Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1318/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1318
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr-, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H, Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului recurent, iar în reprezentarea pârâtelor intimate autorități vamale se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtelor intimate autorități vamale depune delegație și un set de înscrisuri pe care le comunică și cu reprezentantul reclamantului recurent.
Avocat solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune la dosar practică judiciară și pentru a studia înscrisurile ce i-au fost comunicate astăzi.
Instanța respinge cererea de amânare formulată având în vedere că înscrisurile comunicate nu aduc elemente noi, necunoscute în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat ori probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificare sentinței în sensul admiterii contestației cu consecința anulării actelor administrativ fiscale emise pe seama reclamantului și exonerarea acestuia de la plata sumelor impuse, pentru motivele formulate precum și pentru cele arătate în concluziile scrise pe care le depune, fără cheltuieli de judecată. Arată că susține excepție prescripției dreptului organelor vamale de a imputa reclamantului sumele respective, având în vedere că termenul de 5 ani este depășit.
Consilier juridic solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond pentru motivele din concluziile scrise pe care le depune. Solicită respingerea excepției prescripției dreptului autorității vamale de a mai stabili obligații fiscale invocând prevederile art.91 alin.3 din OG 92/2003, unde termenul prescripției este de 10 ani în situația săvârșirii unor fapte prevăzute de legea penală.
În replică reprezentantul reclamantului recurent arată că în speță nu se pot invoca fapte prevăzute de legea penală întrucât nu discutăm despre urmărirea penală ci de faptul că nu există o condamnare penală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 14 07 2008, reclamantul Aas olicitat în contradictoriu cu pârâtele Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale și Direcția Generală a Finanțelor Publice A anularea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 48 /8 04 2008 și a procesului verbal de control nr. 1640/8 04 2008 emise de autoritatea vamală, precum și a deciziei nr. 272/6 06 2008 emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice A și exonerarea de la plata sumei de 71.058 lei stabilită prin decizia contestată.
În motivarea cererii, arată că pe cale de excepție invocă lipsa calității sale procesuale active în ceea ce privește operațiunile de import asupra unui autoturism deoarece în toate actele care au stat la baza emiterii deciziei nu se găsește calitatea sa de mandatar privind importul autoturismului și nu există raport de cauzalitate între reclamant și autoritatea vamală, pe motiv că nu a importat nici un autoturism pe numele său și nu a avut nici un act sau mandat în acest sens din partea vreunei persoane.
Consideră că suma stabilită de organele vamale nu este datorată în lumina dispozițiilor art. 660 alin.3 din Normele de aplicare a Codului vamal, deoarece de la 1 ian. 2007, acestea nu mai au aplicabilitate nemaiputând fi solicitate pentru autoturismele introduse în țară cu titlul de taxe vamale, penalități majorări de întârziere și accize.
Cu privire la decizia de soluționare a contestației, privind anularea procesului verbal de control, apreciază că declinarea competenței soluționării acestei contestații de către Direcția Generală a Finanțelor Publice A este nelegală pentru că procesul verbal este o anexă a deciziei pentru regularizarea situației emisă de organele vamale, astfel că pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A este competentă să se pronunțe și cu privire la anularea actului accesoriu celui principal.
Prin precizarea de acțiune, depusă la termenul din data de 10 noiembrie 2008, reclamantul arată că înțelege să cheme în judecată în calitate de pârâtă și Autoritatea Națională a Vămilor B solicitând anularea acelorași acte.
În notele de ședință depuse la dosar reclamantul invocă excepția prescripției organului fiscal de a stabili obligații fiscale raportat la dispozițiile art. 91 din nr.OG 92/2003, susținând că actele atacate au fost emise de pârâte după trecerea unui interval de timp de peste 6 ani de la data introducerii în țară a autoturismului marca Volkswagen Golf ( 20 02 2002), iar potrivit textului de lege menționat, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale, se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând în motivare că prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală din data de 19 06 2007 pronunțată în dosarul nr. 828/P/2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a constatat că reclamantul a beneficiat de facilități la importul de autoturisme și este răspunzător de prejudiciul adus autorității vamale prin aplicarea unui regim tarifar preferențial fără drept, prin prezentarea unor documente falsificate.
