Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 12/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 12/ Dosar nr-
Ședința publică din 22 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Georgeta Bejinaru Mihoc
- - - - - președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 3: Clara
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtele AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.264/15.03.2007 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr-, având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art.146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art.260 alin.1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 15 ianuarie 2008, respectiv pentru astăzi 22 ianuarie 2008.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 264/15.03.2007 a Tribunalului Covasnaa fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - - împotriva pârâtelor Direcția Generală a Finanțelor Publice și Direcția Regională Vamală B și în consecință:
S-a anulat în parte Decizia nr.167/17.08.2005 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice și procesul verbal de control nr.100/27.06.2005 încheiat de Direcția Regională Vamală
S-a stabilit că reclamanta datorează bugetului de stat suma de 15.917 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA-ului și taxelor vamale menționate în procesul verbal de control d mai sus.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei cheltuieli parțiale de judecată în sumă de 630 lei reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Prin lucrarea efectuată, expertul contabil a calculat dobânzile și penalitățile de întârziere având în vedere perioada 27.06.2000 - 27.06.2005, respectiv 05.08.2005 și până în prezent, Pentru toate calculele, expertul a avut în vedere schimbările legislative intervenite după data importului.
Conform art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997 privind Codul Vamal " când controlul vamal ulterior constată că s-au încălcat reglementările vamale aplicate datorită unor date cuprinse în declarația vamală, autoritatea vamală după determinarea taxelor vamale cuvenite, ia măsuri de încasare, respectiv de restituire a acestora. Diferențele în minus se comunică titularului operațiunii comerciale și urmează a fi achitate în termen de 7 zile de la data comunicării. diferenței datorate de titularul operațiunii comerciale în acest termen atrage suportarea de majorări de întârziere aferente acestei diferențe, în cuantum stabilit prin lege".
Conform textului de lege menționat, după comunicarea actului de control privind plata diferențelor vamale, inclusiv TVA, titularul operațiunii comerciale este obligat ca în termen de 7 zile să-și achite obligațiile. Doar în situația în care obligațiile stabilite prin actul de control nu sunt achitate în termenul de 7 zile, titularul operațiunii comerciale datorează și penalitățile de întârziere și dobânzile cuvenite.
În speță, taxele vamale datorate de reclamantă, astfel cum a stabilit și Curtea de Apel, erau de 6.312 lei, iar TVA 8.275 lei.
Reclamanta nu le-a achitat în termen de 7 zile de la comunicarea actului de control.
Procesul verbal de control, prin care se stabileau diferențele taxelor de achitat a fost comunicat reclamantei la data de 27.06.2005. Așadar, scadența obligațiilor era la data de 5.07.2005. Așadar, scadența obligațiilor era la data de 5.07.2005.
Reclamanta a achitat taxele datorate numai în data de 13.06.2006 conform extrasului de cont depus la dosar. Nerespectarea termenului conduce la plata de penalități de întârziere și dobânzi calculate până la data plății efective.
Expertiza contabilă efectuată a calculat penalitățile și dobânzile luând în considerare și modificările legislative intervenite în acest sens.
Potrivit considerentelor deciziei de casare, pentru stabilirea cuantumului penalităților și dobânzilor se vor lua în considerare dispozițiile legale în vigoare la data importului.
La data respectivă, conform HG nr.354/1999 procentul aplicat pentru majorările de întârziere (dobânzi) era de 0,30% pe zi întârziere, iar penalitățile de întârziere de 0,5% lunar.
Conform expertizei, pentru perioada 5.07.2005 - 13.06.2006 (344 zile, respectiv 12 luni), dobânzile pentru taxele vamale se ridicau la suma de 6503 lei, iar penalitățile d întârziere la 378 lei. În ce privește TVA, dobânzile se ridicau la 8540 lei, iar penalitățile la 496 lei.
În total, pentru perioada de referință, reclamanta datorează cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere, suma de 6.881 lei - aferentă taxelor vamale și suma de 9036 lei - aferentă TVA, în total 15.917 lei.
Față de considerentele expuse, s-a constatat că acțiunea reclamantei, parțial este justificată motiv pentru care a fost admisă și în consecință s-a anulat parțial Decizia nr.167/2005 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C și procesul verbal de control nr.100/2005 emis de Direcția Regională Vamală B și s- constatat că obligațiile de plată ale reclamantei, datorate cu titlu de dobânzi și penalități de întârziere aferente TVA și taxe vamale sunt de 15.917 lei.
