Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1116/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1116
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr.95/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE H și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, având ca obiect anulare act.
Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 08.10.2009, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 15.10.2009, parte integrantă din prezenta hotărâre, când,
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 14.07.2008 și precizată în 10.11.2008, reclamantul A, a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H solicitând anularea Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.49/08.04.2008 și a Procesului verbal de control nr.643/08.04.2008 și Direcția Generală a Finanțelor Publice A pentru anularea Deciziei nr.277/10.06.2008, de soluționare a contestației și exonerarea de la plata sumei de 72.195 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a invocat, pe cale de excepție lipsa calității sale procesuale active în ceea ce privește operațiunile de import asupra unui autoturism deoarece în toate actele care au stat la baza emiterii deciziei nu se găsește calitatea sa de mandatar privind importul autoturismului și nu există raport de cauzalitate între reclamant și autoritatea vamală, pe motiv că nu a importat nici un autoturism pe numele său și nu a avut nici un act sau mandat în acest sens din partea vreunei persoane, el având doar calitatea de cumpărător al acestui autoturism după ce acesta a fost înmatriculat în țară pe numele numitului.
Consideră că suma stabilită de organele vamale nu este datorată în lumina dispozițiilor art.660 alin. 3 din Normele de aplicare a Codului vamal, deoarece de la 1 ianuarie 2007, acestea nu mai au aplicabilitate nemaiputând fi solicitate pentru autoturismele introduse în țară cu titlul de taxe vamale, penalități, majorări de întârziere și accize.
Cu privire la decizia de soluționare a contestației, privind anularea procesului verbal de control, apreciază că declinarea competenței soluționării acestei contestații de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H este nelegală pentru că procesul verbal este o anexă a deciziei pentru regularizarea situației emisă de organele vamale, astfel că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A este competentă să se pronunțe și cu privire la anularea actului accesoriu celui principal.
Prin precizarea de acțiune, depusă la termenul din data de 10 noiembrie 2008, reclamantul arată că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și Autoritatea Națională a Vămilor B solicitând anularea acelorași acte.
În notele de ședință depuse în ședința publică din 20.10.2008, reclamantul a invocat excepția prescripției dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale raportat la dispozițiile art.91 din nr.OG92/2003, susținând că actele atacate au fost emise de pârâte după trecerea unui interval de timp de peste 6 ani de la data introducerii în țară a autoturismului marca Volkswagen Golf, iar potrivit textului de lege menționat, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale, se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând în motivare că prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 19.06.2007 pronunțată în dosarul nr.828/P/2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a constatat că reclamantul a beneficiat de facilități la importul de autoturisme și este răspunzător de prejudiciul adus autorității vamale prin aplicarea unui regim tarifar preferențial fără drept, prin prezentarea unor documente falsificate.
Ca urmare, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Hae mis decizia pentru regularizarea situației nr.49/08.04.2008 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații vamale de plată împreună cu majorări de întârziere aferente în sumă totală de 72.195 lei.
Menționează că inițial organele vamale, în baza actului de control nr.317 din 01.08.2007, au stabilit aceste obligații vamale în sarcina numitului dar ca urmare a contestației formulate de acesta, a fost emisă Decizia 45/10.03.2008 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice B prin care a fost desființată decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și a fost emisă o nouă decizie în acest sens, în sarcina reclamantului ca urmare a prevederilor ordonanței de scoatere de sub urmărirea penală din 19.06.2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Consideră pârâta că având în vedere că operațiunea vamală de import a autoturismului Volkswagen Golf a avut loc în anul 2002 înainte de aderarea României la, organele vamale în mod corect și legal au stabilit obligații vamale în sarcina reclamantului care erau scadente înainte de data aderării - 01.01.2007.
Susține de asemenea că este neîntemeiată acțiunea reclamantului și cu privire la soluția de declinare a competenței privitoare la capătul de cerere al contestației privind anularea procesului verbal de control nr.1640/08.04.2008, în favoarea Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale H deoarece controlul a fost efectuat de autoritățile vamale H și competența revine organelor fiscale din raza de activitate a acestor autorități vamale, respectiv cele din
Pârâtele Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H și Autoritatea Națională a Vămilor nu au depus întâmpinare. Pentru a depus concluzii scrise Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului autorității vamale de a stabili obligația vamală arătată și lipsei calității procesuale active a reclamantului în ce privește operațiunile de import; vinovăția acestuia fiind stabilită prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara pronunțată în data de 19.07.2007 pronunțată în Dosar nr.828/P/2006.
