Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1319/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--06.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1319
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - House SRL împotriva sentinței civile nr. 406/4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A - Direcția Venituri - Serviciul Control Venituri și Primăria Municipiului A, având ca obiect anulare act control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat în substituirea av., și consilier juridic N în reprezentarea pârâților intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune împuternicire avocațială de substituire iar reprezentantul pârâților intimați depune delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat precum și pentru motivele arătate în concluziile scrise pe care le depune, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond pentru motivele arătate în Notele de ședință pe care le depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 406/4.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta - House SRL, împotriva pârâtului Municipiul
A anulat Decizia de impunere nr.-/01.07.2008 și Dispoziția nr.44/25.07.2008 emisă de pârât pentru suma de 3.780,38 lei reprezentând impozit pe clădiri și accesorii și Raportul de inspecție fiscală nr.-/2008 și a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 650 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Societatea reclamantă a fost supusă unei inspecții fiscale având ca obiectiv verificarea obligațiilor fiscale datorate bugetului local în perioada 01.01.2003-19.06.2008, inspecție finalizată prin Raportul de inspecție fiscală din 19.06.2008 (filele 15-27).
În urma verificării modului de stabilire a impozitului pe clădiri în perioada 2003 - 19.06.2008, organul fiscal a stabilit că reclamanta a deținut imobilele din A,- și în--54, dobândind clădiri, înstrăinând și demolând succesiv clădiri, fără a efectua înregistrările contabile aferente acestor operațiuni juridice, în mod sistematic, cronologic și corect și nu a înregistrat declarațiile de impunere corespunzătoare la organul fiscal, calculând în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare în sumă de 30.460,60 lei din care 21.543,47 lei impozit pe clădiri și 8.251,14 lei accesorii.
Pe baza raportului de inspecție organul fiscal a emis decizia de impunere nr.-/01.07.2008 (fila 13).
Instanța și-a însușit concluziile expertizei cu privire la cuantumul diferenței de impozit pe clădiri datorate de reclamantă de 17.763,09 lei, apreciind că reclamanta nu datorează diferența de 3.780,38 lei rezultat în plus ca urmare a aplicării greșite a cotelor de impozit pe anii 2005 și 2007 (fila 82).
Instanța și-a însușit concluziile expertizei cu privire la cuantumul impozitului pe clădiri datorat de reclamantă în perioada 01.01.2003-19.06.2008 de 26.204,79 lei, din care achitând suma de 8.441,75 lei datorează diferența de impozit în sumă de 17.763,09 lei (filele 82, 83) și a apreciat că reclamanta nu datorează diferența de impozit pe clădiri de 3.780,38 lei rezultată ca urmare a aplicării de către organul fiscal a cotei de 1% în loc de 3 %, creștere în anul 2005 și de 12% în anul 2007 în loc de 10%.
În ceea ce privește plata accesoriilor în sumă de 8.251,14 lei, instanța nu și-a însușit concluziile raportului de expertiză, că aceste accesorii ar trebui suportate de toți cei care au determinat neplata în termen a impozitului, respectiv reclamanta, autoritatea administrativă și organul fiscal.
Potrivit art.119 Cod procedură fiscală, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
Deci, subiect al raportului juridic fiscal pentru plata accesoriilor este debitorul, care potrivit art.17 (2) Cod procedură fiscală este contribuabilul, cel care datorează impozite, taxe, respectiv reclamanta.
Aceasta avea obligația de a calcula impozitul pe clădiri și să depună declarație de impunere în condițiile art.62 (6) din nr.OG36/2002 sau în condițiile art.290 din Legea nr.571/2003 și art.83 (2) Cod procedură fiscală.
Declarațiile fiscale pot fi corectate de contribuabil din proprie inițiativă conform art.84 Cod procedură civilă, depunând declarația rectificativă sau pot fi desființate sau modificate de organul fiscal prin verificarea ulterioară conform art.90 Cod procedură fiscală, verificare care se poate realiza în termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art.91 Cod procedură fiscală, în cauză fiind incident aceste din urmă prevederi.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept instanța a admis în parte acțiunea și a anulat Decizia de impunere nr.-/01.07.2008, Dispoziția nr.44/25.07.2008 și Raportul de inspecție fiscală nr.-/2008 pentru suma de 3.780,38 lei reprezentând impozit pe clădiri și accesorii.
