Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1392/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1392
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Duboșaru Rodica
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE cu sediul în P, STR. - -, nr. 22, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.406 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu sediul în P,-,. 3..A,. 3, Județ
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind recurenta pârâtă F
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, care învederează că recursul este motivat și scutit de plata taxei de timbru.
Avocat intimatul reclamant depune la dosar întâmpinare, arătând că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, față de împrejurarea că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimatul reclamant, arată că în mod corect a apreciat instanța de fond, excepția inadmisibilității acțiunii deoarece contestația nu a fost formulată în termenul legal nu poate fi reținută, întrucât potrivit disp. art. 7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă a fost îndeplinită, decizia atacată nu este un act administrativ fiscal, așa cum este definit în art. 41 pr.fiscal.
Invederează că introducerea taxei prin prevederile art. 214/1 cod fiscal, apare ca nelegală deoarece încalcă dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituția României și ale art. 148 din Constituția Romaniei, în care se prevede ca drept urmare aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Soluția instanței de fond este corectă cu atât mai mult cu cât, ilegalitatea taxei de primă înmatriculare se concretizează și în faptul că nu există niciun act administrativ-fiscal prin care aceasta să fie încasată.
Nici susținerea conform căreia instanta reclamanta este îndreptățită să se adreseze organului fiscal cu o cerere de restituire a diferenței rezultată între valoarea taxei de primă înmatriculare și valoarea taxei de poluare instituită prin OUG 50/2008, nu poate fi reținută întrucât s-ar încălca principiul neretroactivității legilor consacrat în art. 15 alin. 2 din Constituția Romaniei.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond, ca legală și temeinică.
Solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Pas olicitat anularea chitanței seria - nr.-/26.11.2008, recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de poluare nedatorată, restituirea taxei de poluare în cuantum de 3.689 lei ce a fost achitată ca urmare a achiziționării din Germania a unui autoturism marca Volkswagen Passat, cu plata dobânzii legale de la data efectuării plății taxei de poluare și până la restituirea efectivă a sumei de bani.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a achiziționat din Germania autoturismul marca Volkswagen Passat pentru care a achitat, în vederea înmatriculării, taxa de poluare, taxe și contribuții seria - nr.-/26.11.2008 emisă de Trezoreria P și deși s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a plății nedatorate, aceasta a refuzat recunoașterea dreptului reclamantului prin adresa nr.23010/24.04.2009.
A mai arătat reclamantul că apreciază că se impune restituirea sumei de 3.689 lei, întrucât taxa de poluare este o taxă nelegală și discriminatorie, întrucât în România se păstrează prin intermediul nr.OUG50/2008 și se percepe numai pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România, conform art.4 lit.a, fără a se face distincție între autoturismele produse în România și cele importante, nici între autoturismele noi și cele second-hend, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
Mai arată că introducerea acestei taxe prin prevederile nr.OG50/2008 apare ca nelegală, deoarece încalcă dispozițiile art.20 alin.2 și art.148 din Constituția României, cât și dispozițiile art.90 paragraful I din Tratatul Comunităților Europene care prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Menționează că rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone și pe cale de consecință, sarcina fiscală aplicată autoturismelor originale din alte state membre nu poate fi mai mare decât cea aplicată autovehiculelor similare, înregistrate deja pe teritoriul respectivului stat membru.
În final, a arătat că, potrivit Constituției României prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile interne contrare, ceea ce conduc la concluzia că dispozițiile ordonanței ce reglementează taxa menționată au caracter nelegal.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.20 și 148 din Constituția României, art.170 din Legea nr.157/2005, art.70, art.117 alin.1 lit.f, art.120 alin.7 și art.124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât potrivit art.7 alin.11 din Legea nr.554/2004 și art.205 pr.fiscală. reclamantul înainte de a se adresa instanței, trebuia să solicite revocarea actului instituției emitente.
A mai arătat că reclamantul anterior sesizării instanței de judecată, avea obligația parcurgerii procedurii prealabile în termen legal, respectiv să se adreseze organului fiscal la care s-a efectuat plata taxei de poluare cu o contestație în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii, potrivit dispozițiilor art.207 alin.1 din nr.OG92/2003, iar decizia organului fiscal să o conteste, în situația refuzului acesteia, potrivit prevederilor dispozițiilor art.205 și urm din nr.OG92/2003.
Prin sentința nr. 406/30.06.2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice P și a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE P și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3.689 lei reprezentând taxă de poluare, sumă actualizată cu dobânda legală până la data plății și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, această excepție este neîntemeiată deoarece potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr.554/2004, reclamantul a efectuat procedura prealabilă fapt ce rezultă din adresa nr.23010/24.04.2009 prin care pârâta a refuzat restituirea taxei.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a achiziționat din Germania autoturismul marca Volkswagen Passat, an fabricație 2004.
Tribunalul a reținut că taxa de poluare a fost introdusă prin nr.OG50/2008 și se păstrează prin intermediul acesteia conceptul de taxă de primă înmatriculare, deși denumirea de taxă de poluare este în măsură să inducă în eroare, la o privire artificială, întrucât această taxă se percepe numai pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România, fără a se face distincție între autoturismele produse în România și cele importate, nici între autoturismele noi și cele second-hand, în timp ce
pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu mai este percepută.
