Anulare act de control taxe și impozite. Sentința 118/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția contencios și Administrativ Fiscal
SENTINȚA CIVILĂ NR.118/F/-.Dosar nr.285/64/F/-./2008
Ședința publică din data de:15 2008
PREȘEDINTE: Maria Ioniche- -- JUDECĂTOR 2: Alina Poschină Amânată Formulate
-- -
]
Pentru astăzi fiind - pronunțarea asupra acțiunii - în temeiul Legii contenciosului administrativ de reclamanta ""-, în contradictoriu cu pârâtulConsiliul Local al Municipiului BprinDirecția Fiscalăavând ca obiect "anularea Dispoziției nr.43/29.02.2009 și a Deciziei de impunere nr.204.158/20.12.2007 - emise de pârâtă".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc asupra fondului, în ședința publică din data de 8 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 15, când, având aceeași componență și pentru aceleași motive, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 18 2008.
Față de actele, lucrările și probele dosarului, instanța, în urma deliberării, a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
La data de 17.03.2008, reclamanta -""- Baf ormulat acțiunea în contencios administrativ prin care a chemat în judecată pe pârâta Direcția Fiscală B, solicitând instanței de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună
- anularea Deciziei de nr.204.158/21.XI.2007 și anularea Dispoziției nr.43/29.02.2008, precum și suspendarea executării actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei (petit la care a renunțat reclamanta pe parcursul judecării cauzei).
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că:
Aceasta are sediul social și desfășoară întreaga sa activitate în interiorul parcului industrial R, așa cum acesta este delimitat prin Hotărârea de Guvern nr.1019/2004. Precizează faptul că -""- B este o filială a - R -., împrejurare care rezultă și din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.115/2003 privind privatizarea și construirea parcului industrial pe platforma - R -.
Potrivit dispozițiilor art. 250 (1) pct. 9 și art. 257 (1) lit. 1 din Legea nr. 571/2003, prin efectul legii, nu se datorează impozit pe clădire și terenurile aflate în interiorul parcurilor industriale.
Încălcând dispozițiile legale exprese anterior menționate, Direcția Fiscală Bap rocedat la emiterea deciziei de impunere menționate în vederea perceperii impozitului pe clădirile și terenurile aflate în proprietatea societății reclamante.
Împotriva Deciziei de impunere nr. 204.158/21.XI.2007, reclamanta a formulat contestația administrativă, în temeiul art. 205-207 din Ordonanța guvernului nr. 92/2003, invocând art. 250 și art. 257 Cod fiscal și solicitând anularea deciziei ca fiind nelegală. Prin Dispoziția nr.43/29.02.2008 Direcția Fiscală a dispus "respingerea ca neîntemeiată, a contestației formulată de -""-.
Consideră că decizia de impunere și, pe cale de consecință, dispoziția de respingere a contestației administrative formulată de societatea reclamantă sunt emise cu încălcarea prevederilor legale.
Se mai artă că pe lângă textele din Codul fiscal trebuie avute în vedere și Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal "Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art. 257 lit. l) din Codul Fiscal, se vor avea în vedere prevederile Ordonanței Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale".
Reclamanta a susținut că afirmația Direcției Fiscale în Dispoziția de respingere a contestației nu poate fi reținută deoarece "Conform art. 1 alin. 5 Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, orice măsură de natură fiscală care constituie ajutor de stat se acordă potrivit dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat" învederează din nou punctul de vedere al Parlamentului " prevederea de la art. 1 alin (5) reglementează situațiile în care, fără să fie o măsură cu caracter general și nediscriminatoriu, s-ar acorda individual anumite facilității fiscale, caz în care măsura respectivă este de natura ajutorului de stat" însă nu este cazul reclamantei, scutirea fiind acordată tuturor parcurilor industriale din România.
În concluzie, reclamanta a susținut admiterea acțiunii față de actele depuse în probațiune și de prevederile legale invocate.
În probațiune reclamanta a depus înscrisurile de la 5 - 27, filele 98 -115 dosar, precum și filele 119 - 168 dosar, respectiv Decizia de impunere contestată cu nr. 204.158/21.XI.2007, copie de pe decizia emisă de pârâtă de respingere a contestației nr.43/29.02.2008, copie de pe contestația formulată la pârâtă, copie de pe actele de constituirea ca parc industrial, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 115/24.10.2003 și de privatizare a - R - B, Hotărârea nr. 273/ 31.03.2008 a Consiliului Local privind aprobarea facilităților fiscale, Ordinul nr. 255/3.06.2004 privind acordarea titlului de parc industrial - R -, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 65/30.08.2001 privind constituirea parcurilor industriale.
