Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 135/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 135/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Radu Rareș
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr. 288/CA/09.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pw intimata-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor recurentului, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului, precum și faptul că la data de 20 ianuarie 2010 intimata a depus întâmpinare, transmisă prin fax, într-un exemplar.
Reprezentantul recurentului depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 22 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,3 lei aferente recursului, precum și note de ședință, solicitând a fi luate în considerare ca și concluzii scrise. Totodată, acesta arată că nu are alte cereri de formulat și consideră cauza în stare de judecată.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele prezentate în memoriul de recurs și concluziile scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 288/CA/09.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a espins ca neîntemeiată acțiunea în contencios fiscal formulată de reclamantul împotriva pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță cadrul legal privind soluționarea cererii reclamantului îl constituie Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și fiscal în baza căruia orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Având în vedere acest cadru legal se consideră obligatorie necesitatea dovedirii de către reclamant a îndeplinirii în prealabil a procedurii recursului grațios așa cum se prevede prin dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004. În absența acesteia se impune respingerea acțiunii reclamantului ca fiind inadmisibilă.
Referitor la fondul cauzei se arată că reclamanta se află în eroare, întrucât taxa achitată la data de 27.02.2009, potrivit chitanței depuse în copie, a fost stabilită de organul fiscal în conformitate cu dispozițiile cuprinse în nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit reglementărilor mai sus menționate, taxa de poluare se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, atât în cazul celor noi cât și în situația celor rulate.
Taxa de poluare se aplică nu numai autoturismelor rulate ci și autoturismelor noi produse în țară și în străinătate. Legea nu face nicio deosebire cu privire la vechimea sau proveniența autoturismelor, taxa de poluare fiind aplicabilă în situația în care autoturismul se înmatriculează pentru prima dată în România.
Din analiza dispozițiilor comunitare invocate și a celor interne aplicabile în speță nu rezultă că ar exista o contradicție, o incompatibilitate între acestea.
Regimul fiscal aplicabil nu este unul discriminatoriu față de autoturismele rulate înmatriculate și importate din Uniunea Europeană sau față de autoturismele noi produse în Uniunea Europeană și importate în România, întrucât taxa ce se achită cu ocazia primei înmatriculări în România este aceeași, indiferent de proveniența autovehiculului.
De precizat că prin adoptarea nr.OUG 50/2008 nu a fost constatată nici o încălcare a normelor comunitare de către nicio instituție/organizație internă sau externă, respectiv Curtea Constituțională sau Comisia Europeană, în calitatea sa de "gardian" al respectării normelor comunitare.
În cadrul procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor de stat membru, derulată la nivelul instituțiilor Uniunii Europene, Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei, așa cum a fost reglementată de Codul fiscal, ci a solicitat reașezarea modalității de calcul, în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană, recomandarea comisiei constând în reducerea taxei pe măsură ce valoarea autoturismului scade. Opinia comisiei are în vedere faptul că înainte de toate taxa specială reglementată de Codul fiscal nu este una fiscală, scopul urmărit prin adoptarea ei a fost acela de a proteja mediul față de emisiile poluante.
Luând în considerare criticile opiniei publice, recomandările Comisiei Europene, Guvernul României a luat decizia de reconsiderare a filosofiei taxei pe poluarea auto, fiind propus un proiect de act normativ prin care se va stabili un nou sistem de taxare care să urmărească promovarea vehiculelor cu consum redus de carburant și nivel redus de emisii, în spiritul politicii europene în domeniul energiei și a mediului. Așa cum se arată în preambulul ordonanței de urgență, noul act normativa fost emis în scopul asigurării protecției mediului și ținând seama de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Prin urmare, se consideră că dispozițiile cuprinse în nr.OUG 50/2008 au fost adoptate în concordanță cu reglementările comunitare, cu prevederile actului de aderare, iar prin introducerea dispozițiilor legale menționate nu a fost încălcat principiul discriminării fiscale.
