Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1320/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1320
Ședința publică din 10.11.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 414/09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A reprezentat prin Primar și Primarul Municipiului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței atât reclamanta recurentă cât și pârâtul intimat Municipiul A reprezentat prin Primar au depus concluzii scrise.
Văzând lipsa părților și constatând că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă conform prevederilor art.242 Cod proc. civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 414/09.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Municipiul A reprezentat prin Primar și Primarul Municipiului A, pentru plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, consecință a admiterii excepției de necompetență a instanțelor judecătorești de a soluționa pricina.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Constată că prin cererea înregistrată la data de 03 decembrie 2008 reclamanta chemat în judecată pârâții Municipiul A reprezentat prin Primar și Primarul Municipiului A, pentru obligarea la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu rata inflației de la data nașterii acestui drept și până la plata efectivă, pentru perioada 01 ianuarie 2004 - 31 august 2007 astfel: suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, precum și efectuarea mențiunilor corespunzătoare privind aceste sporuri în carnetul său de muncă.
În motivare reclamanta arată că a avut calitatea de funcționar public în cadrul Primăriei Municipiului A, conform celor înscrise în cartea de muncă și în temeiul art. 31 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, republicată, ar fi trebuit să beneficieze de acest drept de care a fost privată datorită suspendării aplicării lui prin OUG nr. 92/2004 cu modificările aduse prin Legea nr. 76/2005 și OG nr. 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006. Aceste drepturi au intrat în vigoare la data de 1.01.2007.
De asemenea, se invocă prevederile art. 38 și 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 53/2003, care prevăd că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, iar limitarea lor este lovită de nulitate.
Prin întâmpinare pârâtul Municipiul Aai nvocat excepția necompetenței generale a instanței de a soluționa litigiul, iar pe fond a solicitat respingerea ca netemeinică a acțiunii.
Cu privire la excepție, instanța s-a pronunțat în condițiile prevăzute de art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând următoarele:
Pârâtul a invocat necompetența de ordine publică a instanței de judecată de a stabili cuantumul drepturilor salariale invocate, considerând că pricina nu este de competența instanțelor judecătorești, situație prevăzută de art. 159 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât dispozițiile art. 29 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 188/1999, privind Statutul Funcționarilor Publici nu prevăd cuantumul suplimentului postului și nici suplimentului gradului și nici vreun alt element de determinare a acestor drepturi salariale, așa cum se întâmplă pentru salariul de bază sau sporul pentru vechime în muncă, reglementate de același articol, la literele a și
Ceea ce se cere de către reclamantă, nu este numai acordarea acestor drepturi salariale, ci și stabilirea de către instanța de judecată a cuantumului acestora la un procent de câte 25 % din salariul de bază.
Instanțele judecătorești nu sunt îndreptățite să se substituie legiuitorului ori executivului pentru a da eficiență acestei reglementări și să stabilească efectiv cuantumul celor două drepturi prevăzute de lege și care în prezent nu pot fi realizate efectiv. Numai legea este aceea care reglementează modalitatea și elementele de calcul al salariului funcționarilor publici, fiind exclusă intervenția instanței judecătorești care să suplinească lipsa de reglementare.
În sensul că legea stabilește salarizarea, componentele salariului, sporurile cât și cuantumul acestora, sunt de evidențiat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 188/1999, introduse prin Legea nr. 161/2003, dispozițiile Legii nr. 251/2006, pentru modificarea Statutului funcționarilor publici, Ordonanța Guvernului nr. 6/2007, reglementând doar unele măsuri privind drepturile salariale ale funcționarilor publici stabilite anterior prin lege.
Întrucât competența de reglementare aparține exclusiv legiuitorului, cererea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamanta.
În motivarea recursului aceasta a arătat, în esență, că drepturile salariale solicitate sunt prevăzute în art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999, în perioada 2004-2006 fiind suspendate prin acte normative succesive, însă aceste dispoziții au reintrat în vigoare la 01.01.2007 ca efect al prevederilor art.XIII din Legea nr.251/2006, că instanța de fond trebuia să rețină existența unui drept subiectiv recunoscut și ocrotit de Legea nr.188/1999 în favoarea sa, că solicitarea unui procent de 25% pentru fiecare spor se bazează pe jurisprudența instanțelor judecătorești, în cauze similare fiind admise acțiunile funcționarilor publici.
Recursul este fondat.
Soluția primei instanțe este nelegală, bazându-se pe o interpretare eronată a normelor incidente în cauză, fiind în conflict, de asemenea, cu art.21 alin.1 din Constituția României care consacră accesul liber la justiție.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantei, considerând că aceasta nu este de competența instanțelor judecătorești, cu motivarea că dispozițiile art.29 lit.c și d din Legea nr.188/1999 nu prevăd cuantumul suplimentului postului și nici suplimentul gradului, precum nici un alt element de determinare acestor drepturi salariale, în condițiile în care reclamantele nu au solicitat doar acordarea acestor drepturi salariale, ci și stabilirea de către instanța de judecată a cuantumului lor, or, instanțele judecătorești nu au îndreptățirea să se substituie legislatorului sau executivului pentru a da eficiență prevederilor legale mai sus citate.
Curtea observă că prima instanță a reținut corect că prin cererea de chemare în judecată reclamanta au solicitat, pe de o parte, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentului postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, iar pe de altă parte, obligarea aceluiași pârât la plata suplimentelor solicitate în cuantum de 25% din salariul de bază.