În cauză pârâta Direcția Fiscală B prin Întâmpinarea formulată la dosar, filele 38 - 67 dosar, la care a anexat înscrisuri (filele 68 - 104 dosar) invocând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.250, alin.1, pct.9 și art.257, alin.1, lit. "l" Cod fiscal - Legea nr.571/2003, excepție care a fost soluționată de Curtea Constituțională, prin Decizia nr.764/24.06.2008 (fila 111-115 dosar), în sensul că aceste dispoziții au fost declarate ca fiind constituționale.
La termenul din 3 2008, reclamanta a formulat Concluzii pe fond în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrative fiscale atacate, depunând și practică judiciară ( 162-174).
La termenul din 8 2008, pârâta Direcția Fiscală Bad epus înscrisuri în probațiune, care au stat la baza emiterii deciziei de impunere, respectiv filele 180 - 268 dosar, susținând că reclamanta datorează impozite și taxe, că acestea reprezintă de fapt un ajutor de stat pentru care reclamanta nu poate beneficia de acordarea acestui ajutor de stat.
În cauză, reclamanta a mai depus în apărare și în susținerea admiterii acțiunii, înscrisurile de la filele 271- 320, practică judiciară, dovada constituirii ca parc industrial, etc.
Reclamanta a depus Concluzii scrise ( 321- 323 dosar), în sensul respingerii acțiunii și menținerii actelor fiscale atacate.
În ce privește fondul acțiunii pârâta a arătat prin Întâmpinare că atât decizia de impunere cât și dispoziția de respingere a contestației formulată de reclamantă sunt legale și că au fost emise cu respectarea prevederilor Codului fiscal, că de fapt reclamanta nu poate beneficia de aceste scutiri de la plata taxelor și impozitelor pe clădiri și teren, deoarece reclamanta nu se încadrează în prevederile legale pentru a i se acorda și pentru a putea beneficia de acest ajutor de stat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, Decizia de impunere 185.131/21.XI.2007 și Dispoziția nr.43/29.02.2008 emise de pârâta Administrația Finanțelor Publice B - Direcția Fiscală B, raportat la prevederile legale aplicabile, reține în fapt și în drept următoarele:
Reclamanta -""- B este filiala a - R -, societate comercială înființată ca parc industrial.
Potrivit art. 250 alin. 1 pct. 9 din Codul fiscal " pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii sunt, după cum urmează:: clădirile din parcurile industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii "
Potrivit art. 257 alin. 1, lit. l din Codul fiscal ": terenurile parcurilor industriale, științifice și tehnologice, potrivit legii"
Având în vedere faptul că reclamanta își are sediul și își desfășoară activitatea în Parcul Industrial R, față de prevederile legale sus menționate instanța apreciază că în mod greșit, neîntemeiat și nelegal pârâta Direcția Fiscală Bac alculat și impus acesteia prin actul administrativ fiscal atacat - obligarea la plata impozitului pe terenuri și pe clădiri, deoarece conform legii reclamanta este scutită de drept de la aceste obligații fiscale.
Ori, câtă vreme legea nu a fost modificată nu se poate reține ca legală impunerea acestor sume în sarcina reclamantei cu titlu de taxe și impozite pe clădiri și terenuri, care sunt afectate activităților din parcurile industriale înființate prin nr.OUG115/2003, Ordonanța nr.65/2001 și Hotărârea de Guvern nr.1019/2004.
Față de actele de la dosar și față de prevederile legale, instanța reține că în virtutea prevederilor art. 250 alin. 1 pct. 9 și art. 257 alin. 1 lit. l din Legea nr. 571/2003 Codul fiscal, reclamanta este scutită prin efectul legii de la plata impozitului pe terenurile și clădirile din parcurile industriale.
potrivit legii aceste impozite, desigur că emiterea deciziei de impunere contestată în cauză cu nr.185.131/21.XI.2007 este nelegală pentru suma de 3.030.694,00 lei, reținută în sarcina reclamantei cu titlul de impozite și taxe pe clădiri și terenuri, deoarece:
Reclamanta face parte din cadrul Parcului Industrial R si își desfășoară efectiv, întreaga activitate in perimetrul Parcului, așa cum acesta a fost înființat si delimitat in condițiile Ordonanței 65/2001, prin OUG 115/2003 privind "Privatizarea Societății Comerciale R - si constituirea parcului industrial pe platforma - R -" si prin HG 1019/2004 privind delimitarea Parcului.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Codului Fiscal: "Pentru încadrarea terenurilor parcurilor industriale, prevăzute la art. 257 lit. I) din Codul Fiscal, se vor avea în 1 vedere prevederile Ordonanței Guvernului nr. 65/2001 privind constituirea și funcționarea parcurilor industriale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 490/2002, precum și hotărârile Guvernului României de constituire a parcurilor industriale."
