Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1489/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECTIA COMERCIALA SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1489
Sedinta publica din data de 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- -a -
Grefier - Nora
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de paratiiMINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - AGENTIA NATIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA,prin reprezentatii legali, cu sediul in B,-, sector 5 siADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P,prin reprezentantii legali, cu sediul in P,-, judetul P, impotriva sentintei nr. 211 din 14 aprilie 2009 pronuntata de Tribunalul Prahova - Sectia comerciala si de contencios administrativ, in contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedura la Cabinet Avocat - P,-, judetul
La apelul nominal in sedinta publica au lipsit recurentul erul Finantelor Publice - Agentia Nationala de Administrare Fiscala si recurenta Administratia Finantelor Publice a Municipiului P si intimatul reclamant.
Procedura este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, arata ca recurentii, in cuprinsul motivelor de recurs, au solicitat si judecata in lipsa, dupa care,
Curtea, din oficiu, invocă exceptia lipsei de interes a pârâtului erul Finantelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala de a formula prezentul recurs și ținând seama și de imprejurarea că recurenții au solicitat si judecata in lipsă in cuprinsul motivelor de recurs, constată cauza in stare de judecata și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Prin cererea inregistrată la Tribunalul Prahova la nr-, reclamantul a chemat in judecată Agenția Națională de Administrare Fiscala si Administrația Finanțelor Publice P, și a solicitat obligarea la restituirea contravaloarii taxei de primă înmatriculare in cuantum de 2361 lei, suma actualizată cu dobânda legală până la data plății.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a achiziționat un autoturism
marca din Germania, iar pentru a-l reînmatricula in România a fost obligată să plătească o taxă de prima înmatriculare in cuantum de 3820 lei, taxă achitată la data de 30.01.2008 la Trezoreria Mun.
A solicitat pârâtei restituirea sumei respective, la data de 3.07.2008, însă nu a primit niciun răspuns de la pârâte, ulterior, datorita modificarilor legislative intervenite, o parte din aceasta taxa i-a fost restituita, fiindu-i achitata suma de 1459 lei, ramanand de restituit suma solicitata prin prezenta actiune.
Reclamantul a mai invederat ca taxa de prima inmatriculare este perceputa ilegal in raport de disp. art.90 par.1 din Tratatul.
Prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii, ca neîntemeiată.
Paf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că taxa se calculează după formula prev. de art.214 ind.1 al.3 din Codul fiscal si se achită la organele fiscale teritoriale, care nu emit in acest sens nici un act administrativ fiscal care să materializeze aceasta taxă, că nu sunt incidente in cauza disp. art.90 din Tratatul Comunitatilor Europene, intrucat taxa urmeaza a fi platita de catre tori proprietarii de autoturisme sau autovehicule, indiferent de provenienta acestora, la momentul primei inmatriculari in Romania, ca, de principiu, Comisia Europeana nu este impotriva perceperii acestei taxe, aflandu-se in prezent cu Romania in negocieri cu privire la modalitatile de stabilire a acesteia, precum si ca procedura de restituire a diferentei dintre taxa de prima inmatriculare si taxa de poluare se restituie, conform art.11 din OUG 50/2008 si de art.6 din Anexa la HG 686/2008
La termenul de judecata din data de 14.04.2009, instanța a pus in discutia
partilor exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a F, invocata de aceasta parata prin intampinare, exceptie pe care ulterior a admis-o, pentru motivarea consemnata in incheierea de sedinta de la aceasta data, respingand actiunea formulata impotriva acestei parate, ca fiind indreptata impotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva.
Prin sentința nr. 211 din 14 aprilie 2009, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții: MFP - ANAF și P, a obligat pârâta P să restituie reclamantei suma de 2361 lei, reprezentând diferența taxă de primă înmatriculare, sumă actualizată cu dobânda legală, incepând cu data plății și până la data restituirii efective a acesteia.
Tribunalul reținut că reclamantul a achiziționat, la data de 10.12.2007, un autovehicul marca, pe care l-a adus in Romania, iar pentru a-l înmatricula in tara a fost obligată să plătească o taxa de prima înmatriculare in cuantum de 3820 lei, in temeiul art. 214 indice 1, 214 indice 3 cod fiscal, taxa fiind plătita prin chitanta sr. nr.- /30.01.2008 la Trezoreria
Reclamantul a solicitat restituirea taxei de prima inmatriculare, iar ulterior, ca urmare a intrarii in vigoare a dispozitiilor OUG 50/2008, parata Pae mis decizia nr.48132/ 24.10.2008, prin care s-a dispus restituirea sumei de 1459 lei, ca rezultat al diferentei dintre taxa de prima inmatriculare achitata si taxa de poluare stabilita conform OUG 50/2008, in valoare de 2361 lei.
