Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1199/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1199/2009
Ședința publică din 30 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, împotriva sentinței civile nr. 925/CA din 05.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care că, se constată că, în data de 26 martie 2009 s-au depus la dosar concluzii scrise din partea intimatului însoțite de înscrisuri în dovedirea incidenței în cauză a prevederilor dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, respectiv că, autovehiculul în discuție a fost înmatriculat într-o țară membră a Uniunii Europene.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în llipsă, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.925 din 05 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa caracterului administrativ al actelor atacate, precum și cererea de suspendare a cauzei pentru declanșarea procedurii prejudiciale prin sesizarea Curții Europene de Justiție pentru interpretarea art. 90 din Tratatul Comunității Europene, invocate de pârâta a județului B-
A fost admisă acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Mun.B, ca fiind întemeiată și în consecință s-a dispus anularea actelor administrativ fiscale nr.7857/29.04.2008 și nr. 8952/l9.05.2008 emise de pârâta a județului B-N; a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor publice a mun.B să restituie reclamantului suma de l794 lei plătită nedatorat cu chitanța nr. l39850l/2008 cu rata dobânzii legale de la data înregistrării acțiunii în instanță până la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a dovedit că a achitat taxa specială de înmatriculare pentru autovehicule, astfel cum rezultă din probatoriul scris administrat, taxă care a fost percepută potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare ale Codului fiscal.
În conformitate cu art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, pentru produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Scopul acestei reglementări este de a se interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone. Instanța constată că în România este încălcat acest principiu prin aceea că pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară, la înstrăinarea lor între diferiți proprietari, nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare.
In conformitate cu art. 148 al. 2 din Constituția României, reglementările comunitare au prioritate și sunt obligatorii pentru statele membre ale Uniunii, astfel că, constatându-se tratamentul discriminatoriu al produselor importat din uniunea Europeană și reînmatriculate în România, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, motiv pentru care acțiunea va fi admisă astfel cum s-a formulat.
In considerarea acestei soluții, tribunalul a constatat că prin taxa impusă s-a încălcat principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâții au fost obligați să plătească folosul nerealizat constând în dobânda legală calculată conform art. 3 al. 3 din nr.OG 2/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective, în considerarea art. 1082 și 1084 Cod civil.
Cât privește cererea de respingere a acțiunii sau de admitere a acesteia în parte pentru diferența dintre taxa de înmatriculare și cea de poluare, după cum solicită pârâta DGFP B-N, tribunalul le-a respins ca neîntemeiate pentru următoarele motive: tribunalul a constatat că taxa prevăzute de art. 2141- 2143din Codul fiscal este o taxă ce s-a stabilit a fi nelegală, prin aceea că încalcă normele de justiție europene; pe de altă parte, taxa instituită de nr.OUG 50/2008, taxă de mediu este o altă taxă, diferită de taxa de primă înmatriculare, ce are alt caracter și care se achită în baza dispozițiilor din ordonanța menționată; În plus, dispozițiile din nr.OUG 50/2008 nu pot retroactiva, ele aplicându-se numai pentru viitor, adică pentru taxele plătite cu titlu de taxe de mediu, noua lege fiind inaplicabilă situațiilor juridice intervenite anterior intrării ei în vigoare. Principiul neretroactivității legii este esențial în materia stabilității drepturilor și este consacrat constituțional (art.15 al.2 din Legea fundamentală), precum și în art.1 din Codul civil. Caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare și faptul că aceasta a fost achitată impun admiterea acțiunii, nefiind de conceput ca o taxă nelegal stabilită să producă efecte, fie chiar și prin compensarea cu o taxă legală instituită ulterior.
