Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1200/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1200/2009
Ședința publică din 30 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat reclamanta - SRL B, împotriva sentinței civile nr. 842/CA din 16.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar in valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care că, la data de 10 martie 2009 au fost depuse la dosar un set de înscrisuri din partea recurentei în dovedirea incidenței în cauză a prevederilor dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene că, autovehiculul în discuție a fost înmatriculat într-o țară membră a Uniunii Europene, respectiv în Franța.
În data de 23 martie 2009 s-a depus la dosar întâmpinarea din partea intimatei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului B prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr. 842 din 16 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N s-a respins excepția privind necesitatea declanșării procedurii de trimitere prejudicială în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene și cererea de suspendare a cauzei, precum și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei, ridicate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI B-N și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN. B și în consecință; s-a anulat actul administrativ fiscal nr. 9720 din 28.05.2008 emis de DGFP B-N - Biroul Autorizări și Supraveghetori Fiscali și actul administrativ fiscal nr. 10295 din 9.06.2008 emis de DGFP B-N; pârâții au fost obligați să restituie reclamantei diferența dintre taxa de primă înmatriculare achitată în baza art. 2141- 2142din Legea nr. 571/2003 și taxa de poluare pentru autovehicule prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantei suma de 180 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a achitat suma de 2.821,94 lei, conform Ordinului de plată nr. 20/15.01.2008 emis în baza de calcul / 14.01.2008 reprezentând taxă specială de primă înmatriculare în România a unui autoturism importat dintr-un alt stat al unde autoturismul a fost înmatriculat. Această taxă i-a fost percepută în baza art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la data achitării taxei) și ulterior, a solicitat restituirea taxei, considerând că aceasta încalcă prevederile comunitare din domeniu și este stabilită în mod discriminatoriu, însă, prin actele administrativ fiscale menționate în petitul acțiunii, cererea i-a fost refuzată.
Potrivit art. 90 paragraf 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în nici un stat membru nu se aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Scopul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și produsele de același fel autohtone, iar, în cauză, acest principiu este încălcat deoarece pentru autoturismele produse și înmatriculate în România, la înstrăinarea acestora între diferiți proprietari nu se percepe nici o taxă de nouă înmatriculare, în condițiile în care pentru un autovehicul produs și înmatriculat într-o altă țară membră UE, importat în țară, al înmatricularea sa în România se percepe taxa specială prevăzută de art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Raportat la împrejurările mai sus arătate, ținând seama de prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României potrivit cărora ca urmare a aderării României la, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, tribunalul constată că prin taxa specială în discuție s-a încălcat principiul circulației mărfurilor, dezavantajând direct autoturismele importate din țările membre în raport cu autoturismele autohtone și pe cei care doresc să înmatriculeze în țară un autoturism care a fost înmatriculat anterior într-o altă țară din
În consecință, cererea de restituire a taxei speciale formulată ca reclamantă a fost întemeiată, iar actele administrativ fiscale a căror anulare se cere sunt nelegale ele fiind anulate.
La data de 1 iulie 2008 intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, și tot la aceeași dată au fost abrogate disp. art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și care, în art. 11 prevede că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06. 2008, cu titlu taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând, în principal, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamantei și pe cale de consecință a obligării pârâtelor la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule, achitată de reclamantă în cuantum de 2.821,94 lei, conform ordinului de plată nr. 20 din 15 ianuarie 2008 emis în baza de calcul din 14 ianuarie 2008.
În subsidiar, solicită casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că instanța a făcut în mod greșit aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 admițând numai în parte acțiunea reclamantei, în sensul obligării pârâtelor la plata către reclamantă a diferenței dintre cele două taxe.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost achitată de reclamantă în baza dispozițiilor art. 2141și art. 2142din Codul fiscal, și nu în baza OUG nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pe fondul cauzei a arătat faptul că prin instituirea taxei speciale de primă înmatriculare, România a încălcat dispozițiile comunitare în materie, mai precis art. 90 instituind un regim discriminatoriu.
Astfel, pentru autoturismele cumpărate dintr-un alt stat membru, și aduse în România, se impune plata unei taxe de primă înmatriculare, în condițiile în care aceste autoturisme au fost deja înmatriculate într-un alt stat comunitar.
Iar în privința autoturismelor rulate, cumpărate din România, stat comunitar de la data de 1 ianuarie 2007, nu se percepe taxa de primă înmatriculare, cu ocazia îndeplinirii procedurii necesare de reînmatriculare.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat a introdus un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană, fiind astfel încălcată libera circulație a mărfurilor.
