Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1107/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.1107
Ședința publică din data de 01 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă P, cu sediul în P,-, Județ P,
împotriva sentinței nr.266 din data de 27.05.2008, pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata - - SRL, cu sediul în,-, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns: avocat reprezentând intimata - - SRL, lipsă fiind recurenta P
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
La solicitarea Curții, avocat pentru intimata - - SRL, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Având cuvântul avocat pentru intimata - - SRL, arată că recurenta persistă în eroarea manifestată cu ocazia controlului, în sesnul că intimata ar fi primit de la partenerul eglez, materie primă pe care a prelucrat- În realitate, intimata a cumpărat de la 2000 materiale necesare activității sale de producție. Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, intimata - - SRL, a fabricat fermoare cu materii prime cumpărate de ea, pe care le-a văndut firmei din Anglia, care avea contracte cu firme din România.
Art.133 alin.1 din Codul fiscal, reglementează expres situația prestatorului de servicii, însă intimata este preoducător nu prestator de servicii, astfel că art. 128 alin. 10 nu este aplicabil acesteia, deoarece acest articol, reglementează transferul intracomunitar, care nu presupune o tranzacție.
Față de această situație și având în vedere susținerile din întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Solicită plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele;
Prin sentința nr. 266/27 mai 2008, Tribunalul Prahova - Secția Contencios II, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - SRL împotriva pârâtei - P, a anulat decizia nr. 94/31 octombrie 2007 emisă de câtre pârâta DGFP P, și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamantă, în sumă de 6300 lei, din care 1300 lei reprezentă onorariu expert și 5000 lei onorariu avocat.
Pentru a hotărâ astfel prima instanță a reținut că la controlul efectuat de organele de control ale pârâtei, control concretizat prin raportul de inspecție fiscală parțială din data de 11.06.2007, s-a reținut că reclamanta face achiziții intracomunitare de materie primă de la firma 200 din Marea Britanie, nu se încadrează în prev. art. 143 din Codul Fiscal referitor la scutiri pentru livrări intracomunitare ci efectuează operațiuni taxabile cu cota de 19%, întrucât locul prestării și al transportului este în România, conform art. 133 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 și că doar firmele care produc și livrează confecțiile în Comunitatea Europeană pot justifica livrările intracomunitare.
Se reține prin sentință că din probele administrate în cauză și în special din raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul, rezultă că activitatea reclamantei constă în producerea de fermoare care au fost vândute integral cătrefirmele comunitare 200 Marea Britanie și S & E Cipru, și pentru aceste fermoare firmele cumpărătoare au achitat TVA în țările lor de origine, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 3 alin. 1 din nr. 2222/2006 în sensul scutirii de TVA pentru livrările intracomunitare, fermoarele întorcându-se în final împreună cu produsele de confecție în statele membre, astfel încât greșit organele de control au stabilit în sarcina reclamantei obligația plății de
Impotriva sentinței a declarat recurs pârâta DGFP P, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit s-a anulat decizia nr. 94/31.0ctombrie 2007 emisă de pârâta DGFP P prin care a fost respinsă contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 3175/11.06.2007, prin care s-a stabilit obligația reclamantei la plata sumei de 78.085 lei TVA, calculată suplimentar la control și 3.765 lei majorări de întârziere, întrucât reclamanta efectuează achiziții intracomunitare de materie primă de la firma 2000 din Marea Britanie, materie primă pe care aceasta o prelucrează rezultând fermoarele, care sunt livrate cu aviz de expediție către firme românești producătoare de confecții, care în baza comenzilor primite de la 2000 și S & E Cipru, le încorporează în confecțiile propriu zise și le livrează acelorași firme străine.
Arată recurenta că locul prestării și al transportului se efectuează în România, caz în care devin aplicabile disp.art. 133 alin. 1 din Codul Fiscal, întrucât intimata reclamantă nu justifică livrările intracomunitare efectuat în trimestrul I 2007, astfel încât nu se pot aplica măsurile de simplificare în domeniul TVA prevăzute de art. 4 din Instrucțiunile de aplicare a măsurilor de simplificare cu privire la transferuri și
achiziții intracomunitare asimilate, prevăzute la art. 128 alin. 10 și art. 130 alin. 2 lit. a din Legea nr. 571/2006 privind Codul Fiscal, în ceea ce privește operațiunile pluripartite din comunitate legate de lucrări asupra bunurilor mobile corporale,
aprobate prin nr. 2221/2006, întrucât după prelucrare bunurile nu sunt expediate direct firmelor străine ci beneficiarelor acestora.
Se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:
Din probele administrate la instanța de fond cu facturi și documentele de expediție și raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, rezultă că fermoarele au fost vândute de către intimata reclamantă către firmele comunitare 2000 din Marea Britanie și Cipru, întocmindu-se 95 de facturi externe care cuprind TVA, în conținutul acestora fiind înserată mențiunea că aceste bunuri nu sunt taxabile în România și pentru aceste fermoare firmele cumpărătoare au achitat TVA în țările lor de origine, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 3 alin. 1 din nr. 2222/2006, cu privire la scutirea de TVA pentru livrările intracomunitare, fermoarele vândute de către intimată întorcându-se împreună cu produsele de confecții în statele membre.
In mod greșit susține recurenta în motivele de recurs că livrările de fermoare efectuate de reclamantă nu sunt intracomunitare, deoarece aceste fermoare le-a vândut către două firme străine, intimata trimițând aceste fermoare în numele partenerilor externi, iar firmele românești care au încorporat aceste fermoare în produsele de confecție nu a efectuat nicio plată către intimata reclamantă, nefiind astfel condițiile prev. de disp.art. 126 alin. 1 din Codul Fiscal pentru ca operațiunile de livrare să fie taxabile de TVA, astfel încât corect și legal prima instanță a considerat că greșit organele fiscale a stabilit în sarcina reclamantei obligația plății de TVA și majorări de întârziere.
Așa fiind, criticile aduse sentinței de recurentă sunt nefondate și în temeiul disp.art. 312 alin. 1 pr.civilă, va fi respins ca atare, în cauză neevidențiindu-se niciun motiv de casare sau modificare din cele prevăzute de art. 304 pr.civilă.
In temeiul disp.art. 274 pr.civilă, ca o consecință a respingerii recursului, reclamanta va fi obligată la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, Județ P, împotriva sentinței nr.266 din data de 27.05.2008, pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata - - SRL, cu sediul în,-, Județ
Obligă recurenta la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 01 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
2.ex./02.10.2008
dos.f- - Tribunalul Prahova
jud.
Operator de date cu caracter personal.
Nr.notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