Pe de altă parte, soluția de restituire a diferenței dintre cele două taxe prevăzută de art.11 din OUG 50/2008 este o rezolvare administrativă a problemei ivite, iar această rezolvare nu se impune ca modalitate de rezolvare a prezentei cauze, deoarece diferența care se restituie în baza textului menționat se face în baza legii și nu a hotărârii judecătorești. În aceeași ordine de idei, nu s-a dovedit în instanță că reclamantul ar fi refuzat plata taxei de mediu, pentru ca acest refuz să stea la baza unei eventual compensări a datoriilor. Mai mult, pârâtele nu au formulat acțiune reconvențională pentru a se constata că reclamantul datorează taxa în discuție, taxa de mediu nefiind stabilită în cuantumul ei în nici o modalitate, lipsind un calcul al acesteia, așa încât ea nu este vorba de o datorit certă și actuală. Taxa de mediu poate fi încasată oricând atât timp cât autoturismul este în stare de funcționare și circulă pe drumurile publice, astfel încât nu există nici un motiv pentru a se face compensarea între o datorie certă și actuală cu una incertă și neactuală. Taxa prev.de art.214/1 - 214/3 Cod fiscal a constitui o condiție prealabilă înmatriculării autovehiculelor, pe când taxa de mediu instituită prin OUG50/2008 nu poate avea acest caracter.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B solicitând admiterea recursului și în consecință respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamant.
În motivare se arată că reclamantul a formulat o cerere, prin care a solicitat Directiei Generale a Finantelor Publice B-N restituirea sumei de 1.794 lei, reprezentand taxa speciala achitata in contul bugetului de stat, conform chitantei nr.- 1/22.02.2007.
Prin sentinta civila atacata instanta de fond a respins exceptiile invocate de subscrisa, a admis actiunea in contencios administrativ fiscala formulata de si in consecinta a dispus anularea actelor administrative emis de B-N nr. 7857/29.04.2008 si nr. 8952/19.05.2008, obligarea paratei Administratia Finantelor Publice a municipiului B la restituirea in favoarea reclamantei a sumei de 1.794 lei cu titlu de taxa speciala si dobanda legala calculata de la data inregistrarii actiunii in instanta si pana la data platii efective.
Consideră ca solutia primei instante este neintemeiata pentru motivele de mai jos. 1. In temeiul art. 234 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene si art. 150 din Tratatul de instituirea a Comunitatii Europene a Energiei () si in instantei de recurs invocam necesitatea declansarii procedurii de trimitre prejudiciale in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene cu consecinta suspendarii solutionarii prezentei cauze pana la pronuntarea hotararii prejudiciale.
In sustinerea pretentiilor intimata a invocat dispozitiile art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene unde se arata ca "niciun stat membru nu va aplica, direct sau indirect, asupra produselor provenite din alte state membre, niciun impozit sau taxa in afara celor percepute direct sau indirect, pentru produse similare de origine interna".
Concluzia intimatei este aceea ca dispozitiile art. 2141 - 2143 din Codul fiscal, in temeiul carora a achitat taxa solicitata, nu sunt compatibile cu normele comuni tare mai sus mentionate.
Potrivit art. 234 din Tratatul Comunitatii Europene "Curtea de Justitie este competenta sa statueze, cu titlu prejudicial: a) asupra interpretarilor prezentului tratat; b) asupra validitatii si interpretarii actelor adoptate de institutiile Comunitatii si de Banca Centrala Europeana; c) asupra interpretarii statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, cand respectivele statute prevad acest lucru. Atunci cand o asemenea problema este ridicata in unei jurisdictii dintr-unul din statele membre, aceasta jurisdictie poate, daca estimeaza ca o decizie asupra acestui punct este necesara pentru a pronunta hotararea sa, sa ceara Curtii de Justitie de a statua asupra acestei chestiuni. Atunci cand o asemenea problema este ridicata intr-o cauza pendinte in unei jurisdictii nationale, ale carei decizii nu sunt susceptibile de un recurs jurisdictional de drept intern, aceasta jurisdictie este tinuta sa sesizeze Curtea de Justitie".
Textul invocat reglementeaza institutia trimiterii prejudiciale, constand intr-o procedura prin care jurisdictiile nationale investite cu solutionarea unei cauze pot ori trebuie sa sesizeze judecatorul comunitar asupra unei probleme de drept de care depinde rezolvarea litigiului.