Tribunalul a constatat că poziția pârâtei ( de a refuza restituirea integrala a taxei de prima inmatriculare) este nelegală.
Astfel, la momentul achitării taxei de prima inmatriculare contestata
(ianuarie 2008), aceasta era reglementată de dispozițiile art. 214/1 - 214/3 codul fiscal, precum si de pct. 31/1 - 31/2 din Normele Metodologice de aplicare a codului fiscal, aprobate prin HG 444/2004.
Tribunalul a mai reținut ca dispozitiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene prevad ca " nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare". Asadar, dispozitiile mentionate limiteaza libertatea statelor membre, in materie fiscala, de a restrictiona libera circulatie a marfurilor intre statele uniunii, prin interzicerea taxelor discriminatorii si protectioniste.
Dispozițiile precizate din Tratat se aplica in prezenta cauza, intrucat disp. art. 148 al.2 din Constitutia Romaniei statueaza ca prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, consacrand astfel suprematia prevederilor comunitare fata de legislatia interna. De asemenea, disp. alin 4 din articolul precizat prevad ca autoritatea judecatoresca garanteaza aducerea la indeplinirea obligatiilor rezultate din principiul enuntat anterior.
Taxa de prima inmatriculare reglementata in codul fiscal introduce un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in Romania din Comunitatea Europeana in scopul reinmatricularii lor, in situatia in care acestea au fost deja inmatriculate in tara de provenienta, fata de autovehiculele din Romania, pentru a caror reinmatriculare nu se datoreaza aceasta taxa.
Tribunalul a mai reținut ca, incepand cu data de 1.01.2007, prevederile art.90 (1) din Tratat fac parte din ordinea de drept interna din Romania, astfel ca trebuie sa fie aplicate in prezenta cauza, in care reclamantul a solicitat restabilirea drepturilor conferite de aceasta reglementare comunitara, care i-au fost incalcate de catre parata, prin aplicarea regelementarilor nationale din codul fiscal, mentionate anterior.
Ca urmare, perceperea taxei de prima inmatriculare si incasarea acesteia l-au prejudiciat-o pe reclamant, care este indreptatita sa i se restituie integral taxa incasata, in cuntum de 3820 lei, iar nu doar diferenta dintre aceasta si taxa de poluare.
Tribunalul nu a reținut sustinerea paratei conform careia reclamantei trebuie sa ii fie restituita doar diferenta dintre suma achitată cu titlu de taxa de prima inmatriculare si cuantumul rezultat din aplicarea OUG nr. 50/2008 (taxa de poluare), pentru că încasarea taxei speciale pentru autoturism si autovehicule s-a efectuat in mod nelegal in perioada 1.01.2007-30.06.2008, o reglementare contrară dreptului comunitar neputând produce vreun efect juridic fără a se aduce atingere însăși fundamentelor Comunitatii Europene.
In plus, trebuie precizat ca dispozitile OUG 50/2008 nu se pot aplica retroactiv, inainte de intrarea sa in vigoare (1.07.2008), intrucat, la apreciererea legalitatii taxei de prima inmatriculare, trebuie avute in vedere dispozitiile legale in vigoare la data achitarii taxei. Or, taxa a fost achitata cu mult inainte de adoptarea OUG 50/2008.
Ca urmare, rezulta ca dispozitiile OUG 50/2008 nu sunt aplicabile raporturilor juridice fiscale create prin plata taxei de prima inmatriculare de catre reclamant, raporturi juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestei ordonante de urgenta si carora le sunt aplicabile exclusiv actele normative in vigoare la nasterea lor.
Acesta este motivul pentru care, impunându-se aplicarea cu prioritate a
dreptului comunitar - potrivi art. 148 din Constituția României -, se impune restituirea integrală a taxelor încasate cu incalcarea dreptului comunitar, precum si acordarea unor despăgubiri pentru perioada in care sumele in cauza s-au aflat la dispoziția statului R, care nu este in drept să păstreze nimic din sumele încasate nelegal in întreaga perioada cuprinsă intre 1.01.2007 -30.06.2008.