Ca urmare, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Hae mis decizia pentru regularizarea situației nr.48 /8 04 2008 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului obligații vamale de plată împreună cu majorări de întârziere aferente în sumă totală de 71.058 lei.
Menționează că inițial organele vamale, în baza actului de control nr. 318 din 1 08 2007, au stabilit aceste obligații vamale în sarcina numitului dar ca urmare a contestației formulate de acesta, a fost emisă Decizia 42 /6 03 2008 de către Direcția Generală a Finanțelor Publice prin care a fost desființată decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și a fost emisă o nouă decizie în acest sens, în sarcina reclamantului ca urmare a prevederilor ordonanței de scoatere de sub urmărirea penală din 19 06 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Consideră pârâta că având în vedere că operațiunea vamală de import a autoturismului Volkswagen Golf a avut loc în anul 2002 înainte de aderarea României la. organele vamale în mod corect și legal au stabilit obligații vamale în sarcina reclamantului care erau scadente înainte de data aderării - 1 01 2007.
Susține de asemenea că este neîntemeiată acțiunea reclamantului și cu privire la soluția de declinare a competenței privitoare la capătul de cerere al contestației privind anularea procesului verbal de control nr.1640/ 8 04 2008, în favoarea Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale H deoarece controlul a fost efectuat de autoritățile vamale H și competența revine organelor fiscale din raza de activitate a acestor autorități vamale, respectiv cele din
Prin sentința civilă nr-, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea în contencios administrativ precizată formulată de reclamantul A împotriva pârâților Direcția Generală a Finanțelor Publice A, Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H și Autoritatea Națională a Vămilor pentru anularea Deciziei nr.48 / 8 04 2008 și a Procesului verbal de control nr. 1640/08 04 2008 emise de autoritățile vamale și a Deciziei nr. 272/ 06 06 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice A precum și exonerarea de la plata obligațiilor suplimentare stabilite de organele vamale în cuantum de 71.058 lei. Fără cheltuieli de judecată.
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active s-a constatat că potrivit ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, pronunțată în 19 06 2007 în dosar nr. 828/P/2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, reclamantul a fost cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 215 alin.1 Cod penal și de folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate prevăzute de art. 178 din Legea nr. 141/1997, dispunându-se scoaterea de sub urmărirea penală pentru infracțiunile prev. de art. 215 Cod penal și art.178 din Legea nr. 141/1997 și de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată întrucât a intervenit prescripția.
În această situație, rezultând din actele de urmărire penală că în cursul lunii februarie 2002, reclamantul folosindu-se de documente falsificate obținut facilități fiscale la vamă pentru autoturismul marca Volkswagen Golf pe care l-a înmatriculat în circulație și ulterior l-a vândut, instanța a respins excepția invocată deoarece din starea de fapt reținută în dosarul penal, rezultă că reclamantul a fost importatorul de fapt al autoturismului în cauză.
Referitor la excepția prescripției dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale, instanța a constatat că potrivit art. 91 alin.1 din nr.OG 92/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani cu excepția cazului în care legea dispune altfel iar potrivit alin.3, dreptul de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzută de legea penală.
Rezultând din actele de urmărire penală că reclamantul a fost sancționat cu amendă administrativă de 1000 lei potrivit art.91 Cod penal pentru fapta prev. de art. 215 Cod penal și art.178 din Legea nr. 141/1997, în speță sunt aplicabile disp. art.91 alin.3 din nr.OG 92/2003, astfel că dreptul organelor vamale de astabili obligații fiscale nu este prescris deoarece nu s-au împlinit 10 ani de la data săvârșirii faptei ce constituie infracțiune respectiv, data importului autoturismului - 20 02 2002.
Cu privire la fondul cauzei instanța a constatat că prin decizia nr. 48 /8 04 2008 și procesul verbal de control nr.1640/ 8 04 2008, emise de pârâta Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H, s-au stabilit în sarcina reclamantului taxe vamale accize și TVA cu majorări de întârziere aferente pentru perioada 20 02 2002 - 8 04 2008, în sumă totală de 71.058 lei constatându-se că acesta a beneficiat de facilități vamale la importul unui autoturism marca Volkswagen Golf pe care ulterior l-a vândut, folosind documente întocmite în fals pe numele altei persoane, respectiv adeverință de revoluționar și împuternicire fapte pentru care i-a fost aplicată o sancțiune cu caracter administrativ potrivit art.91 Cod penal.
