Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1129/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 1129/
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- - Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de în calitate de administrator al, J -, CUI R -, cu sediul în M C, str. - -,.6,.B,.11, județul H, împotriva sentinței civile nr.946/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul rn-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul legal, fiind timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar la fond cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 40 lei și cu un timbru judiciar în valoare de 0,30 lei.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 946 din 5 mai 2009 Tribunalului Harghita, s-a respins acțiunea reclamantei M C, formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, reținându-se în considerentele hotărârii atacate următoarele:
Prin Decizia de impunere nr. 78/06.02.2006, ca urmare a raportului de inspecție fiscală nr. 2143/06.03.2006, pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare de plată, în sumă totală de 11.292 lei reprezentând TVA suplimentară.
Prin Decizia nr. 45 din 30 mai 2006 Direcției Generale a Finanțelor Publice H s-a dispus respingerea ca nemotivată a contestației formulate de reclamantă împotriva deciziei de impunere de 78/2006. Pârâta a reținut în decizia de soluționare a contestației că, în cuprinsul acesteia, contestatoarea nu aduce nici un argument față de constatările organelor de inspecție fiscală, motivate de fapt și de drept neavând legătură cu cele stabilite prin raportul de inspecție fiscală, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate.
Împotriva deciziei nr. 45 din 30 mai 2006 Direcției Generale a Finanțelor Publice H, contestatoarea a formulat acțiune la instanță prin care a solicitat anularea acestei decizii. Prin sentința civilă nr. 2195 din 26 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea acțiunii, reținându-se că susținerile reclamantei cu privire la nerespectarea procedurii de control întreprinse de organele de control nu au fost dovedite de către reclamantă. Sentința a rămas irevocabilă prin respingerea recursului de către Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ care a pronunțat decizia civilă nr. 1357/R/11.12.2007.
De asemenea, prin contestația la executare ce a format obiectul dosarului nr. 1520/2006 al Judecătoriei Miercurea Ciuc, contestatoarea a atacat raportul de inspecție fiscală nr. 2143 din 06.03.2007 și decizia de impunere nr. 78 din 07.03.2007, acte ce constituie și obiectul cauzei. Prin sentința civilă nr. 1168 din 05.07.2007 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciucs -a dispus respingerea contestației la executare, reținându-se că executarea silită a început în temeiul unui titlu de creanță valabil, contestația pornită împotriva acestuia fiind respinsă prin decizia nr. 45 din 30.05.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice H, necontestată la instanța de contencios administrativ -fiscal. Prin decizia civilă nr. 771/R/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-, s-a respins recursul formulat de contestatoare, sentința rămânând irevocabilă.
În aceste condiții, se constată că instanța s-a pronunțat irevocabil asupra deciziei nr. 45 din 30.05.2006 a Direcției Generale a Finanțelor Publice H, prin care s-a soluționat contestația reclamantei împotriva deciziei de impunere nr. 78 din 06.03.2006 și a raportului de inspecție fiscală nr. 2143 din 06.03.2006. Implicit, aceste din urmă două acte au făcut obiectul analizării instanței, chiar dacă respectiva acțiune nu le menționează în mod expres, astfel că legalitatea și temeinicia lor nu mai poate fi repusă în discuție.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, administrator al - SRL, criticând hotărârea atacată ca nelegală, prin prisma disp. art. 304 pct. 5 - 9 Cod procedură civilă, susținând în esență că, Decizia nr. 45/2006 nu a putut fi contestată în termenul de 6 luni întrucât nu i-a fost comunicată; că s-a perimat executarea silită a acestei decizii; că acțiunea are drept obiect atât executarea silită după titlul perimat cât și fără somație emis înainte de introducerea cererii de insolvență precum și legalitatea acestei cereri de insolvență. S-a mai arătat că, în cauză nu este operantă autoritatea de lucru judecat întrucât din hotărârile invocate și pronunțate în cauză nu rezultă suma care se impune a fi executată; și că de fapt, plângerea formulată împotriva deciziei nr. 45/2006 nu a fost soluționată; și că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii fiind încălcate disp. art. 1704 - 1717 Cod civil.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma acestor considerente precum și din oficiu, potrivit art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul promovat în cauză este nefondat, pentru cele ce urmează:
Contrar susținerilor recurentei, acțiunea în contencios promovată împotriva deciziei nr. 45/2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice H ( prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 78/2006), a fost soluționată prin sentința nr. 2195/26.06.2007 a Tribunalului Harghita pronunțată în dosar nr-, această din urmă hotărâre fiind irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului reclamantei prin decizia nr. 1357/R/11.12.2007. În aceste condiții este limpede că excepția autorității de lucru judecat este operantă în cauză, dat fiind faptul că, între părți aflate în aceeași calitate procesuală a fost tranșat irevocabil un alt litigiu având același obiect, fiind realizată ipoteza art. 163 alin.1 Cod procedură civilă.
Simpla incidență a dispozițiilor art. 163 alin. 1 Cod procedură civilă, așa cum au fost invocate de judecătorul de fond, atrage inutilitatea cercetării pe fond a pricinii, în raport de dispozițiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, motiv pentru care curtea apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, cercetarea motivelor de nelegalitate invocate de reclamantă devenind superfluă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei, cu domiciliul în M C, str. - -,.6,.B,.11, județul H, formulat împotriva sentinței civile nr. 946/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința public din 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./17.12.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