De asemenea, tribunalul a apreciat ca nu poate opera o compensare intre sumele achitate anterior in contul bugetului statului ca taxa de prima înmatriculare si sumele care ar fi datorate in temeiul OUG 50/2008 la fondul de mediu ca taxa de poluare, întrucât cele doua prelevări au naturi juridice diferite ( acciza, respectiv taxa de mediu ), si se fac venit la doua componente distincte ale sistemului bugetar ( bugetul de stat, respectiv bugetul fondului de mediu ).
Ca urmare, a concluzionat tribunalul că soluția propusă de art. 11 din OUG 50/2008 este nelegală si inaplicabila, întrucât statul R nu poate susține că este indreptatit să păstreze o taxa sau o parte dintr-o taxa prelevată nelegal, si nu poate aplica retroactiv o norma juridică nici măcar pentru a determina ipotetic taxa care ar fi fost datorată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții erul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală B și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
În motivarea recursului, pârâta Administrația Finanțelor Publice criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente;
Instanța judecătoreasca nu poate ignora legile în vigoare la momentul soluționării unei cauze si nu poate crea o practică bazată pe constatarea nelegalității actelor normative cu putere de lege. Daca s-ar permite acest lucru, ar însemna că instanțele judecătorești se pot substitui legislativului, iar actele normative adoptate de acesta din urmă sa nu mai aibă nici o valoare. Judecătorii trebuie sa soluționeze cauzele potrivit legii, nu să invoce nelegalitatea acesteia pentru a justifica anumite hotărâri.
La momentul efectuării plății taxei de primă înmatriculare de către reclamant, aceasta fusese introdusă in Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007. Cuantumul taxei speciale se calculează după formula prevăzută de art. 214 ind.l alin.3 si se achită la organele fiscale teritoriale, care doar încasează si nu emit nici un act administrativ fiscal, deci nici un titlu de creanța care sa materializeze taxa.
Regimul taxei speciale pentru autoturisme, care a intrat in vigoare începând
cu data de 1 ianuarie 2007, înlocuit, în fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul, s-a avut în vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor, potrivit cărora la 31.12.2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3.
În această situație arată că a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand, la scurt timp de la introducerea acestora în România, tara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Potrivit art. 1-33 din legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Statele Europei privind aderarea Bulgaria si a României Ia Uniunea Europeana, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: "Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competente in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor ".
Totodată precizează faptul ca alin.2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate, arată că rezultă faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile art.90 alin.(l) din Tratatul Comunităților Europene
precizează faptul ca acestea nu sunt incidente in cauza, întrucât taxa de prima înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora Ia momentul primei înmatriculări in România.
Astfel, menționează că pentru un autoturism fabricat in România care nu a fost înmatriculat o perioada de 8 ani, se va plăti aceeași taxă de înmatriculare ca si in cazul unui produs din oricare alt stat comunitar, cu condiția existentei acelorași specificații tehnice.
Prin urmare, dispozițiile art.90 alin(l) din Tratatul Comunităților Europene au in vedere stabilirea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produsele comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne, dar legislația noastră prevede plata in cazul in care suntem in prezenta acelorași specificații tehnice, a unei taxe de prima înmatriculare in România in același cuantum indiferent daca se aplica la autoturismele/autovehiculele din producția interna sau la cele produse in spațiul comunitar.
Totodată, apreciază nu suntem in prezenta unui regim fiscal
discriminatoriu, întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme /autovehicule in România. Legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect pentru produsele interne similare.
In acest context consideră că trebuie menționat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizează ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat Ia nivelul Uniunii Europene. Face cunoscut, de asemenea, ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (printre care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). Mai mult, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de înmatriculare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directiva in acest sens, proiect care, după aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Prin urmare, existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
Față de cele menționate mai sus, învederează instanței faptul ca obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2) din Constituție si cea speciala, prevăzuta de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunităților Europene, revine exclusiv Parlamentului, nu si instanțelor judecătorești.
De altfel, partea finala a art. 148 alin.2) din Constituție prevede expres că prioritatea reglementarilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare ", tratat care instituie obligația statului R - deci a organului competent, Parlamentul - de armonizare a legislației interne cu cea europeana.
Totodată, consideră că trebuie reținut si faptul ca dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente întrucât, pe de o parte nu suntem in prezenta unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare", iar pe de alta parte nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, întrucât obligația plații taxei de prima înmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene.