În această situație,cum reclamantul a fost importatorul de fapt al autoturismului pentru care a beneficiat de facilități în sensul scutirii de plata obligațiilor vamale, în mod corect organele vamale au stabilit în sarcina sa obligațiile de plată a taxelor vamale, accizelor și TVA ului, deoarece documentele în baza cărora i-au fost acordate facilitățile s-au dovedit a fi falsificate așa cum s-a reținut prin ordonanța din data 19 06 2007 Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Împotriva deciziei pentru regularizarea situației și a procesului verbal de control întocmit de organele vamale, reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr. 272 / 6 06 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Decizia atacată prin care s-a soluționat contestația reclamantului, a fost motivată în fapt și în drept potrivit metodologiei stabilite de nr.OG 92/2003, instanța neconstatând motive temeinice care să atragă nulitatea sau să determine anularea acesteia.
S-a reținut că organul de soluționare a contestației a procedat corect și în privința declinării competenței de soluționare a capătului din contestație îndreptată împotriva procesului verbal de control nr. 1640/ 8 04 2008 deoarece toate actele vamale contestate de către reclamant, au fost întocmite de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H, astfel că soluționarea contestației împotriva procesului verbal de control revine autorităților fiscale din jud. H, în raza de competență a cărora se află Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul A solicitând modificarea sentinței recurate cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și anularea actelor administrativ fiscale constând în decizia de regularizare nr.48/08.04.2008 și a procesului verbal de control nr.1640/08.04.2008, decizia nr.272/06.06.2008 și exonerarea reclamantului de la plata sumei de 71.058 lei.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică câtă vreme a reținut în sarcina reclamantului calitatea de principal obligat la plata sumei de 71.058 lei stabilită prin decizia nr.272/06.06.2008 deși actele vamale nu au fost întocmite pe numele reclamantului, neexistând nici un raport între acesta și autoritatea vamală, autoturismul respectiv fiind înmatriculat în țară pe numele numitului.
Un alt motiv de recurs vizează interpretarea greșită de către instanță a dispozițiilor cuprinse la art.91 alin.1 OG 92/2003 privind prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale.
Recurentul susține astfel faptul că îi sunt aplicabile dispozițiile cuprinse la alin.1 potrivit cărora dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel și nu sunt incidente dispozițiile cuprinse la alin.2 și 3 întrucât textul de lege face referire la săvârșirea unei fapte penale și în consecință nu se poate realiza o confuzie între o faptă penală și sancționarea acesteia și o măsură administrativă care se aplică în situația în care se constată inexistența unei fapte penale.
Reclamantul a criticat hotărârea primei instanțe și prin raportare la faptul că aceasta nu s-a pronunțat asupra consecințelor ce le putea produce prezentarea certificatului EUR 1 depus la dosarul primei instanțe.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe arătând că prin ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative pronunțată în dosarul 828/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoaras -a constata că reclamantul Aab eneficiat de facilități la importul de autoturisme și este răspunzător de prejudiciul adus autorității vamale prin aplicarea unui regim tarifar preferențial fără drept în urma prezentării unor documente falsificate, motiv pentru care s-a emis decizia de regularizare nr.48/08.04.2008 prin care s-au stabilit în sarcina reclamantului drepturi vamale de plată în sumă totală de 71.058 lei.
În mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului organelor vamale de a stabili obligații fiscale în sarcina reclamantului întrucât acest drept se prescrie în termen de 10 ani rezultând din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T nu a depus întâmpinare dar prin notele de ședință și concluziile scrise a susținut soluția primei instanțe, arătând că în fapt calitatea de debitor vamal al reclamantului a fost constatată ca urmare a reținerii săvârșirii faptei de către organele de urmărire penală, fiind astfel incidente și dispozițiile art.91 alin.3 din OG 92/2003.
La dosar s-au depus următoarele: copie recurs, întâmpinare, chitanță pentru plata taxei de timbru, note de ședință, concluzii scrise, delegație, dosarul administrativ ce a stat la baza emiterii deciziei atacate și a fost atașat dosarul 828/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative din data de 19.06.2007 pronunțată în dosarul nr. 828/P/2006, a rezultat că reclamantul A utilizând documente falsificate constând în adeverința de revoluționar nr.18/470/24.01.2001 (modificat 2002) și împuternicirea nr.8469/14.02.2002 a de reprezentare pe numele d-lui din B, a obținut facilități fiscale în vamă prin importul unui autoturism marca Volkswagen Golf pe care l-a înmatriculat în circulație și ulterior l-a vândut.
Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale Hae mis decizia de regularizare nr.318/01.08.2007 stabilind în sarcina d-lui drepturi vamale și accesorii în sumă de 74.569 lei. Ulterior, ca urmare a contestației formulate prin decizia 42/06.03.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B s-a procedat la desființarea deciziei atacate cu stabilirea obligației organelor fiscale din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T de a proceda la un nou control pentru aceeași perioadă și același obiect, reținând că nu a rezultat din cuprinsul deciziei atacate motivul de fapt și de drept pentru care organele vamale au concluzionat că numitul datorează obligațiile vamale respective.
Ca urmare, s-a emis decizia de regularizare nr.48/08.04.2008 emisă de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H prin care s-a reținut în sarcina reclamantului un total de plată de 71.058 lei taxe vamale și accesorii întrucât conform Ordonanței anterior menționate reclamantul a folosit documente falsificate beneficiind de facilități vamale în acest sens.
Împotriva acestei decizii și a procesului verbal de control nr.1640/08.04.2008 reclamantul a formulat contestația prevăzută de art.205 și urm. Cod procedură fiscală, invocând în principal lipsa calității procesuale de debitor pe considerentul inexistenței unor raporturi cu autoritatea vamală precum și caracterul de plată nedatorată ca urmare a intrării în vigoare a noului cod vamal.
Direcția Generală a Finanțelor Publice A prin decizia nr.272 din 06.06.2008 a respins contestația reclamantului reținând că în mod corect organele vamale s-au îndreptat împotriva acestuia pentru recuperarea datoriei vamale având în vedere că soluția penală s-a pronunțat în baza art.10 alin.1 lit.b indice 1 Cod procedură penală.
Prima instanță a menținut actele administrative anterior menționate reținând în mod corect faptul că reclamantul a fost în fapt importatorul autoturismului pentru care a beneficiat de facilități în sensul scutirii de la plata obligațiilor vamale și în condițiile în care aceste facilități au fost acordate prin prezentarea unor documente false, reclamantul datorează taxele vamale stabilite în sarcina sa.
De asemenea, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art.91 alin.3 Cod procedură fiscală în ceea ce privește prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale.
Referitor la criticile formulate de reclamant împotriva acestei hotărâri, Curtea le apreciază ca neîntemeiate întrucât din cuprinsul Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a rezultat că reclamantul a obținut facilități în vamă pe baza unor documente falsificate, astfel încât stabilirea raporturilor juridice între reclamant și autoritatea vamală s-a realizat însăși de către organul de urmărire penală care a concluzionat în sensul că reclamantul a săvârșit infracțiunile de înșelăciune și folosire la autoritatea vamală a documentelor vamale falsificate, dar, în condițiile în care acesta nu avea antecedente penale, necomițând alte asemenea fapte și având o ocupație stabilă s-au apreciat incidente dispozițiile art.18 ind.1 Cod penal dispunându-se astfel scoaterea de sub urmărire penală conform art.10 lit.b ind.1 și C.P.P. aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ conform art.91 Cod penal.
S-a mai reținut totodată că referitor la prejudiciul creat organelor vamale acestea pot acționa în instanță pe cale civilă, soluție ce este conformă cu dispozițiile cuprinse la art.346 alin.2 Cod procedură penală, unde se arată că în cazul prevăzut de art.10 alin.1 lit.b ind.1, ori când instanța a constatat existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei sau că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii instanța poate obliga la repararea pagubei materiale și a daunelor morale potrivit legii civile. Aceasta înseamnă că organele de urmărire penală, prin soluția pronunțată au reținut săvârșirea de către reclamantul Aaf aptei privind prezentarea la autoritățile vamale a unor documente vamale falsificate cu consecința faptului că reclamantul a beneficiat în mod nejustificat de facilități vamale iar faptul că nu s-a procedat la condamnarea acestuia prin aplicarea unei pedepse penale nu înseamnă că fapta nu a produs consecințe în patrimoniul autorităților vamale, acestea fiind îndreptățite să procedeze la recuperarea prejudiciului conform dispozițiilor cuprinse în Codul vamal, iar potrivit art.100 alin.3 din Legea 86/2006 în cazul în care după reverificarea declarației vamale sau după controlul ulterior rezultă că dispozițiile care reglementează regimul vamal respectiv au fost aplicate pe baza unor informații inexacte sau incomplete, autoritatea vamală va lua măsuri pentru regularizarea situației ținând seama de noile elemente de care dispune.