În ședința publică din data de 9 iunie 2009 instanța a respins excepțiile invocate după cum urmează:
- a respins excepția necompetenței materiale având în vedere faptul că se contestă o decizie a Direcției Generale a Finanțelor Publice B-N, precum și cuantumul sumei a cărei restituire se solicită;
- a respins excepția lipsei prealabile motivat de faptul că înainte de a se adresa tribunalului reclamantul a contestat decizia de calcul a taxei pe poluare la Direcția Generală a Finanțelor Publice B-
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut în fapt ă reclamantul a achiziționat autoturismul AUDI A4 la mâna a doua, având capacitate cilindrică de 1781 cmc și norma de poluare Euro 2, pentru înmatricularea căruia i s-a impus să achite pe lângă taxa de înmatriculare la Primăria B și taxa de poluare la prima înmatriculare în sumă de 7466 lei la Administrația Finanțelor Publice a orașului N, prin decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 3456/27.02.2009, taxă pe care a achitat-o cu chitanța seria - nr. - din 27.02.2009.
Analizând prevederile nr.OUG 50/2008 instanța apreciază că acest act normativ nu încalcă dispozițiile de principiu ale art. 25, 28 și 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene invocate de reclamant.
Potrivit prevederilor art. 4 din nr.OUG 50/2008 "Obligația de plată a taxei intervine: a)cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România; b)la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9", reclamantul încadrându-se în ipoteza de la lit.
După cum rezultă din art. 6 din ordonanță taxa pe poluare se stabilește după criterii obiective cum sunt categoria motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea din punctul de vedere al normei de poluare (anexele 1-3), după care se aplică cotele de reducere a taxei în funcție de vechimea autovehiculului (anexa 4).
Or, aceste criterii se aplică cu ocazia primei înmatriculări în România a tuturor autovehiculelor, atât a celor noi cât și a celor rulate și atât celor produse în alte state cât și celor produse în România.
În aceeași ordine de idei este de menționat și scopul nr.OUG 50/2008 astfel cum rezultă din titlul și preambulul acestui act normativ, respectiv instituirea taxei pe poluare "În scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu", iar potrivit art. 1 acest venit "se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului".
De asemenea, chiar dacă taxa pe poluare pleacă de la principiul "poluatorul plătește", ea nu poate fi percepută și pentru autovehiculele înmatriculate în România anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, deoarece s-ar încălca principiul constituțional al neretroactivității legii civile.
Pentru considerentele menționate, tribunalul apreciază că dispozițiile nr.OUG 50/2008, prin care este reglementată taxa pe poluare, nu au caracter discriminatoriu față de produsele provenind din alte state membre ale Comunității Europene și, în consecință, acțiunea urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia. Modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, respectiv anularea deciziei de impunere 8/26.03.2009 și restituirea integrală a sumei de 7466 lei reprezentând taxa de poluare la prima înmatriculare plătită în 27.02.2009 și obligarea intimatei la plata penalităților prevăzute pentru creanțele bugetare calculate de la data plății taxei până la data restituirii sale integrale.
În motivarea recursului reclamantul arată că în data de 26.03.2009 s-a emis decizia 8, iar a doua zi, în 27.03.2009, reclamantul a fost obligat să achite la Administrația Finanțelor Publice suma de 7466 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare a autoturismului second-hand marca Audi A4.
Consideră că perceperea acestei taxe este ilegală. Ea are la bază OUG nr.50/2008 care intra în flagranta contradicție cu Tratatul de instituire a Uniunii Europene art.25, 28 și 90, articole care interzic taxele vamale de import sau export ori taxele cu caracter echivalent între cele două state membre. Se interzice de asemenea instituirea unor restricții la import precum și aplicarea unor impozite interne de orice natură care - direct sau indirect - protejează unele sectoare de producție în detrimentul alto state comunitare.
Aceste norme europene imperative au prioritate în concurența cu normele interne în baza art.148 alin.2 și 4 din Constituție. Ele nu fac decât să creeze un climat de concurență egală între toate statele care au aderat la Uniunea Europeană.
