Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1223/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1223
Ședința publică din data de 01 aprilie 2009
Instanța constituita din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta - SRL B M - REPREZENTANTĂ PRIN M - AGENȚIA BMî mpotriva sentinței civile nr. 3900 pronunțată în data de 11 noiembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M PRIN ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B M având ca obiect anulare act de control taxe și impozite-taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal, făcut în cauză la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei. De asemenea acțiunea de fond este insuficientă în raport de necesitatea achitării diferenței de taxă de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, aferentă petitului privind acordarea de despăgubiri.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 17.02.2009 se înregistrează din partea intimatelor întâmpinare, iar la data de 31.03.2009 se înregistrează din partea recurentei concluzii scrise, însoțite de înscrisuri.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și reținând că părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 3900 din 11 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, s-a respins excepția prescripției invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului M - B M,-.
S-a admis excepția lipsei calității și capacității procesuale a Automobil Clubul Român - Filiala M - B M, pentru reprezentarea reclamantei, invocată de aceeași pârâtă.
S-a respins, atât pe excepție cât și pe fond, acțiunea formulată de reclamanta - SRL, reprezentată de Automobil Clubul Român - Filiala M - B M, cu domiciliul procesual ales la biroul avocat -. din B M, Bulevardul, nr. 18/72, împotriva pârâtelor: Direcția Generală a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice B M, ambele cu sediul în B M,-, având ca obiect contencios administrativ.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă, cu motivarea că reclamanta a invocat refuzul nejustificat al pârâtelor de restituire a taxei de primă înmatriculare, iar acțiunea se prescrie în termenul de 5 ani.
În privința reprezentării reclamantei de către Automobil Clubul Român Filiala M - Agenția B M, s-a apreciat că aceasta este nelegală, pentru trei motive:
1. În materie procesuală nu se aplică prevederile art. 1533 cod civil care reglementează instituția mandatului tacit, ci se aplică prevederile art.68(1) cod procedură civilă potrivit căreia "procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată trebuie făcută prin înscris". în acest context,în primul rând,existența unei împuterniciri scrise de la persoana fizică contribuabil către Filiala B M în vederea acționării în judecată pârâților. Existența împuterniciri avocatului dată de este subsecventă și nu este de natură să acopere lipsa primei împuterniciri.
2. Persoanele juridice au o capacitate procesuală de exercițiu determinată de obiectul lor de activitate. Această împrejurare rezultă fără echivoc din conținutul prevederilor art.34 din Decretul 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice potrivit căreia:"persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei,stabilit prin lege,actul de înființare sau statut. Orice act juridic care nu este făcut în vederea realizării acestui scop este nul"
Rezolvarea problemelor de contencios fiscal a unor cetățeni sau chiar persoane juridice, nu corespunde cu scopul prevăzut de Statutul.
3. Potrivit art.4 din OG. 26/2000 modificată privind asociațiile și fundațiile." Asociația este subiectul de drept constituit de trei sau mai multe persoane care, pe baza unei înțelegeri, pun în comun și fără drept de restituire contribuția materială, cunoștințele sau aportul lor în muncă pentru realizarea unor activități în interes general, al unor colectivități sau, după caz"
Reclamanta nu este membru, situație în care asociația nu poate reprezenta interesele reclamantei.
Faptul că Filiala M a emis un "comunicat" depus în copie la dosar, prin care anunța că cei interesați "pot mandata" R - Filiala M, să le reprezinte în demersurile judiciare necesare pentru restituirea taxei de primă înmatriculare, nu înseamnă că această mandatare poate fi făcută altfel decât cu respectarea condițiilor cerute de lege.
Având în vedere cele de mai sus, tribunalul a reținut lipsa capacitații procesuală de folosință și de exercițiu pentru Filiala R M, în calitate de reprezentant al reclamantei și a respins acțiunea pe excepție.
Considerând însă că prevederile art. 137 Cod procedură civilă nu împiedică instanța să analizeze și pe fond acțiunea formulată de reclamantă, a trecut și la judecata pe fond a acțiunii.
Susținerea reclamantei în sensul că prin adoptarea OUG. 50/2008 nu a avut loc o abrogare a prevederilor art. 214/1-214/3 din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, deoarece abrogarea nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale din acest cod, adică prin lege și începând cu anul bugetar 2009 și, implicit, dispozițiile abrogate ar fi în vigoare,nu este întemeiată.