Instanța de fond, pentru a-si justifica soluția invocată și emiterea OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule,a apreciat total greșit ca aceasta nu reprezintă altceva decât o recunoaștere a caracterului nelegal al taxei de prima înmatriculare, întrucât in permanență au apărut si apar acte normative noi care abrogă, modifică sau înlocuiesc alte acte, aceasta neînsemnând in nici un caz ca cele vechi au fost nelegale.
In ce privește pe reclamant, arătă ca potrivit noului act normativ, " taxa rezultata ca diferența intre suma achitata de contribuabil in perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgenta ".
Prin urmare, apreciază că reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente, in vederea restituirii taxei rezultate ca diferență între suma achitată de acesta și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, restituire ce se va realiza pe baza procedurii stabilite in normele metodologice de aplicare a actului normativ invocat.
In concluzie, solicitat admiterea recursului si modificarea Sentinței nr. 211 din 14.04.2009 pronunțata de Tribunalul Prahova in dosarul nr- in sensul admiterii în parte acțiunii.
Pârâta erul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea greșită a legii, art. 304 pct. 9.pr.civ.
În motivarea recuruslui, arată că prin sentința recurată instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant, în contradictoriu cu erul Finanțelor, Administrația Finanțelor Publice a Mun. P, cât și cu Agenția Națională de Administrare Fiscală B, deși se pronunțase la termenul din 14.04.2009 în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a sa. Astfel, arată că nu este menționată în dispozitivul sentinței soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, între considerente și dispozitiv existând neconcordante, instanța pronunțând hotărârea și în contradictoriu cu ANAF.
Menționează ca ANAF a arătat prin întâmpinarea depusă la dosar faptul ca litigiul trebuie soluționat în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a municipiului P, solicitând astfel ca instanța să constate lipsa calității sale procesuale pasive în cauză.
Mai mult, susține recurenta că instanța de judecată nu a obligat-o, nici să emită un act administrativ, nici să elibereze un alt înscris și nici să efectueze o anumită operațiune administrativă ", conform art. 18 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. In acest sens recurenta invocă prevederile art.7 din nr.OUG50/2007 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule precum și art.1 alin.1 coroborat cu art.8 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, din interpretarea cărora rezulta că raportul juridic este născut între reclamantul intimat si Pam unicipiului
In consecința, consideră că, în mod greșit, instanța de fond nu a reținut în dispozitivul încheierii atacate lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscala și nu a respins cererea reclamantei în contradictoriu cu aceasta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, deși a reținut lipsa calității procesuale pasive în partea introductiva a hotărârii.
In ceea ce privește fondul cauzei, referitor la regimul taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, arată că în fapt, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a intrat in vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007 și a înlocuit regimul accizelor prevăzut în Codul fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
A învederat recurenta că în condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii și introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, prin art. I pct. 202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație consideră recurenta că a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, invocate
de reclamanta, precizează că potrivit art. 1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, al, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul de, Republica Austria, Republica, Republica, Republica Slovenia, Republica, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) și Republica Bulgaria și România privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar în ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența în ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, invocate de reclamanta în susținerea acțiunii formulate, arată că incidența în cauză a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciază ca fiind inexistentă întrucât taxa de prima înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene au în vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, menționează ca potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 90 (1) din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atât tratatul menționat mai sus, cât și alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa specială pentru autoturisme si autovehicule, ci doar discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocă și prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri - sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată-baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Menționează că această directivă a fost adoptată de Consiliul Comunităților Europene având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum și avizele Parlamentului European și Comitetului Economic și Social.
In ceea ce privește susținerea reclamantei, respectiv ca taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, învederează că în literatura de specialitate s-a arătat că, în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor și orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor și de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru că ele trec o frontiera și care nu sunt taxe vamale în sens strict". ( - Drept comunitar,. ediția a 3-a, pag. 212).
Așadar, susține recurenta că taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu
au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactivității legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate în România.
Prin urmare, existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule.
Asupra excepției lipsei de interes a recurentului pârât erul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscala, invocată din oficiu, curtea reține următoarele:
Reclamantul a chemat in judecată Agenția Națională de Administrare Fiscală si Administrația Finanțelor Publice P, și a solicitat obligarea la restituirea contravaloarii taxei de primă înmatriculare in cuantum de 2361 lei.