În consecință Curtea reține că reclamantul este direct obligat la plata datoriei vamale rezultată din decizia de regularizare contestată întrucât organele de urmărire penală au reținut că acesta a beneficiat de facilități vamale prin prezentarea unor documente false.
Referitor la excepția prescripției dreptului organelor fiscale de a proceda la stabilirea obligațiilor fiscale în sarcina recurentului, Curtea nu-și poate însuși interpretarea dată de acesta dispozițiilor cuprinse la art.91 OG 92/2003 întrucât deși potrivit alin.1 dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel, prin dispozițiile cuprinse în alin.3 se stabilește dreptul de stabilire a obligațiilor fiscale în termen de 10 ani în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală iar acest text de lege este pe deplin aplicabil în situația reclamantului și face referire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală fără a distinge în funcție de modalitatea în care s-a procedat la pedepsirea unei asemenea fapte penale. Ca atare, reclamantul nu poate susține că se face o confuzie între fapta penală și sancționarea acesteia și măsura administrativă ce se aplică în situația inexistenței unei fapte penale întrucât, în speță, s-a constatat că fapta există dar s-a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative, prin aceasta neînlăturându-se însă răspunderea civilă a reclamantului pentru prejudiciul cauzat prin săvârșirea faptei.
Referitor la motivul de recurs constând în critica adusă hotărârii primei instanțe pe considerentul că nu a analizat certificatul EUR 1 depus la dosar, Curtea reține, în principal, faptul că nici prin contestația formulată pe cale administrativă conform art.205 și urm. Cod procedură fiscală și nici prin acțiunea introductivă sau prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din 20.10.2008 reclamantul nu a invocat ca și motiv de nelegalitate al actelor administrativ fiscale atacate, faptul că organele fiscale nu au ținut cont de acest certificat de origine. Aceste susțineri au fost formulate de reclamant pentru prima dată prin motivele de recurs și reprezintă astfel o modificare nepermisă a cauzei acțiunii așa cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art.294 alin.1 cu art.316 Cod procedură civilă, în recurs nefiind permisă schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată și nici formularea de alte cereri noi. În condițiile în care reclamantul nu a investit prima instanță cu analiza legalității actelor administrativ fiscale din perspectiva depunerii certificatului EUR 1, nici nu poate proceda la criticarea acestei hotărâri pe considerentul că instanța de fond nu a reținut din oficiu aplicabilitatea certificatului de origine. Se mai observă, raportat la același aspect, faptul că reclamantul a depus doar o copie a acestui certificat și nu a făcut nici o referire privitoare la data depunerii acestui certificat la autoritatea vamală în condițiile în care conform art.23 din Protocolul privind definirea noțiunii de "produse originare", dovada originii este valabilă 4 luni de la data emiterii în țara exportatoare și trebuie prezentat în termenul menționat autorităților vamale ale țării importatoare cu ocazia îndeplinirii formalităților vamale de import definitiv în vederea acordării preferințelor tarifare. În condițiile în care autoritățile vamale au negat depunerea acestui certificat în termenul prevăzut de art.23 din Protocol iar reclamantul nu a criticat actele administrativ fiscale din perspectiva acestui fapt, Curtea apreciază că acest motiv de recurs este nejustificat.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art. 312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul A împotriva sentinței civile nr. 1095/8.12.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale H, Autoritatea Națională a Vămilor B și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./03.12.2009
Tehnored./04.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2009
Către
Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara
Alăturat vă restituim dosarul nr.828/P/2006 privind pe A, dosar solicitat de noi în vederea soluționării recursului formulat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr-, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtele intimate Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale H, Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Autoritatea Națională a Vămilor B, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
Dosarul cusut și numerotat conține 179 file.
Vă mulțumim pentru colaborare.
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
- GREFIER
Tehnored./04.12.2009
Ex.2
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
