Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1078/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1078/
Ședința publică din 05 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta MEF - ANAF-DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, cu sediul în Târgu-M,--3, împotriva sentinței nr. 149/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Mureș - Secția contenciso administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se depunerea de concluzii scrise, din partea intimatului-reclamant.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului intimat-reclamant, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29.10.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, a cărei pronunțare a fost amânată la data de 05.11.2009.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 149 din 2 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Mureș, s-a admis în parte acțiunea reclamantului, în calitate de reprezentant legal al Cabinetului de Avocatură " ", în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice M, s-a anulat în parte decizia nr. 164 din 24 septembrie 2007, precum și raportul de inspecție fiscală nr. 121 din 21 iulie 2006 și decizia de impunere nr. 121 din 21 iulie 2006 pentru suma de 2056 lei, exonerându-l pe reclamant de la plata acestei sume.
S-a mai constatat că reclamantul datora la data efectuării controlului fiscal suma de 4110 lei cu titlu de impozit pe venit, majorări de întârziere în cuantum de 1017 lei, și penalități de întârziere în sumă de 74 lei. Prin aceeași hotărâre pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 1379,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că în perioada supusă verificării, reclamantul a achiziționat 3 autovehicule, respectiv un autoturism marca la prețul de 12.000 lei, un autovehicul la prețul de 39.107 lei și un autoturism Solenza.
În registrul de încasări și plăți cheltuieli, reclamantul nu a înregistrat cheltuielile cu amortizarea în sumă de 9400 lei, aferente autoturismului, evidențiind doar cheltuielile de amortizare aferente autoturismelor Solenza și.
Organele fiscale nu au ținut cont de aceste cheltuieli neevidențiate în registrul de încasări și plăți la determinarea veniturilor impozabile, cheltuieli care după aprecierea instanței de fond se impuneau a fi scăzute pentru stabilirea venitului net chiar dacă nu au fost înregistrate în contabilitate.
Prin scăderea acestor cheltuieli, evident că s-a redus și venitul impozabil aferent anului 2004, fiind calculat de către prima instanță la suma de 4711 lei.
Se motivează de către prima instanță această reducere prin aceea că mijloacele de transport au fost utilizate pentru desfășurarea activității profesionale, fiind cheltuieli deductibile fiscal în condițiile prevăzute de art. 10 lit. f din Codul fiscal.
Admițând acțiunea reclamantului, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, obligând pârâta la plata sumei de 1379,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta ANAF prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată în motivarea cererii de recurs că impozitul pe venit a fost calculat cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin.1 din nr.OG 7/2001 și art. 46 și 48 din Legea nr. 571/2003, dispoziții care definesc noțiunea de venituri impozabile iar potrivit definiției, acestea cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii liberale, venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere inclusiv din activități adiacente. Venitul net din activități independente se determină în sistem real pe baza datelor din contabilitatea în partidă simplă.
În condițiile în care reclamantul nu a înregistrat în evidența sa contabilă o astfel de cheltuială, nu era posibil nici în fapt dar nici în drept ca organele de inspecție fiscală să țină cont de cheltuielile cu amortizarea autoturismului.
Se mai susține că, prima instanță, la soluționarea cauzei, a avut în vedere doar concluziile din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, dându-i acestuia o valoare absolută, ignorând celelalte probe administrate în cauză, probe care justificau modalitatea de calcul a impozitului pe venit efectuat de organele fiscale.
Hotărârea primei instanțe este criticată și sub aspectul obligării la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat de către reclamant, apreciind că în raport de soluția pronunțată puteau fi acordate cel mult din cheltuielile de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei având în vedere că acțiunea a fost admisă numai în parte.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, se solicită în principal, respingerea recursului ca fiind tardiv formulat, iar în subsidiar, respingerea lui ca nefondat.
În privința tardivității, se arată că recursul a fost declarat peste termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, întrucât sentința atacată i-a fost comunicată pârâtei la data de 22 iunie 2009, ultima zi pentru declararea recursului era 7 iulie 2009, iar recursul a fost expediat prin poștă la data de 8 iulie 2009, deci peste termenul de 15 zile.