În baza art.276 Cod procedură civilă pârâtele au fost obligate la plata parțială a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert în sumă de 630 lei.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs pârâtele Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în baza dispozițiilor art.312 alin.3 și 304 pct.5 Cod procedură civilă întrucât s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, deoarece raportul de expertiză s-a efectuat fără citarea părților iar acesta nu a fost comunicat de către instanță pârâtelor, încălcându-se astfel dreptul la apărare. Instanța de fond a aplicat în mod greșit constatările instanței de recurs cu privire la aplicarea art.61 alin.3 din Codul Vamal, iar dobânzile și penalitățile trebuiau calculate conform dispozițiilor legale de la data importului.
În subsidiar, se arată că instanța a avut în vedere în mod greșit prevederile art.61 alin.3 din Codul Vamal deoarece, la data efectuării controlului vamal ulterior și la data încheierii procesului-verbal de control respectiv iunie 2005 aceste prevederi erau abrogate prin OG nr.92/2003.
Se aplică legea din momentul controlului vamal ulterior chiar dacă acesta poartă asupra declarației vamale din 2004.
Art.61 alin.3 se aplică numai cu privire la taxele vamale iar art.61 alin.5 din Codul Vamal prevede că la soluționarea altor drepturi de import adică penalități și majorări, comision vamal se soluționează potrivit dispozițiilor în vigoare la data importului, expertul calculând aceste debite numai conform HG nr.354/1999, deși acestea au curs din 2000 - 2005, perioadă în care au existat mai multe acte normative.
La dosar a depus întâmpinare intimatele. Com. -, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, raportat la sentința atacată și la motivele de recurs invocate de recurenți, precum și din prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și de drept dedusă judecății, pronunțând o sentință legală și temeinică.
Cererea recurentelor prin care solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare datorită faptului că nu le-a fost comunicat raportul de expertiză nu poate fi reținută de C, deoarece conform art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, dacă hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la acea instanță.
În speță, cauza a suferit două casări cu trimitere spre rejudecare, astfel că, o nouă casare a sentinței primei instanțe care să aibă consecința trimiterii cauzei spre rejudecare de către aceeași instanță ar contraveni dispozițiilor legale mai sus arătate. În aceste condiții Curtea va face aplicarea dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, respectiv va analiza dosarul sub toate aspectele atât cu privire la nelegalitatea sentinței atacate cât și cu privire la temeinicia acesteia.
De altfel, recurentele, în ședința de judecare a recursului, din data de 8 ianuarie 2008, au revenit asupra cererii prin care au solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând pe fond motivele de recurs invocate de recurente, în baza probelor de la dosar, se constată că acestea sunt nefondate și neîntemeiate.
Conform deciziilor anterioare de casare, prima instanță, în baza dispozițiilor art.315 alin.1 din Codul d e procedură civilă, era obligată să analizeze cauza și să se raporteze la dispozițiile legale care erau în vigoare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți, care corespund cu data declarației vamale.
Astfel, se poate constata că, instanța de fond a reținut în mod corect aplicabilitatea dispozițiilor art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal, care erau în vigoare la data operațiunii de import nr.7373/26.06.2000. Reclamanta nu a contestat procesul verbal de control vamal ulterior, astfel că, datoria vamală în sumă de 15.917 lei a fost achitată de către reclamantă, ca titulară a operațiunii comerciale în termen de 7 zile de la comunicare, aceasta datorează majorări de întârziere aferente diferenței constatate, conform art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997. Prima instanță a reținut în mod corect temeiul legal aplicabil în cauză și de asemenea a reținut corect data scadenței 27 iunie 2005 precum și perioada pentru care se calculează majorările de întârziere 5.07.2005 - 13.06.2007, astfel că, toate susținerile în acest sens ale recurentelor sunt nefondate și neîntemeiate.
Se mai poate constata că sunt nefondate și neîntemeiate și susținerile recurentelor referitoare la dispozițiile legale aplicabile calculului penalităților și dobânzilor, prima instanță reținând în mod corect că în perioada 5.07.2005 - 13.06.2007 calculul dobânzilor și penalităților se raportează la HG nr.354/1999. Față de aceste considerente, Curtea va respinge recursul pârâtelor, nefiind îndeplinite dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, pentru casarea sau modificarea sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentele pârâte Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale și Direcția Generală a Finanțelor Publice C, împotriva sentinței civile nr.264/15.03.2007 a Tribunalului Covasna.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 22 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red. 22.01.2008/dact.VP.28.01.2008/2 ex
Jud.fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Georgeta Bejinaru Mihoc, Clara
