Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1235/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1235
Ședința publică din 1 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTORI: Mirela Budiu, Eleonora Gheța Floarea Tămaș Președintele secției
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de către reclamanta - SRL B-M, împotriva Sentinței civile nr. 3920 din 11 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B-M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - taxă de primă înmatriculare.
La data de 31 martie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei - SRL B-M, însoțite de înscrisuri privind înmatricularea autoturismului într-un stat membru al Uniunii Europene, precum și de actul de transfer al proprietății.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 25 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3920 din 11 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SRL, B M,-, împotriva pârâtelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, B M,- A, având ca obiect taxă de primă înmatriculare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 14 din OUG50/2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 327 din 25.04.2008, cu începere din 01.07.2008 prevederile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au fost abrogate și că potrivit art. 11 din Ordonanță taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu special pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea taxei de poluare se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a OUG50/2008.
S-a concluzionat că taxa de primă înmatriculare a fost înlocuită cu taxa de poluare, efectele acestei înlocuiri producându-se pe data plății sumei a cărei restituire se cere și că introducerea taxei pe poluare s-a datorat faptului că legiuitorul și-a însușit criticile formulate în legătură cu aplicarea prevederilor art. 2141- 2143Cod fiscal.
În opinia tribunalului, taxa de poluare nu înfrânge nici o dispoziție comunitară, iar faptul că are efect retroactiv nu poate fi stabilit decât de Curtea Constituțională.
Tribunalul a analizat cauza pe fond, considerând că refuzul de restituire a taxei de primă înmatriculare este asimilabil unui act administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - SRL solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, cu dispunerea anulării dispoziției cuprinsă în adresa nr. 8736 din 13 martie 2008 și a actelor care au stat la baza emiterii acesteia, obligarea pârâtei B-M să restituie reclamantei suma de 17.990,2 lei încasată cu titlu de taxe pentru autoturisme și autovehicule, cu dobânda legală, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că soluția instanței de fond este nelegală întrucât dispozițiile din Codul fiscal în baza cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatul UE, iar în această situație aplicarea dreptului comunitar este prioritară în raport cu normele dreptului intern.
În susținerea dreptului la restituirea taxei, recurenta invocă hotărâri pronunțate de Curtea Europeană de justiție, precum și practica Curții de Apel Cluj.
Recurenta solicită și acordarea de dobânzi calculate asupra sumei reprezentând taxa solicitată la restituire, începând cu data plății taxei și până la restituirea integrală, invocând dispozițiile art.1084 cod civil și art.3 alin.3 din OG nr. 9/2000.
Intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI M prin întâmpinarea depusă la data de 24 februarie 2009, în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (8-9).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei orașului B suma totală de 17.990,20 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, aspect dovedit cu ordinul de plată nr. 12 din 29 februarie 2008 (7 dosar fond).
Prin cererea înregistrată la B M, reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar pârâta Administrația Finanțelor Publice B M, prin adresa nr. 8736 din 13 martie 2008, a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 2141- 2143din Codul Fiscal modificat prin Legea nr. 343/2006 și OUG nr.110/2006, iar aceste dispoziții legale nu au fost modificate sau abrogate.
Împotriva mențiunilor din adresa emisă de pârâtă, reclamanta a formulat contestația înregistrată cu nr.11070 din 22.04.2008 ( 11 dosar fond).
Potrivit dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct.311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform prevederilor art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal, iar reclamanta a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Curtea constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, ținând cont de faptul că începând cu 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din normele legale cuprinse în alineatul 2 din articolul menționat.
De asemenea, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, autoturismele din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Cât privește prevederile OUG 50/2008, Curtea de Apel a constatat că în conformitate cu dispozițiilor art. 1 din acest act normativ, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa speciala ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și fiind contrară normelor comunitare, ipoteză în care, se aplică principiul conform căruia statul membru care a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare și nu poate fi primită apărarea pârâtei conform căreia Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în baza unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal potrivit căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, astfel că nu este posibilă respingerea acțiunii reclamantei menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, cu consecința îndrumării reclamantei să urmeze procedura anevoioasa și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ, cu atât mai mult cu cât pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne și susține că este contrar dreptului comunitar.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, situație în care aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia prezentei acțiuni.
Pe de altă parte, dispozițiile OUG 50/2008 abrogă art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, însă nu cuprind nici o dispoziție tranzitorie cu privire la judecarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor privind restituirea taxelor achitate cu titlul de taxă specială pentru prima înmatriculare, sub imperiul legii vechi.
Constatând că suma plătită de reclamanta nu a fost datorată în concordanță cu legislația comunitară, Curtea reține că în mod neîntemeiat tribunalul a apreciat că taxa nu trebuie restituită. Faptul că reclamanta a achitat voluntar această taxă este irelevant, întrucât altfel nu ar fi avut posibilitatea înmatriculării autoturismului in România.
Drept consecință, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamanta - SRL B-M împotriva Sentinței civile nr. 3920 din 11.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o va modifica în tot și în consecință va admite acțiunea formulată de reclamantă și va dispune anularea adresei nr. 8736/13.03.2008 emisă de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M, cu obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M să restituie reclamantei suma de 17.990,2 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare
Pentru repararea în întregime a prejudiciului cauzat reclamantei, se impune acordarea dobânzii legale calculată asupra sumei potrivit art.3 din OG nr.9/2000, începând cu data plății, 29.02.2008, și până la restituirea integrală a sumei achitate.
Fiind în culpă procesuală, pârâta intimată B-M, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL B-M împotriva Sentinței civile nr. 3920 din 11.11.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în tot și în consecință: admite acțiunea formulată de reclamantă și dispune anularea adresei nr. 8736/13.03.2008 emisă de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M, precum și obligarea pârâtei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M să restituie reclamantei suma de 17.990,2 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată conform art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, pe perioada 29.02.2008 și până la restituirea integrală.
Obligă pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B-M să plătească reclamantei cheltuielile de judecată în sumă de 500 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - ---
Red./
3 ex./20.04.2009
Jud.fond.-
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța Floarea Tămaș