Prima instanță a mai observat corect că suplimentele solicitate de către reclamantă nu sunt cuantificate printr-o normă legală.
Cu toate acestea, soluția pronunțată de Tribunalul Arad în sensul că instanțele judecătorești nu posedă competența de a soluționa pricina dedusă judecății este nelegală.
Curtea, este de acord că instanțele judecătorești nu posedă puterea juridică de a se substitui legislatorului sau executivului, pentru că ar viola principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din legea fundamentală, însă prin acțiune reclamanta nu a solicitat doar obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale în discuție într-u anumit cuantum, fără a exista o bază legală, ci a mai solicitat și acordarea acestor sporuri care au ca suport juridic art.31 lit.c și d din Legea nr.188/1999.
În această privință, Curtea constată că suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost introduse, ca drepturi salariale ale funcționarilor publici, în art. 29 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prin art. XIII pct. 21 din cartea II titlul III al Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, act normativ care, potrivit art. 78 din Constituție, în redactarea anterioară revizuirii, a intrat în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.
Conform art. XIII pct. 21 din cartea II titlul III al Legii nr. 161/2003, "Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: -
21. Articolul 29 va avea următorul cuprins:
"ART. 29
(1) Pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul gradului.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
În privința aplicării dispozițiilor art. 29 Legea nr. 188/1999, art. 25 (XXV) al Titlului III din cartea II din Legii nr. 161/2003, "prevederile art. 22, art. 29 alin. (1), art. 491, art. 52 - 56, art. 741, precum și ale art. 83 alin. (4), referitoare la acordarea indemnizației de detașare, din Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004."
Aplicarea aceluiași text de lege a fost apoi suspendată prin articolul unic pct. 7 din Legea nr. 164/2004 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 19 mai 2004. Dispozițiile pct. 7 din articolul unic al Legii nr. 164/2004 prevăd următoarele: "7. După articolul 50 se introduce articolul 501cu următorul cuprins:
<<Art. 501-Pentru anul 2004, aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, și ale art. 46 din Hotărârea Guvernului nr. 1.209/2003 se suspendă.>>"
Pentru anul 2005, Curtea reține că dreptul la suplimentul postului și al gradului a fost suspendat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 23 noiembrie 2004, care a prevăzut, la art. 44, că "la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă aplicarea dispozițiilor art. 29 - din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare".
Pentru anul 2006, Curtea reține că dreptul la suplimentul postului și al treptei de salarizare a fost din nou suspendat prin art. 48 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 20 ianuarie 2006, dispoziții conform cărora a fost suspendată, la data intrării în vigoare a ordonanței, "aplicarea dispozițiilor lit. c) și d) ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, până la 31 decembrie 2006".
Ulterior, în urma modificărilor operate prin Legea nr. 251/2006, a fost republicată Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar în urma renumerotării textelor, art. 29 devenit art. 31, număr care s-a menținut în cuprinsul Legii nr. 188/1999 până la data pronunțării prezentei hotărâri.
Totodată, Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici prevede, la art. I pct. 30, modificarea alin. (1) lit. d) al art. 29 din Legea nr. 188/1999, în sensul că "suplimentul gradului", anterior reglementat, se înlocuiește cu "suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
Astfel, în temeiul art. III din Legea nr. 251/2006, Legea nr. 188/1999 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel că, în urma renumerotării textelor, art. 29 devenit în prezent art. 31, având următorul conținut:
- Art. 31:"(1) Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din:
a) salariul de bază;
b) sporul pentru vechime în muncă;
c) suplimentul postului;
d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
(2) Funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
(3) Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici."
Însă cu privire la intrarea în vigoare a dispozițiilor fostului art. 29 din Legea nr. 188/1999, dispozițiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 4 iulie 2006, prevedeau că "prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art. 29, 56, 57, 58^1 și ale art. 60^1 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007."
Curtea reține, totodată, că dispozițiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 185 din 12 februarie 2009, privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la intrarea în vigoare la "1 ianuarie 2007 prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 251/2006", decizie care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 187 din 25 martie 2009.
Conform Deciziei Curții Constituționale nr. 185/2009, "dispozițiile art. XIII din Legea nr. 251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, referitoare la intrarea în vigoare "la 1 ianuarie 2007 prevederilor art. 29 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin Legea nr. 251/2006", sunt neconstituționale".
În raport de cele de mai sus, rezultă cu puterea evidenței că, în componența salariului funcționarilor publici intră și cele două suplimente solicitate prin acțiune de către reclamantă, astfel că cel puțin sub acest aspect cererea de chemare în judecată trebuie examinată pe fond și nu considerată că nu ar fi de competența instanțelor judecătorești.
Așa fiind, se impune admiterea recursului reclamantei și pentru că Tribunalul Arad nu a soluționat fondul cauzei, Curtea, conform art.312 alin.5 Cod procedură civilă, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 414/9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.XI.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red./04.12.2009
Tehnored./08.12.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Arad - judecător G
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--15.05.2009
Către
TRIBUNALUL ARAD
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus privind recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 414 din 09.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul A reprezentat prin Primar și Primarul Municipiului A, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici,
Întrucât prin decizia civilă nr.1320/10.11.2009, a fost admis recursul și s-a dispus casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul cusut și numerotat conține . file.
Anexă:.nr- - Tribunalul Arad = 24
PREȘEDINTE SECȚIE
JUDECĂTOR
- GREFIER
Tehnored./08.12.2009
Ex.2
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Ionel