Prin sentința civilă nr.95/26.01.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins acțiunea precizată exercitată de reclamantul A împotriva pârâtelor Autoritatea Națională a Vămilor cu sediul în B și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H pentru anularea Deciziei nr.49/08.04.2008 și a Procesului verbal de control nr.1643/08.04.2008 și Direcția Generală a Finanțelor Publice A pentru anularea Deciziei nr.277/10.06.2008.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.49/08.04.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H acesta a fost obligat să plătească suma de 72.195 lei taxe vamale, ca urmare a desființării de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B, prin Decizia sa nr.45/10.03.2008 a Deciziei de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 317/01.08.2007, emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H pe numele numitului, deoarece s-a constatat că reclamantul Aaî ntocmit în fals pe numele acestuia acte vamale pentru importul autoturismului Vlokswagen Golf serie șasiu -, fabricat în anul 2002, în baza cărora a beneficiat de facilități vamale și pe care l-a înmatriculat și ulterior l-a vândut. S-a dispus emiterea unei noi decizii pentru aceeași perioadă și aceleași obligații fiscale. Astfel Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Hae mis nr.49/08.04.2008, prin care reclamantul a fost obligat la plata sumei de 79.195 lei.
Susținerile reclamantului din motivarea acțiunii că nu a încheiat nici în nume personal, nici în calitate de mandatar, acte vamale pentru importul acestui autoturism sunt infirmate de Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în data de 19.06.2007, în dosar nr.828/P/2006, din care rezultă că el a încheiat în fals actele vamale în baza cărora a beneficiat de facilitățile vamale, a înmatriculat autoturismul și l-a vândut numitului din A Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală nu se înlătură răspunderea civilă a reclamantului în recuperarea prejudiciului creat prin săvârșirea faptei; acesta dispunând expres că pentru recuperarea lui reclamantul poate fi acționat în instanță pe cale civilă.
Ca urmare a acestui fapt reclamantul a prejudiciat Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H cu această sumă și în consecință, contrar susținerilor acestuia, ea este o plată datorată și nu este prescrisă conform dispozițiilor art.91 alin.3 Cod procedură fiscală, având în vedere că această obligație rezultă din săvârșirea unei fapte penale de către reclamant.
În ce privește capătul de cerere privind contestația reclamantului împotriva procesului verbal de control nr.1643/08.04.2008, instanța a constatat că declinarea la Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H s-a făcut legal, având în vedere că acesta a emis actele vamale care au stat la baza stabilirii obligațiilor de plată.
Pentru aceste considerente instanța a respins acțiunea reclamantului în baza art.18 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se critică soluția pronunțată de Tribunalul Arad pe incidența dispozițiilor art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, coroborate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, susținând lipsa calității de debitor, respectiv principal obligat în plată a sumei de 72.195 lei stabilită prin decizia nr.277/10.06.2008, în ceea ce privește operațiunile de import vamal asupra autoturismului marca VW Golf cu serie 10578, că toate actele care au stat la baza emiterii acestei decizii în urma unui așa zis control, nu regăsesc calitatea sa de mandatar privind importul pentru acest autoturism, ca atare nu există raport de cauzalitate între el și autoritatea vamală pe motiv că nu a importat nici un autoturism pe numele său și nu a avut nici un act sau vreun mandat în acest sens din partea vreunei persoane.
Se mai arată că, ulterior acest autoturism a fost vândut unei altei persoane unde de asemenea în această operațiune nu avut calitatea de reprezentant sau mandatar în această tranzacție.
Menționează că instanța de fond, în mod superficial a analizat și interpretat dispozițiile art.91 alin.1 din Ordonanța nr.92/2003 republicată privind Codul d e procedură fiscală, privind intervenția prescripției dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale, iar potrivit acestei dispoziții legale, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel, pârâtele neținând cont de această dispoziție, imperativ prevăzută de Ordonanța nr.92/2003, emițând documentele a căror anulare se solicită în prezenta cauză.
