Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1560/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 26.08.2009
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1560
Ședința publică din 07 2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Diana
GREFIER
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta PFA în contradictoriu cu pârâta T și pârâta DGFP T împotriva sentinței civile nr.596/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- având ca obiect anulare act de control taxe și impozite
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei avocat, în reprezentarea DGFP T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar prin serviciul de registratură al instanței întâmpinare din partea pârâtei T, care se comunică cu părțile prezente.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar și comunică cu reprezentanta DGFP Note de ședință și dovada înregistrării la Tribunalul Timișa acțiunii în contencios administrativ.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea recursului și admiterea cererii de suspendare până la soluționarea acțiunii de fond, pentru motivele arătate în completarea motivelor de recurs și în Notele de ședință
Reprezentanta pârâtei DGFP T solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a deciziei de impunere.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 2193/30/9.04.2009 reclamanta - PFA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE T,suspendarea actelor administrativ fiscale reprezentate de raportul de inspecție fiscală nr. 1640/27.02.2009 întocmit de DGFP T - T - Contribuabili Mici, decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscală pentru persoane fizice care desfășoară activități independente în mod individual și/sau într-o forma de asociere,emisa de DGFP T - Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Inspecție Fiscala sub nr-, Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală 1640.1 din 27.02.2009,precum și a măsurilor conținute în acestea, până la pronunțarea instanței de fond.
Prin sentința civila nr.526/26.05.2009 Tribunalul Timișa respins acțiunea formulata.
In motivare s-a reținut că în urma inspecției fiscale constatate prin Raportul nr. 1640/27.02.2009 întocmit de Administrația Finanțelor Publice Taf ost emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T decizia de impunere nr. 1640.2/27.02.2009 referitoare la obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală și dispoziția nr. 1640.1/27.02.2009.
Reclamanta critică modalitatea în care organul fiscal a calculat TVA pe câteva luni, în esență, pe motiv că nu a ținut cont de regimul juridic al persoanei fizice autorizate (PFA), care este diferit de cel al societăților comerciale. Totuși, deși este necontestată diferența de regim juridic, reclamanta nu a arătat ce relevanță are acesta pentru calculul TVA.
În drept, se arată că potrivit art. 215 Cod procedură fiscală, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, dar nu aduce atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii 554/2004, cu modificările ulterioare. Se menționează ca instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. Reclamanta a depus cauțiunea stabilită de instanță.
Potrivit art. 14 al. 1 teza I din Legea 554/2004, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
Așadar, pentru suspendarea executării actului administrativ fiscal, trebuie îndeplinite trei condiții: 1) reclamantul să fi sesizat în condițiile art. 7 din Legea 554/2004 autoritatea publică ce a emis actul sau autoritatea ierarhic superioară; 2) să existe un caz bine justificat și 3) măsura să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.
Prima condiție este îndeplinită deoarece reclamanta a contestat la autoritatea emitentă actele administrativ fiscale arătate.
Referitor la celelalte două condiții tribunalul reține că potrivit art. 2 lit. ș și t din Legea 554/2004, prin "cazuri bine justificate" se înțeleg împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ iar prin "pagubă iminentă" se înțelege prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Tribunalul constată că cea de-a doua condiție nu este îndeplinită. Astfel, reclamanta nu a arătat care sunt acele împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă în ce privește legalitatea raportului de inspecție, a deciziei de impunere sau a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și nu a arătat care sunt textele legale din codul fiscal pentru care TVA s-ar calcula diferit în cazul PFA. În aceste condiții, este lipsit de relevanță dacă suspendarea actului ar fi necesară pentru prevenirea unei pagube iminente deoarece cele trei condiții trebuie îndeplinite cumulativ.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare formulate.
In motivare se arată că hotărârea prin care prima instanță a respins cererea de suspendare a executării actelor administrativ fiscale menționate este netemeinică și a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii. Întrucât până la momentul promovării prezentului recurs hotărârea nu a fost comunicată reclamantei s-a procedat la formularea recursului.
