facă o asemenea solicitare, Agenția Națională a Vămilor a conchis că autovehiculele nu sunt produse originare în sensul Protocolului 4 și a Acordului România - UE, și a comunicat Biroului Vamal Tg. M că autovehiculele nu beneficiază de regim preferențial. În consecință, această ultimă instituție, în cadrul controlului "a posteriori" efectuat în temeiul Regulamentului de aplicare Codului Vamal aprobat prin HG. nr. 1114/2001, a stabilit, prin procesele verbale nr. 90/17.04.2003 și 82/15.04.2003 și a actelor constatatoare nr. 24/17.04.2003 și nr. 226/15.04.2003, obligații vamale suplimentare de încasat. Soluționarea contestațiilor reclamantului împotriva actelor de mai sus a fost suspendată de autoritățile fiscale și sesizate organele de cercetare penală, ulterior prin sentința nr. 921/10.06.2005 acestea fiind obligate să se pronunțe pe fondul contestațiilor. Prin deciziile nr. 181 și 182/20.06.2006 emise de DGFP M contestațiile au fost respinse ca nefondate.
Trebuie precizat că pentru a face dovada originii comunitare a unui anumit bun sau produs, Protocolului 4 referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și a metodelor de cooperare administrativă, anexă la Acordul european România - UE nu face vreo referire la persoana care trebuie să solicite eliberarea documentului respectiv. Relevant este calitatea de produs originar atribuită de autoritățile germane și nu calitatea celui care a solicitat stabilirea atributului în sine. Până la înscrierea în fals, Certificatele EUR în cauză produc efecte depline în ceea ce privește conținutul lor. De altfel, organele de cercetare penală au stabilit prin Rezoluția din 14.11.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. M că infracțiunea de fals nu subzistă, ele fiind eliberate de autoritățile germane competente și completate corespunzător iar completarea cu alt nume la rubrica solicitantului nu este de natură a produce efecte juridice.
Așa fiind, Curtea apreciază că certificatelor EUR 1 nr. H- și nr. H - emise de autoritatea germană corespunzătoare fac dovada deplină a atributului originar al acestor produse, fiind astfel justificat acordarea unui regim vamal preferențial.
Pentru aceste considerente, recursurile urmează a fi respinse ca nefondate, sentința atacată fiind legală și temeinică, ferită de orice alte critici.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M, str. -. - nr. 1-3, județul M, și - DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B, cu sediul în B,-.15, județul B, împotriva sentinței nr. 268 din 25 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă, în solidar, recurenții la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul, domiciliat în Reghin,-/13, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-5.01.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