Chestiunea prealabila prejudiciala, poate fi ridicata in instantei nationale si trimisa Curtii de Justitie a Comunitatii Europene in doua cazuri, in raport cu obiectul asupra caruia poarta. Primul priveste trimiterea prejudiciala in interpretare, care consta in sesizarea, de catre judecatorul intern a Curtii de Justitie, cu o cerere de interpretare a prevederilor tratatelor si actelor adoptate de institutiile Comunitatii si Banca Centrala Europeana, iar al doilea se refera la trimiterea prejudiciala in apreciere a validitatii si priveste actele unilaterale adoptate de institutiile Comunitatii si Banca Centrala Europeana.
de cele de mai sus consideră ca se impune ca instanta de judecata să declanseze procedura de trimitere prejudiciale, prin sesizare Curtii de Justitie cu o cerere de interpretare a dispozitiilor art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene, consecinta imediata fiind suspendarea prezentei cauze pana la pronuntarea de catre Curtea de Justitie a hotararii prejudiciale cu privire la chestiunea sesizata.
2. Tot pe cale de exceptie invocă inadmisibilitatea actiunii intimatului. Intimatul a formulat o cerere, prin care a solicitat Directiei. Generale a Finantelor Publice B-N restituirea taxei speciale achitata in cuantum de 1.794 lei dobanda legala Prin adresa nr. 7857/29.04.2008 B-N a transmis reclamantului raspuns la cerere, in sensul ca taxa a fost legal incasata si in consecinta nu poate fi restituita. Aceeasi pozitie a fost adoptata de B-N prin adresa nr. 8952/19.05.2008 prin care s-a raspuns reclamantului de inscrisul depus intitulat "contestatie". Prin actiunea in contencios intimata solicita anularea adreselor mentionate, restituirea taxei achitate, considerand ca perceperea taxei speciale este nelegala.
Acesta mai arată ca actiunea intimatei este inadmisibila intrucat adresele invocate, ce au fost emise de organul financiar, nu constituie acte administrativ fiscale in sensul dispozitiilor cuprinse in Codul d e proc. fiscala, unde la art. 41 se arata ca "in intelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale".
Actele atacate, nefiind acte administrative, nu poat fi contestate potrivit procedurii prevazute de art. 205 si urmatoarele din Codul d e proc. fiscala, iar mai apoi potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, unde la art. 1, alin. 1 se prevede ca persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, de catre o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin ne solutionarea in termenul legal, se poate adresa instantei de contencios administrativ cu o actiune pentru anularea actului si repararea pagubei.
Prima instanta a apreciat ca prin perceperea taxei speciale prevazuta de art. 2141 - 2143 din Codul fiscal, raportat la art. 90, paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, se aduce atingere principiului interzicerii discriminarii fiscale intre produsele importate si produsele de acelasi fel autohtone, precum si principiului libertatii circulatiei marfurilor.
Se mai arată ca solutia instantei de fond este neintemeiata pentru motivele de mai jos. Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a suferit de la data intrarii in vigoare mai multe modificari si completari prin acte normative. Astfel prin legea nr. 343/2006 Codul fiscal a fost modificat si completat, dispozitiile intrand in vigoarea incepand cu data de 01.01.2007. Prin legea mentionata au fost introduse art. 2141 - 2143, unde se reglementeaza o obligatie fiscala de plata, denumita "taxa speciala", stabilindu-se nivelul taxei, modul de calcul si exigibilitatea ei.
Arată instantei de judecata ca potrivit reglementarilor mai sus mentionate taxa speciala se datoreaza cu ocazia primei inmatriculari in Romania a unui autoturism sau autovehicul comercial, atat in cazul celor noi cat si in situatia celor rulate.
Taxa speciala se aplica nu numai autoturismelor rulate ci si autoturismelor noi produse in tara si in strainatate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau provenienta autoturisme lor, taxa speciala fiind aplicabila in situatia in care autoturismul se inmatriculeaza pentru prima data in Romania. Taxa specială pentru autovehicule, cu un pronunțat caracter de taxă pe poluare, este un instrument având ca principal scop modificarea comportamentului de deteriorare a mediului. Taxa specială auto se plătește cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor pe teritoriulRomâniei șia fost considerată o alternativă de tranziție, instituită ca urmare a faptului că după aderarea la Uniunea Europeană, în conformitate cu principiul liberei circulații a mărfurilor între statele membre, România a renunțat la actele normative care restricționau înmatricularea autovehiculelor cu norma de poluare mare (de menționat că de la 1.07.1998 nu era permisă înmatricularea autovehiculelor non-euro și Euro 1, iar de la 1.01.2002 și a celor cu Euro 2).