Se precizează că, prima instanță, față de motivarea dată în subsidiarul respingerii prescripției, fără a analiza incidența temeiurilor de drept în decursul timpului a apreciat că prin Ordonanța de scoatere de sub urmărirea penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, Statul Român poate mai departe să angajeze răspunderea civilă printr-o acțiune în recuperarea prejudiciului cauzat pe cale civilă, arătând că între reclamant și pârâte nu a existat nici o altă corespondență de unde să rezulte vreo datorie pentru acest autoturism, iar pe de altă parte, raportat la dispozițiile art.92 din Ordonanța nr.92/2003, coroborat cu dispozițiile dreptului comun în materia întreruperii și suspendării cursului prescripției, art.13 din Decretul nr.167/1959, pârâtele neputând să invoce nici una dintre clauzele suspendării sau întreruperii prescripției.
În ceea ce privește aplicabilitatea alin.2 și 3 din art.91 al Ordonanței nr.92/2003, acestea nu își produc efectele astfel că termenul de 10 ani privitor la obligațiile fiscale nu este aplicabil reclamantului, în situația în care pârâtele ar încerca o motivare în acest sens ar fi trebuit să existe o condamnare penală definitivă împotriva reclamantului.
Cu privire la fondul cauzei, se arată că instanța de fond a reținut că ar fi întocmit în fals pe numele numitului actele vamale pentru importul autoturismului în litigiu, în baza cărora ar fi beneficiat de facilități vamale înmatriculând acest autoturism și ulterior comercializându- Se mai arată că pe durata desfășurării întregului proces la fond și mai mult decât atât, în nenumărate rânduri a cerut H să pună la dispoziție acte de unde să rezulte în mod clar și indubitabil calitatea sa de importator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, art.3041și următoarele Cod procedură civilă, art.91 alin.2 și 3, art.92 din Ordonanța nr.92/2003.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aaf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
În considerentele întâmpinării se solicită respingerea excepției lipsei calității de debitor a reclamantului - recurent, arătându-se că prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative din data de 19.06.2007 pronunțată în dosar nr.828/P/2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoaras -a constatat că reclamantul Aab eneficiat de facilități la importul de autoturisme și este răspunzător de prejudiciul adus autorității vamale prin aplicarea unui regim tarifar preferențial fără drept, prin prezentarea unor documente falsificate.
Cu privire la excepția prescripției dreptului organelor vamale de a stabili obligații fiscale în sarcina reclamantului se solicită respingerea acestei excepții, arătându-se că debitele calculate de către organele vamale au fost stabilite în termenul legal.
Referitor la fondul cauzei se arată că prin recursul formulat, reclamantul nu a adus nici o critică fondată sentinței atacate, că având în vedere starea de fapt și temeiurile legale incidente în speță, urmare a Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative din data de 19.06.2007 pronunțată în dosar nr.828/P/2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara prin care referitor la prejudiciul creat Direcției Regionale Vamale Interjudețene A s-a stabilit că "aceasta poate acționa în instanță pe cale civilă pe învinuit", respectiv pe domnul A, în condițiile în care obținerea de facilități fiscale în vamă pentru autoturismul importat s-a bazat pe adeverința de revoluționar emisă pe numele domnului, adeverință care a fost anulată prin ordonanța din data de 19.06.2007 Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative din data de 19.06.2007 pronunțată în dosar nr.828/P/2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală pronunțată în dosar nr.828/P/2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, rezultă că organele vamale în mod corect și legal au procedat la recuperarea prejudiciului prin emiterea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.49/08.04.2008 de către Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Referitor la majorările de întârziere aferente drepturilor vamale stabilite suplimentar, calculate în sarcina reclamantului - recurent prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.49/08.04.2008 se menționează că stabilirea de majorări de întârziere aferente drepturilor vamale stabilite suplimentar în sarcina reclamantului reprezintă măsură accesorie în raport cu debitul, acestea fiind corect stabilite.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 80, art.81 din Ordinul nr.7521/2006, art.100, art.284 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României, Ordinul nr.519/2005, art.148 din Constituția României, pct.19 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat prin Legea nr.157/2005.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor Bas olicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Cu privire la excepția privind prescripția dreptului autorității vamale de a stabili obligația fiscală a solicitat respingerea acesteia având în vedere dispozițiile art.91 alin.3 din nr.OG92/2003, republicată privind Codul d e procedură fiscală potrivit cărora "dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală".