Pe fond se arată că în mod temeinic și legal, prima instanță a apreciat că se impunea deducerea cheltuielilor ocazionate cu cumpărarea autoturismului, în condițiile în care s-a demonstrat achiziționarea acestui autoturism și folosirea lui în activitățile cabinetului.
Cu privire la excepția tardivității recursului invocată de intimatul reclamant, în calitate de reprezentant al Cabinetului de Avocatură " ", instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Acest termen se calculează pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început și nici ziua când s-a sfârșit termenul. Procedând la calcularea termenului de 15 zile după metoda descrisă mai sus, se constată că hotărârea i-a fost comunicată pârâtei la data de 22 iunie 2009, termenul începe să curgă de la data de 23 iunie 2009, ultima zi în care putea fi declarat recursul era 8 iulie 2009, așa cum de altfel a și fost expediat prin poștă. În atare situație, excepția tardivității va fi respinsă.
Examinând pe fond sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prevăzute de art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Dispozițiile cuprinse în art. 15 alin.1 din nr.OG 7/2001 în vigoare la data achiziționării autoturismului și cele cuprinse în art. 46 și 48 alin.1 din Legea nr. 571/2003, stabilesc modalitatea de calcul a impozitului pe venit în cazul activităților independente așa cum este cea desfășurată de Cabinetul de Avocatură " ", pe baza datelor înregistrate în contabilitatea contribuabilului, în speță contribuabilul având obligația de a conduce evidența contabilă în partidă simplă și anume ca fiind diferența între venitul brut și cheltuielile aferente realizării venitului, cheltuieli deductibile așa cum s-a arătat mai sus pe baza datelor din contabilitate.
În condițiile în care, reclamantul nu a înțeles să înregistreze în registrul de încasări și plăți cheltuielile de amortizare în sumă de 9400 lei aferente autoturismului, se apreciază că, în mod temeinic și legal, organele fiscale nu au luat în considerare aceste cheltuieli atunci când au stabilit valoarea venitului impozabil întrucât reclamantul a încălcat în mod flagrant dispozițiile cuprinse în art. 46 și 48 din Legea nr. 571/2003 precum și cele cuprinse în art. 15 din nr.OG 7/2001.
Nu în ultimul rând trebuie arătat și faptul că reclamantul nu a fost în măsură să depună la dosar un contract de achiziționare a autoturismului și care să poarte o dată certă pentru a putea fi opozabil organele fiscale și care să-l îndreptățească la deducerea cheltuielilor de amortizare.
Făcând o aplicare corectă a dispozițiilor cuprinse în art. 46, 48 din Legea nr. 571/2003, organele fiscale au stabilit venitul real impozabil ca fiind de 23.357 lei, instanța de control apreciind că, în mod eronat, prima instanță a procedat la deducerea cheltuielilor aferente achiziționării autoturismului. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 10 lit. f din Codul fiscal, cheltuielile aferente bunurilor utilizate pentru desfășurarea activității profesionale sunt deductibile, însă pentru deducerea acestora se impune înscrierea lor în contabilitatea societății în condițiile prevăzute de art. 46, 48 din Legea nr. 571/2003, responsabil de ținerea corectă a contabilității fiind în speță reclamantul, titularul Cabinetului de Avocatură " ".
Față de cele prezentate mai sus, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursul și va modifica hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii reclamantului și exonerarea pârâtei de plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr.149 pronunțată de Tribunalul Mureș la data de 02.03.2009 în dosarul nr.1634/2008.
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, cu domiciliul în Târgu M,-,.5, județul M în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./08.12.2009
Jud.fond.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DIN DECIZIA nr. 1078/
Pentru motivele care se vor arăta în cuprinsul deciziei:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de DGFP, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.149 pronunțată de Tribunalul Mureș la data de 02.03.2009 în dosarul nr.1634/2008 (-).
Modifică integral sentința atacată în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul în contradictoriu cu DGFP
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică, azi 05 2009
ss.
ss.
ss.
GREFIER
Pentru conformitate,
grefier
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