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu de autoturismele rulate inmatriculate si importate din Uniunea Europeana sau de autoturismele noi produse in Uniunea Europeana si importate in Romania, intrucat taxa ce se achita cu ocazia primei inmatriculari in Romania este aceeasi, indiferent de provenienta autovehicului.
De precizat ca in cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derualata la nivelul institutiilor Uniunii Europene, Comisia Europeana nțl a contestat niciodata instituirea taxei, ci a solicitat reasezarea modalitatii de calcul, in sensul armonizarii legislatiei romanesti cu cea europeana, recomandarea comisiei constand in reducerea taxei pe masura ce valoarea autoturismului scade. Opinea comisiei are in vedere faptul ca inainte de toate taxa speciala reglementata de Codul fiscal nu este una fiscala, scopul urmarit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul de emisiile poluante.
Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandarile Comisiei Europene, Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto. In acest sens incepand cu data de 01.07.2008 a intrat in vigoare nr.OUG 50/2008, prin care s-a instituit taxa de poluare pentru autovehicule, moment de la care au fost abrogate dispozitiile art. 2141 - 2143 din Codul fiscal. Pentru punerea in aplicare a actului normativ prin nr.HG 686/2008 au fost adoptate Norme metodologice de aplicare. Prin noul act normativ s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmareste promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant si nivel redus de emisii, in spiritul politicii europene in domeniul energiei si a mediului
La art. 11 din nr.OUG 50/2008 se arata ca "taxa rezultata ca diferenta intre suma achitata de contribuabil in perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonante de urgenta".
Procedura de restituire este reglementata in art. 6 din Normele metodologice, unde se arata ca atunci cand taxa speciala achitata in perioada mai sus mentionata este mai mare decat taxa pe poluare rezultata din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentand diferenta de taxa platita.
de dispozitiile legale de mai sus cred ca intimata este indreptatita sa primeasca doar o parte din taxa speciala achitata, respectiv diferenta de taxa, in situatia in care in urma calcului facut potrivit Normelor metodologice rezulta aceasta diferenta, si nu intreaga suma achitata cu titlu de taxa speciala.
Prin urmare dispozitiile cuprinse in art. 2141- 2143 din Codul fiscal au fost adoptate in concordanta cu reglementarile comunitare, cu prevederile actului de aderare.
Instanta de fond a dispus restituirea taxei speciale achitate precum si a dobanzii legale, conform art. 3, alin. 3 din nr.OG 9/2000 de la data incasarii sumei pana la data restituirii integrale si efective.
Si din acest punct de vedere critică solutia primei instante, intrucat acordarea
dobanzilor contravine art. 10, alin. 1 din nr.OG 9/2000, unde se prevede ca "dobânzile percepute sau plătite de Banca Nationala a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni -, de organizațiile cooperatiste de credit și de erul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice". Din cuprinsul dispozitiilor nr.OG 9/2000 rezulta ca atunci cand se solicita acordarea dobanzilor legale trebuie sa se indice si cuantumul acestora, precum si modul lor de calcul, intimata a solicitat plata dobanzii legale, insa nu a procedat la efectuarea calcului.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prima critică formulată de recurentă vizează necesitatea ca instanța de fond să fi sesizat Curtea de Justiție cu o procedură de obținerea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art. 90 parag. 1 din Tratatului de instituire a Comunității Europene, în continuare Tratat, cu referire la dispozițiile dreptului intern consacrate de Codul fiscal dispoziții pe care organul fiscal a înțeles să le aplice și, totodată, să se dispună suspendarea judecării cauzei până la obținerea unei astfel de hotărâri.
Sub acest aspect instanța de fond a invocat faptul că procedura de învestire a Curții de Justiție cu o cerere de recurs de interpretare a normelor Tratatului este obligatorie doar pentru instanța de recurs și de vreme ce litigiul supus jurisdicției sale nu se află într-o asemenea fază a respins sesizarea. De asemenea a mai arătat că în speță instanța de fond nu are a se pronunța asupra interpretării Tratatului ori a altor acte emise de instituțiile Uniunii ci este învestită doar cu chestiunea de a stabili dacă norma internă în materie este conformă cu cea europeană, încât nu se impune aplicarea procedurii prevăzute la art. 234 din Tratat.