Se mai arată că aplicarea unei sancțiuni administrative este dispusă în înlocuirea răspunderii penale în condițiile art.90 Cod penal, prin aceasta neînlăturându-se răspunderea civilă în recuperarea prejudiciului creat statului prin săvârșirea faptei.
Referitor la excepția privind "lipsa calității de debitor" solicită respingerea excepției deoarece contestatorul are calitate de debitor, calitate constatată ca urmare a reținerii săvârșirii faptei de către organele de urmărire penală.
Cu privire la aspectul pe care reclamantul consideră că trebuie lămurit respectiv faptul că în dosarul penal nr.828/P/2006 obiectul cercetării penale viza autoturismul cu numărul de identificare - iar prin decizia contestată în prezentul dosar s-au calculat diferențe de drepturi vamale pentru autoturismul cu numărul de identificare 10578, se solicită a se constata că au făcut obiectul cercetării penale ambele autoturisme, acest aspect fiind menționat în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală.
Referitor la certificatul de origine la care face referire reclamantul se arată că art.24 din Protocol prevede că acest certificat se prezintă autorității vamale din țara importatoare cu ocazia îndeplinirii formalităților vamale de import definitiv în vederea acordării preferințelor tarifare.
Se mai arată că diferențele de drepturi vamale au fost calculate ca urmare a acordării unor preferințe vamale în baza unor documente false și ca urmare a neprezentării unui certificat de origine. Menționează că nu se știe care este temeiul legal în baza căruia reclamantul susține: "prin depunerea acestui certificat EUR 1 la instanța de fond, automat orice sumă de bani calculată cu titlu de taxe vamale, accize, penalități, etc. își pierd aplicabilitatea" mai ales în condițiile în care prejudiciul este rezultatul unei fapte penale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 - 117 Cod procedură civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 ind. 1 Cod procedură civilă, instanța în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile art.304 pct.9 din același cod l-a admis ca fiind întemeiat și a modificat hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și dispune anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.49/08.04.2008 și a p-v de control nr.1643/08.04.2008, acte emise de H, precum și a Deciziei nr.277/10.06.2008 emisă de A, cu exonerarea reclamantului de la plata sumelor stabilite prin aceste acte și a respins acțiunea reclamantului față de pârâta B, pentru următoarele considerente;
Obiectul litigiului, este determinat de faptul dacă pentru autoturismul din litigiu, introdus în țară la data de 11.03.2002 se plătesc sau nu taxe vamale, aspect invocat de către reclamant și neanalizat de către instanța de fond.
La momentul încheierii actelor de control, autoturismul importat era fără origine, însă facilitățile fiscale au fost acordate în baza documentelor falsificate, documente ce au fost anulate ulterior de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, din 19.06.2007, act aflat la filele 35-36 din dosar fond.
Autoturismul din litigiu este un produs originar provenit din statele membre ale Uniunii Europene, conform certificatului de origine EUR 1 nr. A - din 04.08.2008 emis de autoritățile vamale germane, tradus în limba română aflat la filele 45, 46 din dosar fond și conform căruia autoturismul importat îndeplinește condițiile pentru aplicarea regimului vamal preferențial, act ce nu a fost anulat sau declarat în fals.
Curtea subliniază că, potrivit Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și, precum și statele membre ale acestora (Acord aprobat prin Legea nr. 20/1993, pentru ratificarea Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la la 1 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 73 din -), în cazul produselor de origine comunitară (adică provenind din Uniunea Europeană) se aplică taxe vamale reduse (sau beneficiază de "tarif vamal preferențial"). Dovada originii comunitare a produselor importate se face cu un certificat de origine "EUR1" eliberat de exportator, act pe baza căruia autoritățile vamale române aplică produselor în cauză tariful vamal preferențial, mai redus decât cel normal.
Curtea precizează că, în vederea punerii în practică a Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitatea Economică Europeană, înaltele părți contractante au încheiat Protocolul nr. 4 (așa numitul Protocol nr. 4 RO-UE, referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte), protocol care a fost ratificat prin Ordonanța de urgență nr. 192/2001 (pentru ratificarea Protocolului referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte), ordonanță care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 849 din -. Protocolul Nr. 4 fost publicat tot în Monitorul Oficial, Partea I nr. 849bis din -.