Aceeași susținere a fost formulată de autorul excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 214/1-214/3 cod Fiscal, soluționată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 948/23.09.2008, publicată în Of. nr. 706/17.10.2008.
Pentru motivele arătate în considerentele deciziei s-a reținut că abrogarea prevederilor art-214/1-214/3 din Codul Fiscal este efectivă și nicidecum aparentă cum a susținut autorul excepției.
În condițiile de mai sus,considerentele reclamantei care au vizat încălcarea art. 90 din Tratatul d l Roma pentru instituirea Comunității Europene nu mai sunt de actualitate cu privire la taxa de poluare.
Taxa de primă înmatriculare nu mai există, prin efectul OUG.nr.50/2008 aceasta taxă a fost transformată din momentul plății ei de către contribuabil în taxă pe poluare. Întrucât modalitatea de calcul celor două taxe a fost diferită Ordonanța a prevăzut restituirea sumelor încasate în plus, peste cuantumul taxei pe poluare independent de data când a fost plătită taxa de primă înmatriculare. Evident se au în vedere plățile făcute în perioada 1.01.2007 -1.07.2008 când prevederile din Codul fiscal, menționate mai sus, au fost în vigoare.
Tribunalul nu a putut scoate din vigoare OUG nr.50/2008, pe considerentul că ar încălca principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 din Constituție, această competență revenind în exclusivitate Curții Constituționale.
De vreme ce în art. 11 din Ordonanță se prevede restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea Ordonanței, nu se poate susține că legiuitorul nu a recunoscut că aplicarea taxei de primă înmatriculare a fost greșită. Faptul că s-a ales ca modalitate de stingere a obligației de restituire, compensarea, nu înseamnă o încălcare a drepturilor contribuabilului. Faptul că datoria contribuabilului cu titlu de taxă de poluare, s-a stabilit retroactiv, cu începere din 1 ianuarie 2007 nu face ca prevederile art. 11. din OUG nr. 50/2008 să fie inaplicabile ci constituie, eventual un motiv de contencios constituțional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei, fără cheltuieli de judecată.
Se susține în esență că "reclamanta atacă însuși actul normativ care reglementează taxa, respectiv dispozițiile art. 2141și pe cele ale art. 2142din Codul fiscal", motiv pentru care potrivit art. 7 alin 11din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004- în cazul actului administrativ normativ plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
De asemenea se arată că sentința recurată a fost pronunțată cu depășirea puterii judecătorești, că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății acesteia, că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Analizând recursul declarat de către reclamanta - SRL, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Acțiunea în contencios administrativ cu care instanța de fond a fost investită apare ca fiind formulată de către reclamanta - SRL, reprezentată de către AUTOMOBIL CLUBUL ROMÂN FILIALA M prin avocat împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și are ca obiect restituirea taxei de primă înmatriculare încasată de către organele fiscale în temeiul art.2141și urm. pr.fiscală urmare a constatării nelegalității înscrisului care atestă plata sumei. De asemenea, vizează obligarea pârâtelor la plata dobânzii aferente și a cheltuielilor de judecată ocazionate.
În motivarea acțiunii se susține că reclamanta dorește să obțină restituirea sumei achitate cu prilejul reînmatriculării autoturismului său pe teritoriul României după ce anterior acesta fusese înmatriculat într-un alt stat membru.
Înscrisurile existente la dosar relevă împrejurarea că acțiunea în contencios administrativ este semnată de reclamant prin intermediul avocatului, al cărui contract de asistență juridică a fost încheiat de către Filiala
Pentru a putea asigura părții realizarea interesului urmărit prin promovarea prezentei acțiuni se impune lămurirea unor chestiuni prealabile. Acestea vizează mandatul avocatului semnatar al acțiunii, capacitatea procesuală a Filiala M în raport de activitatea desfășurată în prezenta speță, calitatea în care aceasta a acționat și nu în ultimul rând aplicabilitatea prevederilor art.90 din Tratatul CE.
Probele existente la dosar, depuse de către părți cu prilejul soluționării cauzei în primă instanță, nu sunt în măsură să lămurească aspectele anterior menționate, însă, deși s-a încercat suplimentarea probațiunii în acest sens de către instanța de recurs, acest lucru nu a fost posibil.
