Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1393/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1393
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Duboșaru Rodica
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.433 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă TRANS - T, STR. -, nr. 21, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă Târgoviște - D reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata reclamantă - Trans SRL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registratură cerere de amânare pentru lipsă de apărare formulată de intimata reclamantă - Trans SRL.
Consilier juridic învederează că se opune la cererea de amânare formulată de intimată, întrucât citația a fost primită cu o lună înaintea termenul de judecată.
Curtea, în temeiul art. 156 pr.civ. respinge cererea de amânare formulată de intimata reclamantă - Trans SRL ca neîntemeiată.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, instanța de fond nu a dat importanța cuvenită concluziilor ce se desprind din expertiza efectuată în cauză, astfel că nici la data controlului și nici ulterior, la momentul efectuării expertizei tehnice, imobilul nu era amenajat pentru birouri, agenție de turism și autogară, destinate realizării de venituri, astfel încât TVA înregistrată să poată fi aferentă realizării de venituri, conform prev. de art. 145 alin. 2, lit. a din codul fiscal.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la 28.07.2008 reclamanta - Trans SRL Târgoviște a formulat plângere împotriva decizia de impunere nr.109/27.02.2008 emisă de pârâta DGFP D prin care a fost respinsă de la deducere suma de 16.337 lei și au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 4066 lei. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că solicitat TVA la rambursare pentru suma de 92645 lei ce provenea din achizi ț ia a 2 autobuze, iar în urma verificărilor efectuate de inspectorii fiscali i s-a admis doar suma de 76.308 lei mai pu ț in cu 16337 lei, sumă ce reprezenta TVA care nu a fost admis la deducere fiind aferent investi țiilor pentru amenajarea clădirii ș i care nu era destinată realizării de opera țiuni impozabile.
Mai arată reclamanta că toate cheltuielile au fost efectuate cu scopul realizării de opera țiuni impozabile conform art.21 alin.1 din Legea nr.571/2005, iar scoaterea de la deducere sumei respective nu are nici un temei legal.
La dosar reclamanta a depus o serie de acte în dovedirea susținerilor sale.Pârâta a depus la dosar o întâmpinareprin care solicită respingerea acțiunii, arătând că reclamanta a efectuat cheltuieli ce nu au legătură cu activitatea societății.
Instanța la cererea părților a admis proba cu acte și expertize tehnice care să examineze existen ța lucrărilor efectuate și modul de stabilire a obligațiilor de plată determinate de organul de control, determinarea caracterului deductibil al cheltuielilor, și dacă reclamanta datorează vreo sumă la bugetul de stat din cele ce fac obiectul prezentei contestații.
Potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea construc ții, aceasta a inventariat ș i verificat lucrările de construc ții efectuate de reclamantă comparând materialele facturate cu cele puse în operă, arătând că nu se regăsesc ca introduse pentru amenajarea imobilului(demisol clădire) materiale cu TVA în valoare de 9774,14 lei.
Conform raportului de expertiză contabilă, prin concluziile acestuia s-a arătat că reclamanta are de recuperat de la bugetul consolidat al statutului suma totală de 9978 lei din care 8469 lei TVA și majorări și 1509 lei dobândă.
Reclamanta după depunerea rapoartelor de expertiză a depus o cerere de modificare a cererii prin reducerea sumei contestate la 9978 lei, achiesând la concluziile celor 2 rapoarte de expertiză efectuate în cauză.
Prin sentința nr. 433 din 11.06.2009 Tribunalul Dâmbovițas -a admis în parte cererea formulată de reclamanta - TRANS SRL în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice, așa cum a fost modificată și a fost anulată în parte decizia de impunere nr. 109/27.02.2008 și a obligat pârâta să restituie suma de 9.978 lei și 1.739 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit legii cheltuielile aferente achiziționrii, producerii, construirii, asamblrii, instalrii sau îmbuntțirii mijloacelor fixe amortizabile se recupereaz din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizrii, pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată orice persoană impozabilă trebuind să justifice suma taxei prin documente justificative. Or, în accepțiunea prevederilor art. 21 alin. (1) din Codul fiscal, sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, cheltuieli pe care reclamanta a dovedit că le-a efectuat în parte ș a cum reiese din actele de la dosar confirmate prin rapoartele de exepertiză efectuate.
