Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1080/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1080/
Ședința publică din 05 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - SRL, J-, CUI R0 -, cu sediul în M C-/A.B.15 județul H, împotriva sentinței nr.1426/02.07.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depunerea unor concluzii scrise din partea recurentei-reclamante.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului recurentei, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 05.11.2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1426 din 2 iulie 2009, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SRL MCî mpotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice H, acțiunea prin care s-a cerut anularea în parte a deciziei de impunere nr. 217 din 25 iunie 2008 și a deciziei de soluționare a contestației nr. 39 din 8 octombrie 2008.
Prima instanță a reținut că în cadrul SRL, Serviciul de Inspecție fiscală persoane juridice a MCa efectuat o inspecție fiscală, reținându-se în raportul nr. 10267 din 26 iunie 2008 că societatea reclamantă, în anul 2007 nu a aplicat corect prevederile art. 160 alin. 2 lit. C Cod fiscal cu privire la măsurile de simplificare la lucrările de construcții montaj în sensul că, TVA în sumă de 35.580, 02 lei a fost numai dedus fără să se facă și o colectare iar în cazul facturilor emise în ianuarie - februarie 2008 s-a stornat nejustificat TVA colectat în valoare de 17.753 lei aferent garanțiilor de bună execuție reținute conform contractelor încheiate cu clienți pentru perioada de garanție.
Față de cele constatate prin decizia de impunere 217 din 25 iunie 2008 fost respinsă la rambursare TVA în sumă de 58.483 lei, în care este inclusă suma de 53.311 lei sumă contestată.
În esență instanța de fond a considerat că reclamanta nu era îndreptățită la rambursarea sumei de 53.311 lei TVA, deoarece nu a respectat dispozițiile art. 160 alin. 2 lit. C Cod fiscal și art. 126 Cod fiscal, situație recunoscută, iar prin respingerea cererii de rambursare nu a pierdut dreptul de a corecta erorile, așa cum prevede art. 159 Cod fiscal.
S-a reținut că reclamanta, în cazul în care furnizorul/prestatorul nu a menționat "taxare inversă" în facturile emise pentru bunurile/serviciile care se încadrează la alin. 2, era obligată să aplice taxare inversă, să nu facă plata taxei către furnizor/prestator, să înscrie din proprie inițiativă mențiunea "taxare inversă" în factură și să îndeplinească obligațiile prevăzute la alin. 3 din art. 159 Cod fiscal.
Hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamanta SRL care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii în fond, anulând în parte decizia de impunere nr. 217/2008 și în tot decizia nr. 39/2008, motivând că, instanța de fond a pornit de la premisa greșită că impozitele se stabilesc prin declarație fiscală sau decizie emisă de organul fiscal, inclusiv în cazul cererilor de rambursare de TVA, invocând faptul că organul fiscal ar fi fost obligat să emită un alt act administrativ, dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală în locul deciziei de impunere și numai după corectarea corespunzătoare a facturilor să emită decizia de impunere.
Recurenta a analizat prin prisma interpretării sale date textelor legale incidente, problema taxării inverse și cea a TVA-ului aferent garanțiilor de bună execuție, precizând care ar fi fost procedura legală pe care trebuia să o respecte organele fiscale, în esență, aceea de a se dispune măsuri de corectare, apreciind că de fapt, o asemenea măsură ar fi constituit temei pentru a solicita restituirea TVA plătită către furnizori sau prestatori care pot refuza corectarea facturilor, invocând că de ce nu s-au făcut corecturile în timpul inspecției fiscale.
Intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Haf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, deoarece recurenta nu a contestat suma respinsă la rambursare ci felul actului administrativ fiscal, invocând Ordinul MFP nr. 1939 din 28 decembrie 2004, prin care se dispune corectarea modului de taxare a operațiunilor. Intimata a opus însă Ordinul MFP 972 din 13 iunie 2006 privind aprobarea formularului "Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilită de inspecția fiscală", subliniind că organul fiscal nu are obligația de a emite "Dispoziție privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală".
S-a mai făcut precizarea că recurenta nu a pierdut dreptul de a corecta erorile constatate, în speță fiind aplicabile prevederile art. 159 din Lenea nr.571/2003.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ținând cont și de incidența prevederilor art. 304/1 Cod procedură civilă, 9instanța constată că recursul reclamantei este nefondat.
Ordinul MFP nr. 1939 din 28 decembrie 2004 este emis pentru aprobarea formularului "Dispoziție privind măsurile stabilite de organele fiscale", iar Ordinul MFP nr. 972 din 13 iunie 2006 privește aprobarea formularului "Decizie de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală".
Se observă că ordinul invocat de recurentă nu are vreo dispoziție expresă referitoare la deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, în timp ce ordinul invocat de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice are o asemenea dispoziție, art. 3 din Ordinul 972 din 13 iunie 2006 prevăzând în mod expres că respectivul formular se emite în urma inspecțiilor fiscale anticipate efectuate pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, caz în care are rol și de decizie de rambursare. Totodată, din reglementarea art. 2 rezultă că decizia de impunere în formularul aprobat prin Ordin se emite de organele de inspecție fiscală în aplicarea prevederilor legale privind stabilirea obligațiilor suplimentare de plată.
În Instrucțiunile din anexa 2 la Ordinul 972/2006 se prevede că în cazul în care nu se constată diferențe de impozite, taxe sau contribuții suplimentare, precum și accesorii aferente, nu se va întocmi "Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală".
În cazul dedus judecății a avut loc o inspecție fiscală în vederea soluționării cererii de rambursare TVA iar deficiențele constatate practic au fost recunoscute de contestatoare care susține că organul de inspecție fiscală trebuia să întocmească Dispoziție privind măsurile stabilite de organele fiscale și nu Decizie de impunere.
Din moment ce s-a respins cererea de rambursare TVA, existând o obligație de plată stabilită suplimentar, organele de inspecție fiscală în mod legal au emis decizia de impunere în conformitate cu Ordinul MFP 972/2006, deoarece formularul prevăzut de Ordinul MFP 1939/2004 prevede clar că nu va cuprinde măsuri referitoare la sumele pe care contribuabilii le datorează bugetului general consolidat al statutului.
În contextul celor arătate, nu se poate reține motivarea recurentei care susține că documentele contabile eronat emise trebuie corectate prin emiterea dispozițiilor de măsuri dispuse de organul de inspecție fiscală în acest scop.
În plus, potrivit Ordinului 972/2006 "Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecție fiscală", reprezintă și "Decizie de rambursare a TVA", astfel că se respinge și argumentul recurentei în sensul că va fi în imposibilitate de recuperare a contravalorii TVA.
Practica judiciară invocată de recurentă nu constituie izvor de drept și în plus, nu există nicio dispoziție legală care să prevadă că emiterea dispoziției de impunere prevăzută în Ordinul 972/2006 este condiționată de emiterea Dispoziției reglementată de Ordinul 1939/2004.
Față de cele ce preced, instanța va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta SRL, cu sediul în M C,-/A,. B,. 15, județul H, împotriva sentinței civile nr. 1426 din 2 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/4ex
Jud.fond:
-4.01.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