Este real că art. 234 (ex.177) din Tratat face o distincție între instanțele judecătorești din punct de vedere al libertății pe care o au de a cere pronunțarea unei hotărâri preliminare. Altfel spus, instanțele ale căror decizii nu mai sunt susceptibile de o cale de atac au obligația să formuleze cererea (art. 234 alin. 3 din Tratat) pe când celelalte instanțe judecătorești ale căror hotărâri sunt susceptibile de atac nu mai sunt obligate, acestea având facultatea de aoc ere (art. 234 alin. 2 din Tratat).
Prin urmare, instanța de fond nu era obligată de Tratat să declanșeze procedura de obținere a unei hotărâri preliminare, dar aceasta poate face o evaluare pertinentă a litigiului și deci poate pentru considerente serioase să facă o atare sesizare.
Curtea reține însă că o atare sesizare nu se impunea în cauză. De aceea nici Curtea nu a pus în discuție din oficiu necesitatea sesizării Curții de Justiție în sensul și scopul urmărit de pârâtele recurente.
Deși Curtea are obligația sesizării Curții de Justiție cu o cerere de obținere a unei hotărâri preliminare conform art. 234 alin. 3 din Tratat, această procedură nu se impune a fi declanșată deoarece nu mai este necesară și utilă.
Este de notat că instanțele de care face vorbire art. 234 alin. 3 din Tratat au libertatea de a analiza pertinența și utilitate obținerii unei interpretări date de către Curtea de Justiție pentru soluționarea unei cauze deduse judecății.
Astfel Curtea reține cu trimitere la hotărârea pronunțată în cauza CILFIT că în speță nu este necesară o interpretare a Tratatului deoarece pe de o parte o astfel de interpretare a fost obținută anterior în cauza conexată și iar pe de altă parte însuși Guvernul României a admis că normele interne de drept care consacrau instituția taxei de primă înmatriculare sunt contrare Tratatului.
Este suficient să cităm din preambulul Ordonanței de urgență nr. 50/2008: -ținândcont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale( ).
Așa fiind Curtea reține că nu se impune sesizarea Curții de Justiție, nefiind necesară și utilă obținerea unei hotărârii a instanței comunitare vizând interpretarea Tratatului și în aceeași măsură nu este necesară și oportună nici suspendarea cauzei.
Așa fiind acest motiv de recurs urmează a fi apreciat ca nefondat.
În legătură cu criticele incidente fondului cauzei, Curtea reține următoarele:
Recurenta susține că acțiunea reclamantului este în mod vădit netemeinică și nelegală și deci trebuia respinsă ca atare, invocând în principal normele de drept intern aplicabile speței.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
Este de observat că în determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.
Pentru a da, însă, eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior este necesar ca reclamantul să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză. Altfel spus, reclamantul trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunurile în litigiu - respectiv autoturismele marca Skoda - a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind suspus deci anterior traversării graniței unui impozit într-un alt stat comunitar.
Se poate observa, însă, că reclamantul nu a depus aceste înscrisuri nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs, astfel că acțiunea formulată de către reclamant, în care se prevalează de preeminența normelor comunitare apare ca neîntemeiată, bunurile în litigiu fiind înmatriculate pentru prima dată în România, urmare a achiziționării acestora de la reprezentanța mărcii din municipiul C-N, cum de altfel a comunicat și reclamantul instanței urmare a solicitării depunerii dovezii incidenței prevederilor art.90 din Tratatul CE, astfel că nu poate fi reținută incidența normei comunitare invocate de reclamant și urmează a fi respinsă ca atare.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicarea a dispozițiilor legale enunțate anterior astfel că va aprecia recursul declarat de către recurent ca fiind fondat iar în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca fiind nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat deAdministrația Finanțelor Publiceîmpotriva sentinței civile nr. 925/CA din 05.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o casează iar în rejudecare respinge acțiunea.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - G - - -
GREFIER
- -
Red./
3 ex./01.04.2009
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