In temeiul Codului Fiscal - Legea 571/2003, sunt scutite prin efectul legii de la plata impozitului pe terenurile si clădirile din parcurile industriale, fapt ce rezultă din dispozițiile:
- art. 250 alin. (1) pct.9, care prevede: " pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii sunt după cum urmează: clădirile din parcurile industriale, științifice si tehnologice, potrivit legii".
- art. 257 alin.(l) lit. l, care prevede: ": terenurile parcurilor industriale, științifice si tehnologice, potrivit legii."-
Rezultă deci ca in virtutea acestor prevederi, reclamanta nu datorează "ope legis" aceste impozite, iar emiterea deciziei de impunere s-a făcut cu încălcarea de către pârâtă a acestor dispoziții legale, astfel încât actul fiscal contestat este nelegal.
Acest lucru rezultă din adresa nr. -/04.09.2007 a Ministerului Economiei și Finanțelor, Direcția Generala Impozite - autoritatea suprema in materie fiscala din România, prin care se arată că " Potrivit art. 250 alin. 1 pct. 9 coroborat cu art. 257,alin.1, lit."l" din Codul Fiscal adoptat prin Legea 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, pentru clădirile si terenurile din parcurile industriale, științifice si tehnologice nu se datorează impozit potrivit legii."
Din aceasta adresa rezultă inclusiv punctul de vedere al Ministerului Internelor si Reformei Administrative vis-a-vis de sintagma "potrivit legii" si anume ca: ".face referire la regimul juridic de constituire si funcționare a parcurilor industriale, având rolul de a delimita parcurile industriale constituite prin lege, de celelalte infrastructuri de afaceri"
Instanța reține că prin art. 1 alin. 3 din Codul fiscal se prevede că, in materie fiscala, dispozițiile acestuia prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, in caz de conflict intre acestea aplicându-se dispozițiile Codului Fiscal.
O interpretare identica reiese si din adresele Ministerului Economiei si Finanțelor, Direcția Generala Impozite - nr. -/08.01.2007 si -/05.03.2007 solicitata de către Parcul Industrial
De asemenea, potrivit adresei nr. 22/39/26.02.2008 a Parlamentului / României - Camera Deputaților, prin care se solicita o interpretare oficiala si autentica asupra art. 250 (1) pct. 9 si 257 lit. 1, art. (3) si 1 (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, se precizează fără a da loc la interpretare că:
- prevederile art. 250, alin.1, pct.9 si ale art. 257, alin.1, lit."l" din Codul Fiscal reglementează situațiile in care nu se datorează impozite pe clădiri si respectiv, impozit pe teren și că aceasta operează de drept prin efectul legii, nediscriminatoriu in cazul tuturor clădirilor si terenurilor care se încadrează in situațiile respective si nu reprezintă masuri de natura ajutorului de stat;
- prevederea de la art. 1 alin. 5, reglementează situațiile in care, fără sa fie o măsura cu caracter general si nediscriminatoriu, s-ar acorda individual anumite facilități fiscale, caz in care, măsura respectivă este de natura ajutorului de stat si trebuie respectate prevederile legale in materie, respectiv Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr.117/2006 privind procedurile naționale in domeniul ajutorului de stat.
Ori, scutirea prevăzuta de Codul Fiscal reprezintă o măsura cu caracter general, si se aplică tuturor societăților ce sunt înființate in baza legii ca parcuri industriale, iar acest lucru nu distorsionează sau amenința sa distorsioneze concurenta prin favorizare selectiva.
Această măsura nu poate fi încadrata ca si ajutor de stat in sensul definiției avute în vedere, ci ea diferă de scutirea legală de la plata impozitelor, chestiune supusă analizei în cauza de față.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a depus la Direcția Fiscală Declarațiile de impunere în conformitate cu prevederile legale ale Codului fiscal.
Așa fiind, se reține că Decizia de impunere emisă de către pârâtă este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor legale ale Codului fiscal art. 1 alin. 3, care arată că " în materie fiscală, dispozițiile Codului fiscal, prevalează asupra oricăror alte prevederi din alte acte normative, în caz de conflict între acestea, aplicându-se dispozițiile Codului fiscal ".
De altfel, se constată din actele dosarului că reclamanta a făcut dovada că declarațiile de impunere depuse de societate la Direcția Fiscală B, aveau valoarea zero și poartă mențiunea scutit conform art. 250 și 257 Cod fiscal, aspect de care pârâta nu a ținut cont la emiterea actului fiscal atacat, în cauză și respingând în mod nelegal contestația formulată de reclamantă pe cale administrativă cu privire la aceste taxe și impozite.
Față de cele de mai sus, se constată că Decizia de impunere nr. 204.158/21.XI.2007 emisă de pârâtă, este nelegală, astfel că se impune anularea acesteia pentru nelegalitatea taxelor și impozitelor stabilite în sarcina reclamantei, doar cu privire la terenurile și clădirile din parcul industrial.