În temeiul art.276 Cod procedură civilă a obligat Municipiul A ca unitate administrativă cu personalitate juridică și buget, să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 650 lei proporțională cu partea de obligații de care a fost exonerată, cheltuieli de judecată ce reprezintă onorar de avocat, de expert și taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta - House SRL.
În motivarea recursului reclamanta a arătat, în esență, că deși instanța a stabilit că datorează o diferență de impozit mai mică, a considerat că datorează majorări și pentru suma de 3780,38 lei pe care nu o datorează. Cuantumul accesoriilor în sumă de 8251,14 lei stabilit în actul de control, a precizat reclamanta, nu a fost diminuat corespunzător ținându-se seama de suma reală datorată. Reclamanta a mai arătat că pentru restabilirea la timp a impozitelor în baza nr.OG36/2001, răspunde funcționarul din cadrul organului fiscal, pentru majorările de întârziere calculate pentru anul 2003 și că s-a făcut, de asemenea, un calcul greșit al penalităților de întârziere și a majorărilor de întârziere, iar acordarea de cheltuieli de judecată parțiale este nefondată.
Recursul este fondat.
Curtea constată că prima instanță a admis corect în parte acțiunea reclamantei și a constatat, pe baza probelor administrate în cauză, în primul rând a expertizei contabile efectuate, că - House SRL datorează impozit pe clădiri în sumă de 17.763,09 lei și nu datorează 3.780,38 lei, diferența până la 21.543,47 lei cât s-a stabilit prin actele administrative contestate, întrucât s-a făcut o greșită aplicare a cotelor de impozit pe anii 2005-2007. Soluția instanței de fond, în sensul că reclamanta datorează accesorii în sumă de 8251,14 lei, așa cum s-a stabilit în actul de control, este greșită pentru că suma respectivă a fost calculată prin raportare la cuantumul impozitului pe clădiri stabilit la nivelul sumei de 21.543,47 lei. Or, cum instanța a stabilit că reclamanta datorează o sumă mai mică, respectiv 17.763,09 lei, adică mai puțin cu 3780,38 lei, obligatoriu nivelul accesoriilor trebuie diminuat corespunzător.
În rest, criticile din recurs sunt nefondate.
Astfel, reține Curtea, așa cum a constatat și prima instanță, reclamanta în perioada supusă controlului a dobândit și a înstrăinat mai multe clădiri, fără a efectua înregistrările contabile corespunzătoare și fără a întocmi și depune declarațiile de impunere, conform art. 62 (6) din nr.OG36/2002, respectiv conform art.290 din Codul fiscal și conform art.83 (2) din Codul d e procedură fiscală, astfel că nestabilirea corectă a impozitului pe clădiri îi este imputabilă exclusiv, termenul de prescripție în materie fiscală fiind de 5 ani, conform art.91 din Codul d e procedură fiscală, impunerea prin actele contestate realizându-se înlăuntrul acestui termen, firesc fiind calculate accesoriile aferente conform art.119 din Codul d e procedură fiscală. Reclamanta, pe de altă parte, nu a probat susținerea din recurs că s-ar fi realizat un calcul inexact din punct de vedere matematic al acestor accesorii.
Apoi, constată Curtea, corect prima instanță a acordat cheltuieli parțiale de judecată în condițiile în care a admis doar în parte acțiunea reclamantei.
Față de cele de mai sus, Curtea, conform art.304 pct.9 raportat la art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei și va modifica sentința recurată, în sensul că va anula actele contestate și în privința obligării reclamantei la plata accesoriilor aferente sumei de 3780,38 lei reprezentând impozit pe clădiri. Va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - House SRL împotriva sentinței civile nr. 406/4.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că anulează actele contestate și în privința obligării reclamantei la plata accesoriilor aferente sumei de 3780,38 lei reprezentând impozit pe clădiri. Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./10.12.2009
Tehnored./11.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