Consideră că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554 din 2004 contenciosului administrativ pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale menționate până la pronunțarea instanței de fond.
După cum s-a arătat, reclamanta a parcurs procedura prealabilă în sensul că. a formulat contestație împotriva actelor administrativ fiscale, sens în care a depus la dosar dovada înregistrării contestației la organele financiare. Suspendarea executării unui act administrativ este condiționată de dovedirea cazului bine justificat și de existența unei pagube iminente. Aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin.(l) din Legea 554/2004 nu trebuie să conducă la o examinare pe fond a legalității actului a cărui suspendare se solicită.
Pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediată și din oficiu a actelor administrative prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri, doar prin raportare la indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, fără a se analiza însă pe fond conținutul actului administrativ.
In actele de control pe care am înțeles să le atacăm organul de control fiscal a efectuat consemnări care au condus la reținerea unei stări de fapt neconforme cu realitatea și, pe cale de consecință, la stabilirea unor obligații eronate în sarcina noastră.
Se arată că organul de control fiscal, deși rezultă cu claritate că subsemnata sunt persoană fizică autorizată și mi se aplică legislația specifică pentru PFA, nu a ținut cont de distincția în procedura de determinare a bazei impozabile pentru activitatea persoanei fizice autorizate față de procedura de determinare a bazei impozabile pentru activitatea persoanei juridice, care conduce evidența contabilă în partidă dublă și contabilitate de angajamente.
Astfel, organul de control a calculat și reținut fără temei legal în sarcina subsemnatei categorii de obligații, tară să țină seama că pentru persoana fizică autorizată veniturile încasate sunt venituri realizate și totodată acestea constituie bază pentru calcularea obligațiilor fiscale, procedând la calculare a diferențelor de obligații suplimentare privind taxa pe valoarea adăugată prin aplicarea cotei unice de 19% la valoarea sumelor facturate, necorelat cu data încasării pe de o parte și nici cu faptul că odată încasate veniturile sunt finale.
Totodată, organul de control nu a apreciat corect nici dispozițiile legale în materie privind înregistrarea în scopuri TVA, îngrădindu-mi nejustificat dreptul de a proceda conform prevederilor din Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal.
"Conform prevederilor art. 153. alin 1. lit.. din Legea 571/ 2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare PFA trebuia să solicite înregistrarea în scopuri TVA la organul fiscal competent înainte de realizarea operațiunilor de intermediere vânzare imobile dat fiind faptul că la întocmirea facturilor de către furnizor către beneficiar. PFA a luat la cunoștință de comisionul ce urma să-1 încaseze, cunoscând astfel că cifra de afaceri depășește plafonul se scutire prevăzut în art. 152. alin. (2). respectiv suma de 130.140.15 lei >99.000 lei (plafonul de scutire pentru perioada lucrată din anul 2007).
Prima factură întocmită de PFA către comitent este factura cu nr.1/14.03.2007. pe o sumă de 130.140.15 lei, și depășește suma de 99.000 lei. plafon de scutire aferent perioadei lucrate din anul 2007. stabilit de organul de control conform art.152. alin. (1) din 571/2003. "
Consideră că prin această constatare, cu vădit caracter subiectiv și nelegal, organul de control le-a îngrădit nejustificat dreptul de a proceda conform prevederilor din Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal, cu modificările ulterioare, art. 153. alin. (1).. b):"Art.153.-(1) Persoana impozabilă care este stabilită în România, conform art. 125 alin.(2) lit. b). și realizează sau intenționează să realizeze o activitate economică ce implică operațiuni taxabile și/sau scutite de taxa pe valoarea adăugată cu drept de deducere trebuie să solicite înregistrarea în scopuri de TVA la organul fiscal competent.