S-a reușit suplimentarea probațiunii scrise prin depunerea Statutului, a copiei carnetului de membru al reclamantei și a unei chitanțe despre care se susține că ar dovedi cheltuielile de judecată ocazionate.
Însă, pentru a lămuri o problemă esențială a cauzei respectiv mandatul acordat de către reclamant pe seama avocatului semnatar al acțiunii în contencios administrativ se impunea audierea reclamantei ( care nu a fost citat niciodată), probă care este incompatibilă cu faza procesuală în care ne aflăm respectiv cea a recursului.
În acest sens și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de a compărea în persoană în fața instanței este recunoscut și în materie civilă mai ales în situațiile în care este relevant pentru luarea deciziei ori soluționarea cauzei - aprecierea conduitei părții (Cauza Muyldermans contra Belgia, plângerea nr.1217/86)
În aceste condiții, Curtea a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 312 alin.3 fraza finală pr.civ. astfel că se impune casarea hotărârii instanței de fond cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, constatând că modificarea hotărârii nu este posibilă întrucât este necesară administrarea de noi probe.
Cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de fond va analiza toate excepțiile invocate de părți inclusiv prin recursul promovat iar dacă va aprecia că acestea sunt neîntemeiate va păși la soluționarea fondului cauzei.
Astfel, instanța de fond va verifica dacă există mandatul reclamantei către avocatul semnatar al acțiunii de contencios administrativ prin audierea acestuia urmând a stabili fără echivoc dacă acesta a fost dat, iar dacă a fost dat, cui anume. Apoi, odată lămurit acest aspect, instanța va analiza capacitatea procesuală a Filiala M pornind de la titularul acțiunii în contencios administrativ în concordanță cu principiul specialității capacității acestei entități și a atribuțiilor sale evidențiate de statut.
Ulterior acestui moment, dacă se va aprecia că excepțiile invocate nu sunt întemeiate, instanța de fond va proceda la soluționarea fondului cauzei în raport de finalitatea urmărită de reclamant. De aceea, se va solicita reclamantei să facă dovada incidenței prevederilor art.90 din Tratatul CE prin depunerea înscrisurilor care să dovedească existența unei alte înmatriculări într-unul din statele membre UE anterior momentului achiziționării sale de către reclamant.
Nu în ultimul rând, cu prilejul rejudecării se vor verifica cheltuielile de judecată ocazionate reclamantei cu derularea prezentului litigiu. În fața instanței de recurs, avocatul -. a susținut că sumele nu au fost achitate de către parte ci că au fost "declarat ca încasate", iar cuantumul onorariului său nu poate fi modificat de către instanță, întrucât "art.274 pr.civ. este caduc" odată cu înlăturarea tabelelor minimale.
Nu trebuie ignorată cu prilejul soluționării cauzei nici jurisprudența constantă a CEDO. Astfel, este cunoscut faptul că Curtea a statuat că revine în primul rând instanțelor naționale competența de a interpreta legislația internă, fiind vorba în special de reguli de natură procedurală, rolul său limitându-se la a verifica compatibilitatea cu Convenția a efectelor unei asemenea interpretări (CauzaTejedor împotriva Spaniei,Hotărârea din 16 decembrie 1997). Cu toate acestea, având în vedere că reglementarea privind formalitățile și termenele ce trebuie respectate este menită să asigure buna administrare a justiției și respectul principiului securității juridice, cei interesați trebuie să se poată aștepta ca aceste reguli să fie puse în aplicare (CauzaStone Court împotriva Spaniei,2003).
De altfel, Convenția nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (CauzaArtico împotriva Italiei,Hotărârea din 13 mai 1980,), dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt într-adevăr "auzite", adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat. Altfel spus, art. 6 impune "tribunalului" obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și a cererilor de probatoriu ale părților, cu excepția aprecierii pertinenței (CauzaVan de împotriva Olandei,Hotărârea din 19 aprilie 1994 și CauzaDulaurans împotriva Franței,Hotărârea din 21 martie 2000).
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către reclamanta - SRL ca fiind fondat, iar în temeiul art.312 alin.1 și 3.pr.civ. îl va admite, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 3900 din 11 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