S-a mai arătat că, potrivit art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, tocmai pentru a nu permite existența unei discriminări din punct de vedere fiscal între produsele importate și cele similare autohtone, cu atât mai mult cu cât România nu percepe nicio taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Astfel, potrivit nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M1-M3 și N1-N3, astfel cum sunt acestea definite în privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003.
Potrivit nr.OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, autovehiculele a căror capacitate cilindrică nu depășește 2.000 cmc și care se înmatriculează pentru prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene începând cu data de 15 decembrie 2008 se exceptează de la obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule, stabilită potrivit prevederilor nr.OUG50/2008 și aceste prevederi se aplică până la data de 31 decembrie 2009, inclusiv.
Ulterior nr.OUG208/2008 a fost abrogată prin nr.OUG218/2008 privind modificarea nr.OUG50/2008 și conform art.III autovehiculele M1 cu norma de poluare E4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2000 cmc, precum și toate autovehiculele N1 cu norma de poluare E4, care se înmatriculează prima dată în România sau în alte state membre ale Uniunii Europene în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2009 inclusiv, se exceptează de la obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehiculele stabilită potrivit prevederilor nr.OUG50/2008.
Astfel, pentru autovehiculul second-hend în cauză, care face parte din categorie M1 și are norma de poluare E2, reclamantul ar datora taxe de poluare, indiferent când are loc prima înmatriculare în România.
Tribunalul a reținut că dispozițiile nr.OUG50/2008 sunt contrare art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxe de poluare în acest litigiu, respectiv Germania, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Tribunalul a remarcat că există discriminare între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior și că doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane și că discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata paxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul nr.OUG50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului:poluatorul plătește.
Constatând deci, efectul direct al dispozițiilor art.90 alin.1 din Tratat, pentru ordinea juridică a României, tribunalul nu a făcut aplicarea dispozițiilor nr.OUG50/2008, dispoziții contrare, concluzionând nedatorarea taxei speciale achitată de către reclamant.
Tribunalul, în baza dispozițiilor art.18 din Legea nr.554/2004 a dispus restituirea acesteia către reclamant.
În vederea reparării integrale a prejudiciului, tribunalul în baza dispozițiilor art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, art.1084 civ rap.la art.1082 civ. a obligat pârâta la plata dobânzii legale conform nr.OG9/2000 de la data încasării până la restituirea efectivă către reclamant, iar în baza dispozițiilor art.274 pr.civ. a fost obliga pârâtă să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 4,3 lei.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrațua Finanțelor Publice P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,întemeiat pe disp. art. 304 cod procedură civilă, OUG nr. 50/2008 și OG nr. 92/2003.
In motivarea recursului, recurenta învederează că tribunalul nu a motivat legal sentința, taxa de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare.
Astfel, nu sunt motive temeinice pentru a dispune restituirea taxei de poluare, respectiv anularea deciziei de calcul nr. 54234/20.11.2008, existând un titlu de creanță care să materializeze taxa, iar instanța de judecată nu poate ignora legile în vigoare, substituindu-se legislativului.
Un alt motiv de recurs este acela că reclamantul nu a respectat termenul legal de depunere a contestației de 30 de zile de la comunicarea actului atacat, termenul maxim până la care trebuia depusă contestația, fiind 27 decembrie 2008, iar contestația a fost depusă în 24.04.2009.
In cazul de față, se aplică prev. art. 207(1) din OG nr. 92/2003 (R) iar în decizia de calcul a taxei de poluare se specifică că toate elementele necesare, contribuabilul încadrându-se în prevederile legii speciale și nu a legii nr. 554/2004 privind contenciosul adminsitrativ, precizează recurenta.
In final, aceasta solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului, aratând că decizia de clacul nu este un act administrativ fiscal așa cum e prevăzut de art. 41 pr.fiscală, pe fond precizând că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, iar Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițile interne contrare.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din recurs în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la aplicarea în cauză a prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedura fiscală, se constată că la dosarul cauzei se află numai chitanța seria - nr.-/26.11.2008 prin care reclamantul a achitat taxa de poluare, neexistând un alt act fiscal, respectiv o decizie de calcul.
In atare situație, existând numai o simplă chitanță, prin care reclamantul a plătit taxa de poluare cu cu ocazia înmatriculării autoturismului în țară, nu se poate vorbi despre neîntroducerea în termen a contestației împotriva unei eventuale decizii.
Pe fond, Curtea reține că reclamantul aaa chiziționat din Germania autoturismul marca Volkswagen Passat, an fabricație 2004, deja înmatriculat, iar cu ocazia înmatriculării în România i s-a perceput taxa de poluare, în luna noiembrie 2008, însă după aderarea României la nu posibilă aplicarea taxei de poluare pentru autoturismele care au mai fost înmatriculate în
In caz contrar, s-ar încălca disp. art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, potrivit căruia "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare", interzicând astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și încălcarea principiului libertății circulației marfurilor.
Ca atare, în cauza sunt aplicabile în mod direct dispozițiile dreptului comunitar, acestea având prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148(2) din Constituția României.
Așa fiind, Curtea văzând disp. art. 312 (1) pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE cu sediul în P, STR. - -, nr. 22, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr.406 din 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu sediul în P,-,. 3..A,. 3, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședinta publică azi, 21 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Duboșaru Rodica
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DR/DD
4 ex/29.10.2009
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Duboșaru Rodica