Față de această prevedere legală, care este întru totul și evident aplicabilă. în situația activității reclamantei, desfășurată cu începere din 14 martie 2007. constatat la sfârșitul lunii martie 2007 depășirea plafonului legal de scutire, a avut dreptul, ca până la 10 aprilie să fii depus solicitarea de înregistrare ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, astfel încât ar fi devenit plătitori cu începere de la 1 mai 2007.
Datorită reglementărilor contradictorii din cadrul art. 128 alin (2). respectiv art. 129 din Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal a solicitat luarea în evidență cu întârziere, motiv pentru care ne-au fost aplicate prevederile legale în vigoare, astfel cum constată și consemnează organul de control fiscal la pag. 3 din RAPORTUL DE INSPECȚIE FISCALĂ încheiat la data de 27.02.2009, înregistrat sub nr. 1.640 din 27.02.2009.
Pentru veniturile din facturile emise pentru perioada 01.05.2007-31.05.2008 către - 1MO-SERV SRL, plătitoare de taxă pe valoarea adăugată pentru întreaga perioadă 01.05.2007-31.05.2008, societate comercială cu care PFA a derulat Contractul de comision nr. 113/08.01.2007. în valoare de 907.419,08 lei. solicită să se constatate că organul de control a colectat taxa pe valoarea adăugată prin aplicarea cotei unice de 19% asupra valorii înscrise în facturile emise, stabilind astfel o obligație suplimentară de taxă pe valoarea adăugată, în sarcina reclamantei, în valoare de 172.409,63 lei. aferent căreia a calculat obligații accesorii (majorări de întârziere). în cotă de 0.10% pe zi. în valoare totală de 65.734.34 lei.
S-au contestat în totalitate aceste obligații suplimentare în valoare totală de 316.686.95 lei (219.865.43 lei + 96.821.52 lei), astfel cum s-a arătat și în obiectul contestației noastre, motivat de faptul că:bugetul de stat nu a fost prejudiciat sub vreo formă cu taxa pe valoarea adăugată de 219.865.43 lei. sumă care s-a colectat și s-a virat de către - -SERV SRL în perioada 01.05.2007-31.05.2008. societate plătitoare de taxă pe valoarea adăugată în toată această perioadă;în perioada 01.05.2007-31.05.2008. PFA a derulat Contractul de comision nr. 113/08.01.2007 încheiat cu - -SERV SRL și a realizat venituri din comision, prin facturile emise, în valoare de 907.419.08 lei. Pentru - -SERV SRL aceste sume reprezintă valori încasate din activitatea de intermediere vânzare imobile, activitate la care a participat, conform contractului menționat PFA și căreia i-au fost cedate cote părți din veniturile - -SERV SRL.
În susținerea poziției exprimate de altfel și în contestația formulată la fond, arată că. pentru perioada 01.05.2007-31.05.2008 - -SERV SRL a achitat lunar, la bugetul consolidat al statului taxă pe valoarea adăugată. în total 446.300 lei. Față de valorile achitate de către - -SERV SRL. conform celor redate în tabelul nr. 10 (din contestație), se poate constata că acestea sunt cu mult mai mari decât diferențele suplimentare de taxă pe valoarea adăugată calculate de organul de control, pentru aceeași perioadă, în sarcina PFA.
Menționează, totodată că PFA prin activitatea sa a derulat activitate numai cu societăți comerciale din grupul -SERV. astfel cum a constatat și a consemnat organul fiscal de control priit RAPORTUL DE INSPECȚIE FISCALĂ încheiat la data de~27.02.2009. înregistrat sub nr. 1.640 din 27.02.2009.
referitoare la veniturile încasate care stau la baza calculului impozitului pe venit, si prevederea referitoare la veniturile care constituie baza pentru stabilirea obligațiilor privind TVA sunt cele conținute în Ordinul 1040/2004. Ordin pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea si conducerea evidentei contabile in partida simpla de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil in conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, publicat in ( OF. 642 din 16 iulie 2004).
