Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 119/2010. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 119/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2010
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea contestației în anulare formulată de EURO, J-, CUI -, cu sediul în M C-/A județul H, împotriva deciziei nr.916/R/09.10.2009 pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință din 21 ianuarie 2010, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi 28 ianuarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA,
Prin contestația înregistrată la Curtea Apel Tg. M la data de 17.11.2009, contestatoarea SC. SA a solicitat anularea deciziei nr. 916 din 09.10.2009 pronunțată de această instanță în dosarul nr-.
În motivarea acestei căi extraordinare de atac se arată că, instanța de recurs, respingând recursul, a omis să cerceteze două motive de recurs ce a avut drept consecință verificarea și reverificarea unei perioade de timp față de care a intervenit prescripția și odată a mai fost verificată de organele de control, totodată calcularea de penalități de întârziere față de o creanță prescrisă perioadă de timp în care s-au calculat penalități de întârziere având o întindere de timp de 10 ani. Astfel motivul de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 105 alin. 3, art. 98 și art. 213 alin. 3. pr. fiscală. În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 105 alin. 3 pr. fiscală, instanța de recurs a corectat în considerente greșeala instanței de fond care s-a referit la cu totul altceva decât motivul contestației, însă finalitatea a rămas aceeași în sensul recunoașterii dreptului directorului adjunct de a dispune reverificarea. Instanța de recurs nu a făcut însă nicio referire la cele menționate în Raportul de inspecție cum că unele aspecte ar fi fost verificate de Garda Financiară. În acest fel, pentru tot ce era constatat înainte de 01.01.2002 pentru toate aspectele și tot ce s-a constatat în data de 01.07.2005 de Garda Financiară referitor la 3 aspecte nu mai pot fi luate în considerare. În acest fel, consideră contestatoarea, pentru constatările pentru anii 1999 - 2001 inclusiv sunt fără relevanță ca și conținut și cuantum iar pentru anii 2002 - 2003 intervenit prescripția. De asemenea, apreciază că instanța de recurs nu s-a referit la motivul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor art. 213 alin. 3. pr. fiscală, în sensul că i s-a creat o situație mai grea prin soluționarea contestației. În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata DGFP Has olicitat respingerea contestației ca nefondată,
Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a caracterului extraordinar al acestei căi de atac, Curtea apreciază că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, admisibilă doar pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 317 și 318. pr. civ.
Conform art. 318 alin. 1. pr. civ.hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai in parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În motivarea contestației se constată că se reiau și aspecte ce vizează o reluarea a problemelor de fond ale cauzei (în ceea ce privește intervenirea prescripției), inadmisibile în această cale de atac. Totodată, instanța de recurs s-a pronunțat pe fiecare motiv invocat în cererea de recurs, contrar susținerilor contestatoarei, iar faptul pronunțarea asupra acestora nu a avut finalitatea dorită de aceasta nu se încadrează în dispozițiile art. 318 alin. 1. pr. civ. Astfel, contestatoarea însăși recunoaște că instanța s-a pronunțat cu privire la motivul de recurs privind încălcarea dispozițiilor art. 105 alin. 3. pr. civ. De asemenea, fost analizată și problematica referitoare la o "reverificare" a unor aspecte deja verificate de Garda Financiară, arătându-se că nu este vorba de o reverificare ci de o nouă verificare în care să se țină seama de noile documente și informații aflate în posesia organului de control iar orice act anterior prin care s-au stabilit obligații fiscale nu mai există.
Prin dezvoltarea amplă a motivării sub acest aspect, instanța de recurs s-a pronunțat, implicit, și asupra motivului invocat referitor la nerespectarea art. 213 alin. 3 din pr. fiscală. Astfel, prin decizia atacată prin contestație nu au fost stabilite obligații fiscale mai mari decât cele contestate ci s-au desființat actele de control anterioare și s-a dispus o nouă verificare, ceea ce nu înseamnă că i s-a îngreunat situația în propria-i cale de atac, ci, prin desființarea actelor contestate, dimpotrivă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază contestația în anulare formulată de SC. SA ca fiind nefondată, urmând aor espinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de k SA, cu sediul în M C,-/A, județul H, împotriva deciziei nr. 916/R din 9 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
red.
tehnored.BI/4ex GREFIER,
-1.02.2010-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