Art. 16, paragraf 1 lit. b) din Protocolul nr. 4 (așa numitul Protocol nr. 4 RO-UE, referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, anexă la Acordul european instituind o asociere între România, pe de o parte, și Comunitățile Europene și statele membre ale acestora, pe de altă parte), stipulează că " produsele originare din Comunitate beneficiază la importul în România și produsele originare din România beneficiază la importul în Comunitate de prevederile acordului prin prezentarea:
a) fie a unui certificat de circulație a mărfurilor EUR 1, al cărui model figurează în anexa nr. III,
b) fie, în cazurile specificate la art. 21 paragraful 1,unei declarații, denumită în cele ce urmează "declarație pe factură",dată de exportator pe o factură, pe o notă de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele în cauză, suficient de detaliat pentru a permite identificarea lor; textul declarației pe factură figurează în anexa IV".
Curtea reține că art. 32 din Protocolul nr. 4 RO-UE reglementează verificarea dovezilor de origine, și această procedură presupune returnarea certificatului de circulație a mărfurilor EUR 1autorităților vamale ale țării exportatoare.
Astfel, conform art. 32 par. 2 din Protocolul amintit,în vederea aplicării prevederilor paragrafului 1, autoritățile vamale ale țării importatoarereturneazăcertificatul de circulație a mărfurilor EUR 1 și factura, dacă a fost prezentată, declarația pe factură sau o copie de pe documenteautorităților vamale ale țării exportatoare, indicând, dacă este cazul, motivele de fond și de formă care justifică o anchetă. Orice documente sau informații obținute, care sugerează că informațiile furnizate referitoare la dovezile de origine sunt incorecte, vor fi transmise ca dovadă a cererii de verificare.
În aceste condiții, având în vedere că acest certificat a fost emis în conformitate cu dispozițiile Protocolului nr. 4 RO-UE, referitor la definirea noțiunii de "produse originare" și metodele de cooperare administrativă, ținând seama că acest înscris certifică faptul că autoturismul în litigiu este originar dintr-un stat membru al Uniunii Europene, Curtea apreciază că reclamantul recurent beneficiază de regimul tarifar preferențial stabilit pentru produsele originare din Uniunea Europeană, respectiv din Comunitățile Europene, restul motivelor invocate de către pârâte fiind fără relevanță.
Autoritățile vamale române au însă dreptul de a face verificări ulterioare privind originea mărfurilor, pentru a stabili corectitudinea datelor privind originea produselor importate.
Curtea reține, că pârâtele aveau posibilitatea verificării certificatului prezentat de reclamant, însă aceste autorități nu au făcut dovada efectuării vreunui demers în acest sens.
Instanța nu poate primi apărarea pârâtelor, conform cărora reclamantul nu se poate prevala de acest certificat întrucât acest act se prezintă autorității vamale din țara importatoare cu ocazia îndeplinirii formalităților vamale de import definitiv în vederea acordării preferințelor tarifare, deoarece și prezentarea ulterioară a certificatului EUR 1 are același efect.
Curtea a respins acțiunea reclamantului față de pârâta B, ca fiind introdusă împotriva unei instituții fără calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât actele contestate de către reclamant nu au fost emise de această instituție, iar potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004, calitatea procesuală pasivă în acțiunile de contencios administrativ o are întotdeauna autoritatea publică ce vatămă printr-un act administrativ un drept recunoscut de lege pe seama reclamantului sau care refuză acordarea unui asemenea drept.
În consecință, în conformitate cu art.312 alin.1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus, Curtea îl va admite în parte și va dispune modificarea hotărârii recurate conform celor arătate în dispozitiv și în considerente.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul A împotriva sentinței civile nr. 95/26.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele H, A,
Modifică hotărârea recurată în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și dispune anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.49/08.04.2008 și a p-v de control nr.1643/08.04.2008, acte emise de H, precum și a Deciziei nr.277/10.06.2008 emisă de A, cu exonerarea reclamantului de la plata sumelor stabilite prin aceste acte.
Respinge acțiunea reclamantului față de pârâta
Fără cheltuieli de judecată nesolicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RED:/13.11.2009
TEHNORED:/13.11.2009
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