Situațiile expuse se regăsesc printre motivele contestației și au fost prezentate doar cu titlu de exemplificare, pentru a arăta parte din neregularitățile cu privire la actele atacate, care consemnează rezultatul controlului fiscal.
Apreciază că acestea creează suficiente îndoieli în legătură cu legalitatea întocmirii actelor administrativ fiscale, astfel încât există temei legal pentru a se dispune suspendarea executării actelor administrativ fiscale menționate, sens în care solicităm instanței de recurs să admită recursul formulat și pe fond să admită cererea de suspendare a executării.
In cazul contribuabililor plătitori de taxa pe valoarea adăugata, veniturile, exclusiv taxa pe valoarea adăugata, se preiau pentru determinarea impozitului din coloanele corespunzătoare ale pentru vânzări (cod 14-6-12/a). nemaifiind obligatorie întocmirea pentru operațiuni diverse (cod 14-6-22 b) si. implicit, a privind operațiuni diverse pentru veniturile realizate (cod 14-6-17/c)
Indiferent de forma prin care organul de executare înțelege să recupereze sumele printr-o executare silită, prejudiciul material care va fi cauzat reclamantei este deosebit de grav.
Legal citata, intimata DGFP Taf ormulat întâmpinare, solicitând menținerea ca temeinică și legală sentința pronunțata de instanța de fond care în mod întemeiat a dispus respingerea cererii de suspendare a executării actelor administrative fiscale atacate ca neîntemeiată.
In considerente, se arată că în conformitate cu cele arătate de către reclamanta - persoana fizica autorizata - in urma unui control efectuat de către T, care a avut ca obiect verificarea modului de determinare, declarare si virare la bugetul general consolidat al statului a TVA din activitatea independenta desfășurata de către petent, in baza unor contracte de mandat comercial, s-a întocmit raportul de inspecție fiscala nr. 1640/27.02.2009, decizia de impunere nr. 1640/03.03.2009, privind obligații fiscale suplimentare si dispoziția de masuri nr. 1640/03.03.2009, reținându-se în sarcina sa TVA și majorări de întârziere TVA.
Pentru a preveni o paguba iminenta, petenta a solicitat suspendarea efectelor si a executării actelor administrative atacate până la pronunțarea instanței de fond.
Referitor la cererea de suspendare a executării actelor administrative fiscale atacate, solicitată să se respingă cererea formulată de reclamanta ca fiind neîntemeiată, considerând că instanța are obligația de a analiza temeinic pe baza de probe, cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, pentru a constata îndeplinirea cumulativa a condițiilor in care se poate acorda suspendarea executării actului administrativ contestat, condiții prevăzute de art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004: condiția "cazului bine justificat" si condiția "prevenirii producerii unei pagube iminente".
Astfel, simpla promovare a acțiunii in contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal nu poate fi nici de departe suficienta pentru a se considera îndeplinita condiția "cazului bine justificat", nefiind deloc caz bine justificat, ci, dimpotrivă, chiar deloc justificat.
In ipoteza admiterii tuturor cererilor de suspendare atunci când s-a promovat acțiunea în contencios administrativ împotriva actului administrativ fiscal, s-ar ajunge ca practic in toate cauzele de contencios administrativ in care se contesta acte administrative fiscale cele doua condiții sa fie îndeplinite " ab initio ", din chiar momentul formulării acțiunilor, lucru care ar conduce implicit la aplicarea, de asemenea, forțată, in toate cazurile si chiar obligatorie, am putea spune, a dispozițiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ si sa se pronunțe încheieri de suspendare a executării tuturor actelor administrative fiscale contestate. Or, este evident ca legiuitorul nu a urmărit acest lucru prin dispoziția cuprinsa in art. 15 din Legea nr. 554/2004 înțelegând să acorde instanțelor de judecată posibilitatea suspendării executării numai in anumite cazuri de excepție "bine justificate", si nu in toate cazurile.