În consecință, se va anula în parte această decizie de impunere pentru suma totală de 924.898,00 lei (fila 68 dosar), din care suma de 907.955,00 lei cu titlu de impozit pe clădiri, și suma de 16.943,00 lei cu titlul de impozit pentru teren (fila 68), sume reținute în sarcina reclamantei prin decizia de impunere nr. 204.158/21.XI.2007 emisă de Direcția Fiscală
În ce privește celelalte sume reținute în sarcina reclamantei prin Decizia de impunere de mai sus, emisă de organul fiscal, față de obiectul acțiunii și de temeiul de drept, instanța constată că acestea nu sunt supuse verificării legalității lor, astfel încât va menține dispozițiile deciziei cu privire la alte taxe și impozite (pe utilaje, etc.).
Referitor la apărarea formulată de pârâtă prin Întâmpinare, prin actele depuse la dosar și prin Concluzii scrise, instanța urmează a le înlătura ca neîntemeiate și nelegale numai cu privire la impunerea sumelor cu titlu de impozite și taxe pe clădiri și terenuri, afectate parcului industrial, care așa cum am arătat mai sus, conform legii sunt nedatorate de reclamantă.
Instanța apreciază că în speță nu e vorba de un ajutor de stat acordat reclamantei ci, în cauză sunt incidente prevederile legale din care rezultă că nu se datorează aceste taxe și impozite de către reclamantă.
De altfel, apărarea pârâtei în sensul că, dispozițiile art. 250 și 257 din Legea nr. 371/2003 sunt neconstituționale, s-a dovedit a fi neîntemeiată deoarece Curtea Constituțională prin Decizia nr. 764/24.06.2008, (filele 172-176 dosar), a constatat constituționalitatea acestor dispoziții din Codul fiscal.
În sensul admiterii acțiunii, instanța a avut în vedere și practica judiciară, anexată de reclamantă la Concluziile scrise, practică extrasă de pe pagina internet a instanțelor, referitoare la deciziile irevocabile pronunțate de către Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Bacău precum si hotărârile Tribunalului Brașov si ale Tribunalului Sibiu prin care, in cadrul excepției de nelegalitate a Deciziei de impunere, invocate de reclamante în dosare de contestație la executare, s-au supus judecații aceleași chestiuni de fond care sunt invocate si in prezenta cauza, respectiv nelegalitatea deciziilor de impunere, prin care acestea au fost obligate la plata impozitelor și taxelor pe terenuri și clădiri cu destinație de parc industrial.
Din soluțiile date de aceste instanțe, reiese faptul că în astfel de cazuri, deciziile de impunere sunt nelegale.
Cât privește poziția pârâtei, în sensul că în speță este vorba de un ajutor de stat și nu de o scutire de la plata taxelor și impozitelor prevăzute de lege, instanța apreciază că nu este vorba de acordarea unui ajutor de stat, care este o chestiune total diferită de scutirea legală de la plata impozitelor și taxelor aplicabilă societăților înființate ca parcuri industriale, respectiv cu privire la clădirile și terenurile acestora, tocmai pentru ca ele să-și poată desfășura în bune condiții obiectul lor de activitate pentru care au fost înființate prin actele normative depuse de reclamantă la dosar, susmenționate.
Instanța apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 87 din Tratatul Comunității Europene la care România a aderat, fapt invocat de pârâtă în apărare, ci se aplică prevederile art. 250 (1) pct. 9 și art. 257 (1) lit. "l" din Legea nr.571/2003- Cod fiscal, care prevede că "nu se datorează impozit pe clădiri și terenurile aflate în interiorul parcurilor industriale".
În concluzie, ținând cont de motivele de fapt si de drept expuse mai sus, de înscrisurile din dosar și de practica judiciara depusă la dosar instanța va admite cererea reclamantei și pe cale de consecință va dispune anularea Deciziei de impunere nr. 204.158/21.XI.2007 si a Dispoziției de respingere a contestației reclamantei, nr.43/29.02.2008 având ca obiect impozitarea terenurilor si clădirilor reclamantei cu afectație parc industrial.
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta "", cu sediul în B,-, jud.B, în contradictoriu cu pârâta Direcția Fiscală B - Consiliul Local, cu sediul în B,-, jud.B, și în consecință:
Anulează în parte Decizia de impunere nr.-/21.XI.2007, emisă de pârâtă cu privire la suma totală de 924.898,00 lei, reținută în sarcina reclamantei cu titlul de impozite și taxe pe clădiri și teren și menține restul sumelor imputate din Decizia sus menționată.
Anulează Dispoziția nr.43/29.02.2008, privind sumele reținute cu titlul de impozite și taxe pe clădiri - în sensul că admite în pare contestația reclamantei privind suma de mai sus și menține pentru restul sumei.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red.:-/19.09.2008
Dact.:/5 ex./03.09.2008
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Alina Poschină Amânată Formulate
