Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 149/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 17.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.149
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 07.02.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, împotriva sentinței civile nr.2744/21.11.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamanta - intimată " " A și pârâții - intimați DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ și AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - recurentă consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei - recurente depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2744 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantei " " A formulată împotriva DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE A, DIRECȚIEI REGIONALE VAMALE T și AUTORITĂȚII NAȚIONALE A VĂMILOR, dispunându-se anularea deciziei pentru regularizarea situației nr.141 din 12 aprilie 2007 emisă pentru suma de 19.998 lei precum și Deciziei nr. 854/26 iunie 2007 Direcției Generale a Finanțelor Publice A pentru aceeași sumă, menținând-o pentru restul sumei și menținând și deciziile de regularizare nr. 137 și 138 din 11 aprilie 2007 emise pentru sumele de 2568 lei și 5727 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta în calitate de comisionar vamal și de principal obligat, a inițiat 3 operațiuni de tranzit comun prin cele 2 declarații vamale de tranzit din 15 noiembrie 2003 și prin cea din 20 octombrie 2005, cu numerele și simbolurile indicate mai sus. Pentru fiecare operațiune s-a fixat un termen de prezentare la biroul vamal de destinație de 8 zile. Acest termen nu a fost respectat de către nici unul dintre titularii operațiunii, astfel că prin procesele verbale de control din 6 aprilie 2007 și 12 aprilie 2007, s-au stabilit diferențe de plată de taxe vamale și TVA, precum și obligații suplimentare în cuantum de 2.568 lei, pentru care s-a emis decizia de regularizare nr. 137, în cuantum de 5.727 lei pentru care s-a emis decizia de regularizare nr. 138, ambele din 11 aprilie 2007, precum și pentru suma de 19.998 lei pentru care s-a emis decizia de regularizare nr.141 din 12 aprilie 2007.
Ulterior respingerii contestației reclamantei de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, reclamanta a obținut din partea Autorității Naționale a Vămilor, comunicarea că bunul pentru care s-a întocmit declarația de tranzit din 28 octombrie 2005, fost scos din țară și prezentat la Biroul Vamal A la data de 28 octombrie 2005, operațiunea încheindu-se în acest fel.
Celelalte două operațiuni vamale de tranzit comun nu au fost finalizate, iar răspunderea pentru aceasta revine reclamantei în calitate de comisionar vamal, întrucât în ambele declarații vamale de tranzit, în caseta nr. 50, depuse la Biroul Vamal de intrare în țară, aceasta și-a declarat calitatea de principal obligat.
Coroborând dispozițiile art. 155 din Regulamentul Vamal, art. 95 din Legea nr. 141/1997 și pct. 130 alin. 2 din Decizia nr. 471/2002 emisă de, instanța a stabilit că principalului obligat îi incumbă, pe lângă depunerea declarației vamale de tranzit și a documentelor însoțitoare, la biroul de destinație, în termenul acordat de autoritatea vamală și să respecte normele ce reglementează regimul de tranzit comun, inclusiv să achite taxele vamale și celelalte drepturi de import în situația în care mărfurile nu sunt prezentate la biroul de destinație, în termenul prestabilit.
În consecință, răspunderea reclamantei operează pentru sumele stabilite prin deciziile de regularizare nr. 137 și 138 din 11 aprilie 2007, obligația sa neexistând pentru cele stabilite prin decizia de regularizare nr.141 din 12 aprilie 2007, cu referire la tranzitul din 28 octombrie 2005.
În acord cu dispozițiile art. 18 alin. 1 instanța a admis în parte cererea reclamantei, anulând decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 141 pentru suma totală de 19.998 lei și parțial decizia dată asupra contestației nr. 854 din 26 iunie 2007.
Această decizie se va menține pentru celelalte două decizii de regularizare nr.137 și 138 din 11 aprilie 2007, cât și pentru decizia dată asupra contestației referitoare la cele două acte.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice A, și a solicitat modificarea sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului se susține că până în momentul emiterii deciziei de soluționare a contestației de către A, reclamanta nu a făcut dovada închiderii regimului vamal cu privire la bunul care a făcu obiectul Deciziei nr.141 din 12 aprilie 2007 emisă de Biroul Vamal De aceea, recurenta apreciază că în mod corect Biroul Vamal A, a procedat la încheierea din oficiu a operațiunilor de tranzit vamal, în condițiile în care până la momentul soluționării contestației nu s-a făcut dovada încheierii acestor operațiuni.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis în parte acțiunea reclamantei.
Prima instanță a anulat numai decizia pentru regularizarea situației nr.141 din 12 aprilie 2007, emisă pentru suma de 19.998 lei precum și Decizia nr.854/26 iunie 2007 pârâtei, pentru aceeași sumă, având în vedere că reclamanta a obținut din partea comunicarea că bunul pentru care s-a întocmit declarația de tranzit din 28 octombrie 2005, fost scos din țară și prezentat la Biroul Vamal A, în aceeași dată, astfel că operațiunea pentru acest bun s-a încheiat.
Având în vedere această stare de fapt, reținută de prima instanță, Curtea, constată că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul prevăzut de art.317 pct.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta A, împotriva sentinței civile nr.2744 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7.II.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/03.03.08
TEHNORED:/04.03.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