Prin aplicarea abuzivă a taxei de primă înmatriculare, Statul Român încalcă normele comunității în care a fost primită după îndelungi eforturi. Astfel:
- taxa de poluare nu poate fi percepută de mai multe ori în spațiul intracomunitar. Odată ce un stat membru a încasat taxa direcționând-o spre măsuri de protecție a mediului, un alt stat membru nu o poate încasa încă o dată pentru simplul fapt că poluarea și mediul înconjurător nu au granițe politice sau economice;
- perceperea taxei de primă înmatriculare crează o situație de inegalitate între cei care comercializează autoturisme deja înmatriculate în România și cei care le achiziționează din
- taxa de primă înmatriculare este o măsură protecționistă echivalentă cu o taxă vamală care crește prețul autoturismului produse în și crează condiții inegale de concurență.
Consideră că instanța de fond a greșit atunci când, prin sentința recurată, a stabilit că nu există o neconcordanță între prevederile art.25, 28 și 90 din tratatul de instituire a Comunității Europene și taxa impusă prin OUG nr.50/2008 întrucât taxa are la bază criterii obiective cum ar fi capacitatea cilindrică încadrarea în normele de poluare, tipul de motoretc.
Este de înțeles nevoia de protecție a producătorilor interni precum și nevoia stringentă de a atrage la buget cât mai mulți bani însă România - ca stat membru - trebuie să găsească acele modalități de încurajare a economiei care să corespundă principiilor pe care le-a însușit prin semnarea tratatului de aderare și nu să forțeze încasarea unor taxe pe care Comisia Europeană să le desființeze după derularea procedurilor specifice. Este în final nedrept față de toți cetățenii ca unii să achite taxa fără să obțină măcar restituirea ei ulterior prin hotărâre judecătorească, iar ceilalți să aștepte ca problema să fie soluționată la nivel european și să fie exonerați de la plată.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 21 ianuarie 2010 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B-N a arătat că soluția instanței de fond este corectă, motiv pentru care solicitată respingerea recursului declarat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței atacate.
Prin notele de ședință ( 9-12) reclamantul a solicitat admiterea recursului reiterând solicitările formulate prin cererea introductivă de instanță, iar în completarea acestora arătând că compatibilitatea OUG nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente trebuie analizată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 21/2008.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este fondat pentru următoarele considerente:
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul privind instituirea comunităților europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine orice disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră încât să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Tratat și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Este cunoscut faptul că din perspectiva dreptului european, taxarea autovehiculelor este un domeniu nearmonizat, fiind evidențiat, ca atare și în nota de fundamentare a OUG nr.50/2008.
Aceasta realitate juridică europeană are drept implicație la nivel național împrejurarea că fiecare stat membru își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare. Cu toate acestea, articolul 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene prevede că statele membre au obligația de a nu impune asupra unui produs din import o taxă în exces față de un produs autohton.
Având în vedere că nu există legislație europeană primară sau secundară care să instituie un anumitmodel de așezare a taxării autovehiculelor, evaluarea conformității unui act normativ național de taxare a autovehiculelor trebuie efectuată nu prin raportare la un anume model european de reglementare sau altul ci prin raportare la art. 90 din Tratat precum și la jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Altfel spus, taxarea autovehiculelor trebuie analizată în lumina unorprincipii generale de drept comunitarprecum transparența, neutralitatea fiscală sau taxarea excesivă, criteriile obiective, caracter adecvat și proporțional sau poluatorul plătește.
Curtea Europeana de Justiție a arătat în mod constant că o consecință a dreptului comunitar actual este aceea că Statele membre pot să impună asupra mărfurilor precum autovehiculele un sistem de taxă al cărei cuantum crește progresiv în conformitate cu un criteriu obiectiv. (A se vedea Deciziile Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în cauzele 112/84 Humblot Directorului serviciilor fiscale, par. 12; Cauza C-132/88 Comisia Comunitatilor Europene, par. 17).