Încălcarea normei comunitare constă, în faptul că autoturismele cumpărate din alt stat membru nu au beneficiat de același tratament juridic și fiscal ca cele cumpărate din România.
Efectul direct al art. 90 CE permite contestarea drepturilor prevăzute de dreptul comunitar în fața instanțelor naționale și încălcate prin acte adoptate în dreptul intern.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N prin întâmpinarea depusă la data de 12 februarie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (13-14).
În dezvoltarea motivelor expuse în întâmpinare, intimata arată că, în fapt reclamanta - SRL a formulat o cerere, prin care a solicitat DGFP B-N restituirea taxei speciale achitată în contul bugetului de stat, în anul 2008 în cuantum de 2.821,94 lei.
Prin adresele nr. 9720 din 28 mai 2008 și nr. 10295 din 9 iunie 2008, DGFP a transmis reclamantei răspuns la cerere, în sensul că taxa a fost legal încasată și în consecință nu poate fi restituită.
Prin acțiunea în contencios administrativ reclamanta solicita anularea celor două adrese și restituirea taxei achitate, conform documentelor anexate.
Prin sentința civilă nr. 842 din 16 septembrie 2008 Tribunalul Bistrița -N a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, precum și cererea de suspendare a cauzei pentru declanșarea procedurii prejudiciale prin sesizarea Curții Europene de Justiție, a admis, în parte acțiunea reclamantei - SRL și în consecință a dispus anularea actelor administrative mai sus menționate, emise de DGFP B-N și a obligat pârâții să restituie reclamantei diferența dintre taxa de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008.
Instanța de fond în mod corect a făcut aplicarea prevederilor art. 11 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare și în consecință a admis numai în parte acțiunea reclamantei, respectiv pentru diferența dintre cele două taxe.
Pentru punerea în aplicare a actului normativ prin HG nr. 686/2008 au fost adoptate Norme metodologice de aplicare.
Prin noul act normativ s-a stabilit un nou sistem de taxare care urmărește promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului.
La art. 11 din OUG nr. 50/2008 se arată că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Procedura de restituire este reglementată în art. 6 din Normele metodologice, unde se arată că atunci când taxa specială achitată în perioada mai sus menționată este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită.
Intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ prin întâmpinarea depusă la data de 20 februarie 2009 solicită respingerea recursului ca nefondat cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B prin întâmpinarea depusă la data de 23 martie 2009 solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. (30-31).
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, fiind interzise astfel taxele discriminatorii sau protecționiste.
Este de observat că în determinarea caracterului discriminatoriu al taxei, esențial este a stabili dacă aceasta este impusă ca urmare a traversării graniței dintr-un stat comunitar într-un alt stat comunitar.
Pentru a da, însă, eficiență dispozițiilor legale enunțate anterior este necesar ca reclamanta să-și dovedească acțiunea formulată, adică se impune a fi făcută dovada faptului că prevederile art.90 din Tratatul CE sunt incidente în cauză. Altfel spus, reclamanta trebuia să depună înscrisurile care să ateste că bunurile în litigiu - respectiv autoturismul marca Peugeot - a fost înmatriculat anterior într-unul din statele membre ale UE fiind supus deci anterior traversării graniței unui impozit într-un alt stat comunitar.
Se poate observa, însă, că reclamanta nu a depus aceste înscrisuri nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de recurs, astfel că acțiunea formulată de către reclamantă, în care se prevalează de preeminența normelor comunitare apare ca neîntemeiată, bunurile în litigiu fiind înmatriculate pentru prima dată în România, urmare a achiziționării acestora de la reprezentanța din municipiul B, astfel că nu poate fi reținută incidența normei comunitare invocate de reclamantă.
Pe cale de consecință, întrucât în speță nu au fost administrate toate probele care să justifice pretențiile reclamantei, probe posibil incompatibile cu stadiul procesual al recursului, Curtea va constata că instanța de fond a pronunțat o soluție fără a cerceta fondul litigiului astfel că în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu prilejul rejudecării instanța de fond, în exercitarea prerogativelor instituite de legiuitor prin art.129 alin.5 pr.civ. va administra toate probele care se impun în lămurirea situației de fapt existentă pornind de la înscrisurile depuse în recurs la solicitarea instanței ( 24) și care atestă că autoturismul pentru care se solicită restituirea taxei achitate este unul nou, neînmatriculat anterior în alte state membre UE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL B împotriva sentinței civile nr. 842/CA din 16.09.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
3 ex./28.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