Prin întâmpinare, Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar la termenul de judecata din data de 14.04.2009,instanța a pus in discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, pe care ulterior a admis-o, pentru motivarea consemnată în practicaua sentinței, respingând acțiunea formulată împotriva acestei pârâte, ca fiind indreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Deși în dispozitivul sentinței nr. 211 din 14 aprilie 2009 este menționat că este admisă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții erul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice P, a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice P să restituie reclamantei suma de 2361 lei, reprezentând diferența taxă de primă înmatriculare.
Având în vedere aceste împrejurări, faptul că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, și a fost admisă acțiunea formulată împotriva celui de al doilea pârât, Administrația Finanțelor Publice P, aceasta fiind cea obligată la restituirea diferenței de taxă de primă înmatriculare, curtea constată că recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală nu justifică interes în promovarea căii de atac a recursului și va respinge recursul formulat de aceasta ca fiind formulat de o persoană lipsită de interes.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta Administrația Finanțelor Publice P, actelor și lucrărilor dosarului,a dispozițiilor legale incidente, precum și a dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul achiziționat un autoturism marca
din Germania, iar pentru înmatricularea acestuia în România pârâta l-a obligat să achite o taxă de primă înmatriculare în sumă de 3820 lei, taxă achitată prin chitanta sr. nr.- /30.01.2008 la Trezoreria
Reclamantul a solicitat restituirea taxei de prima inmatriculare, iar ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a dispozițiilor OUG 50/2008, pârâta Pae mis decizia nr.48132/ 24.10.2008, prin care a dispus restituirea sumei de 1459 lei, ca rezultat al diferenței dintre taxa de primă înmatriculare achitată și taxa de poluare stabilită conform OUG 50/2008, in valoare de 2361 lei, rămânând de restituit suma 2361 lei, solicitată prin acțiune.
OUG nr. 50/2008 intrat în vigoare la data de 01.07.2008 și a abrogat
art.214/1-214/3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, în baza cărora a fost stabilită taxa achitată de reclamant.
Art.11 din OUG nr.50/2008 a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule.
Potrivit art. 2141- art. 2143Cod fiscal și pct. 311- pct. 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătea cu ocazia primei înmatriculării în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte stat.
De la 1.01.2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar parlamentul, președintele României și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale comunității dinainte de aderare.
Dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Curtea Europeană de Justiție a arătat în cauza Weigel (2004) că obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre, prin urmare, scopul acestei reglementari o constituie interzicerea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Or, potrivit legislației interne, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate în țară.
Prin urmare, Tribunalul a constatat în mod corect că in cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, întrucât in România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja in celelalte state comunitare si reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, rezultând astfel o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor menționate din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor, dezavantajându-se direct sau indirect mașinile din celelalte țări ale Uniunii Europene, in competiția cu produsele similare autohtone.
Curtea constată faptul că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, în mod corect instanța de fond dispunând restituirea acesteia, cu dobânda legală calculată conform art.3 alin.2 din OG9/2000 de la data încasării sumei până la data restituirii efective a sumei.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene de Justiție,care, prin Decizia în cauzaCosta/Enel(1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originară și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă, care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea Codului Fiscal.
În cauzaSimmenthal(1976), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
În ceea ce privește susținerile recurentei privind nr.OG50/2008, prin care a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, în baza căreia a fost emisă HG686/2008, prin care s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule, curtea constată că noua reglementare privind introducerea unei noi taxe nu poate înlătura caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare.
Taxa specială de primă înmatriculare a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa perceputa prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă, reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE-, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si,).
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Pentru aceste motive, curtea constată ca sentința recurată este legală și
temeinică, nefiind incidente motivele de nelegalitate și netemeinicie invocate de recurentă, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice P ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes în ceea ce privește recursul formulat de erul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Respinge recursul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ,prin reprezentanții săi legali, cu sediul in B,-, sector 5 împotriva sentinței nr. 211 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială si de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat - P,-, judetul P, ca fiind formulat de o persoană lipsită de interes.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI P,prin reprezentanții săi legali, cu sediul in P,-, judetul P, impotriva sentintei nr. 211 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat - P,-, judetul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 octombrie 2009.
Presedinte, JUDECĂTORI: Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
- - - - -a -
Grefier,
Nora
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red./dact. /NZ
5 ex/25 noiembrie 2009
Dosar fond - Tribunalul Prahova
Jud. Fond
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe Adriana