Având în vedere calitatea de specialist a expertului, instanța consideră că, constatările și concluziile acestuia ca și temeiurile pe care au fost fondate fac convingerea că acesta exprimă un punct de vedere corect în privința sumelor datorate de către reclamantă la bugetul de stat din cele care fac obiectul prezentei contestații.
Tribunalul a apreciat că operațiunile realizate de reclamantă în contextul realizării unei investiții, sunt operațiuni pentru care societatea își putea exprima dreptul de deducere al TVA, iar suma de 6557 lei stabilită de organele fiscale nu poate fi considerată ca nedeductibilă, nemaiputându-se calcula nici majorările de plată pentru această sumă.
Pentru aceste considerente, instanța a considerat cererea reclamantei admisibilă în parte, aceasta nedatorând sumele stabilite de organul de control, motiv pentru care urmează a admite cererea acesteia și a dispune anularea în parte a deciziei de impunere nr.109/2008, urmând a obliga pârâta la 9978 lei către reclamantă și în temeiul art.274 cod procedură civilă a obligat pârâta și la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Târgoviște criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii.
Astfel, taxa pe valoarea adăugată respinsă la rambursare cu accesoriile aferente, este aferentă unor facturi fiscale pentru amenajarea clădirii situată în Târgoviște,-, unde este sediul social al societății reclamante, ca autogara și agenție de turism. Astfel, cum imobilul este deținut în baza unui contract de comodat, nefiind proprietatea reclamantei, iar organul de inspecție fiscală a constatat la momentul controlului că nu sunt amenajate birouri, agenția de turism și autogară, în mod corect s-a reținut ca taxa înregistrată nu este aferentă realizării de venituri.
Precizează că potrivit art. 145 alin. 2 lit. a din Legea 571/2003 privind codul fiscal, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile".
La TVA neadmisă la deducere s-au calculat majorări de întârziere potrivit prevederilor art. 119 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedura fiscală efectuată în cauză, cu modificările și completările ulterioare.
Consideră că instanța de fond nu a dat importanță cuvenită concluziilor ce se desprind din expertiză, care sunt mai mult decât concludente atunci când se susține că "cheltuielile efectuate au condus la crearea unui spațiu amenajat pentru birouri și cu grup sanitar - situat la demisolul sediului social. La faza de teren în spațiul amenajat nu era ocupat". Astfel, se arată că nici la data controlului și nici ulterior, la momentul efectuării expertizei tehnice, imobilul nu era amenajat pentru birouri, agenție de turism și autogară destinate realizării de venituri, astfel încât TVA înregistrată să poată fi aferentă realizării de venituri, conform prevederilor art. 145 al. 2 lit. a din codul fiscal. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041.pr. civ. Curtea reține următoarele:Potrivit dispozițiilor art.145 alin.1 și 2 lit.a din legea 571/2003 privind Codul fiscal, "Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei. Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni: a) operațiuni taxabile -". În raportul de expertiză specialitatea construcții se reține că materialele în sumă de 6558,86 lei se regăsesc cuprinse în materialele puse în operă privind amenajarea imobilului. De asemenea, în raportul de expertiză contabilă se reține că reclamanta intimată are de recuperat de la bugetul consolidat al statului TVA în cuantum de 8.469 lei la care se adaugă dobânda calculată conform contractului de credit nr. 20/29.02.2008, în valoare de 1.509 lei, totalul sumei de recuperat fiind de 9.978 lei. Din constatările experților rezultă fără putere de tăgadă, că materialele cuprinse în facturi, în cuantumul arătat mai sus, au fost folosite pentru amenajarea unui spațiu aflat în posesia societății intimate. Faptul că la data controlului acest spațiu nu era ocupat efectiv de către angajații societății nu este de natură a schimba situația de fapt reținută mai sus, întrucât acest imobil se află în continuare în posesia societății urmând a fi folosit de aceasta pentru realizarea de operațiuni taxabile. O interpretare contrară ar fi expresia unui formalism excesiv și ar fi contrară spiritului Legii nr. 571/2003, care nu constituie o în calea desfășurării activităților economice. Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, față de hotărârea primei instanțe nefiind incidente motivele de casare și de modificare prevăzute de art. 304.pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - T, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.433 din 11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă TRANS - T, STR. -, nr. 21, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Duboșaru Rodica
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. DF/DD
5 ex./10.11.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Duboșaru Rodica