De asemenea, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat că sunt criterii obiective cele precum capacitatea cilindrică sau clasificarea în funcție de performanțele de mediu (A se vedea Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 si, par. 52.)
S-a statuat, de asemenea, că dacă taxa pentru poluarea autovehiculelor este bazată pe elemente precum cilindreea, normele de poluare chimică sau emisiile de dioxid de carbon, este evident că aceste criterii de impunere sunt eminamente obiective și nu lasă loc unei decizii arbitrare sau neconforme cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Jurispudența CJCE a stabilit constant că un sistem de impozitare a autovehiculelor este discriminatoriu față de autovehiculele de ocazie de import atunci când în calculul taxei nu se ia în considerare deprecierea reală a acestui autovehicul de import și, în consecință, i se impune o taxă mai mare decât valoarea reziduală a taxei rămase neamortizată încorporata într-un autovehicul național similar (A se vedea Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauza C-345/93, par. 20).
Cât privește o comparație cu privire la autovehiculele deja existente în parcul auto național, Curtea s-a pronunțat în sensul că o atare comparație nu este relevantă sub aspectul discriminării fiscale deoarece articolul 90 TCEnu este menit sa împiedice un stat membru de a introduce taxe noi sau sa schimbe cota sau baza de impunere a unor taxe deja existente. (A se vedea, Decizia Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene în Cauzele conexate C-290/05 si 333-05 si Hona, par. 49).
S-a concluzionat astfel că dacă autovehiculele deja existente în parcul auto național nu sunt și ele supuse noii taxenu reprezintă o discriminare sub aspectul dreptului european.
Pornind de la acesteprincipii generale de drept comunitarse impune a stabili dacă adoptarea OUG nr.50/2008 este conformă cu Tratatul precum și cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Potrivit art. 1 alin. 1 din OUG 50/2008, ordonanța de urgențăstabilește cadrul legal pentru instituireataxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Așa cum rezultă din preambulul actului normativ, taxa a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Obligația de plată a taxei se naște, conform art. 4 din OUG nr.50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9.
În speță se susține că dispozițiile OUG 50/2008 cu privire la taxa de poluare sunt în contradicție cu dispozițiile art. 25, 28, 90 paragraf 1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Art. 25 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art. 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite.
Cu privire la natura taxei de poluare CJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-- și C--, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei impusă în jurispudența CJCE sunt măsuri cu efect echivalent nu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă.
Atâta timp cât OUG 50/2008 nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și cea externă.
Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon și se poate conchide că criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având în vedere ca în calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional fiind stabilita într-un cuantum mai mare pe măsură ce performanțele de mediu scad.
În aceasta privință, actul normativ analizat respectiv OUG nr.50/2008 a fost adus în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață si care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
În concret, pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnică si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si obține o valoare mai mare a deprecierii. Aceasta posibilitate a contribuabilului asigură ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import nu va depăși valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat.
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că CJCE a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C- și C-- că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză(în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.l din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării înmatriculării autoturismului), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență) astfel că exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 (varianta în vigoare la momentul solicitării de înmatriculare formulată de reclamant) nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE și se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Mai mult, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, cum hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, iar motivele de recurs invocate au fost găsite întemeiate, prezentul recurs urmează a fi admis ca fondat iar în baza și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, sentința atacată va fi modificată în sensul admiterii acțiunii și în consecință, se vor anula deciziile nr. 8/2009 și 3456/2009.
va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 7466 lei și dobânda legală începând cu data încasării și până la data restituirii.
Pentru a decide astfel s-a avut în vedere că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne apreciată ca fiind contrară normelor comunitare iar într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare Curtea de Apel constatând, că în astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, jurisdicția comunitară a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea:, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Pe de altă parte, Curtea reține că dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 288/CA/09.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea și în consecință, anulează deciziile nr. 8/2009 și 3456/2009.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 7466 lei și dobânda legală începând cu data plății și până la data achitării.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.SM.
5 ex./05.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Monica Diaconescu, Radu Rareș