Se arată că suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat nu poate fi acordată de către instanța de fond numai verificând formal îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, detașând complet cererea de suspendare de fondul cauzei, ci, din contra, consideram ca suspendarea se poate dispune numai după "pipăirea" prealabilă a fondului cauzei și examinarea superficiala a legalității și temeiniciei actului administrativ fiscal.
De asemenea se arată că actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate și de veridicitate care determina principiul executării acestuia din oficiu, iar a nu executa actul administrativ emis in baza legii echivalează cu a nu executa legea, ceea ce intr-un stat de drept este de neconceput (Decizia nr. 5.191/27.10.2005 a înaltei Curți de Casație si Justiție - Secția de Contencios Administrativ si Fiscal). Or, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii în mod cumulativ a condiției cazului bine justificat si a condiției prevenirii unei pagube iminente.
Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competenta poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei
Legal citata, pârâta Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legala și temeinica a sentinței civile nr. 596/26.05.2009 pronunțata de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, arătând că, prin acțiunea formulata societatea contestatoare a solicitat, in temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării actelor administrativ fiscale reprezentate de Raportul de inspecție fiscala nr. 1.640/27.02.2009, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala 1.640.2/27.02.2009 si Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 1.640.1/27.02.2009 emise de T -.
Prin actele administrative fiscale a căror suspendare se cere, Raportul de inspecție fiscala nr. 1.640/27.02.2009 si Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala 1.640.2/27.02.2009 emise de T -, au fost calculate de către organul fiscal teritorial T obligații fiscale suplimentare in suma totala de 363.504 lei, compuse din diferența de TVA colectata in suma de 255.075 lei și majorări de întârziere aferente TVA in suma de 108.429 lei.
De asemenea, prin Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 1.640.1/27.02.2009 emisa de T - au fost stabilite de către organele fiscale doua masuri de îndeplinit de către persoana fizica autorizata, respectiv îndreptarea unei erori materiale din decontul de TVA aferent trimestrului IV al anului 2008, decont înregistrat la. T sub nr. 107.802/26.01.2009, precum si depunerea unei declarații recapitulative rectificative cod 390 pentru achizițiile intracomunitare efectuate de către aceasta.
Se arată că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins cererea de suspendare a actelor administrativ fiscale mai sus menționate formulata de reclamanta, întrucât aceasta nu și-a justificat temeinic cererea de suspendare si nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor in care se poate acorda suspendarea executării actului administrativ contestat, condiții prevăzute de art. 14, alin. 1 din Legea nr. 554/2004:"ART. 14 Suspendarea executării actului - 1) In cazuri bine justificate si pentru prevenirea unei pagube iminente, o data cu sesizarea, in condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul, persoana vătămata poate sa ceara instanței competente sa dispună suspendarea executării actului administrativ pana la pronunțarea instanței de fond."
De asemenea, se mentioneaza ca nici valoarea debitului ce face obiectul actului administrativ fiscal contestat nu este suficientă pentru a argumenta paguba iminentă și a susține cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat, întrucât dispozițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 nu prevăd nici o limita legala a sumei debitului contestat dincolo de care s-ar putea vorbi de iminenta producerii unei pagube sau diminuarea capacității de plata a contestatoarei.
Cât privește temeinicia și legalitatea actului administrativ a cărui suspendare se cere, se arată că prin Raportul de inspecție fiscala nr.1.640/27.02.2009 si prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscala 1.640.2/27.02.2009 emise de T - au fost calculate de către organul fiscal teritorial T obligații fiscale suplimentare in suma totala de 363.504 lei, compuse din diferența de TVA colectata in suma de 255.075 lei si majorări de întârziere aferente TVA în suma de 108.429 lei.
desfășoară activități impozabile pe teritoriul României, respectiv prestări de servicii constând în intermedierea vânzării de imobile si terenuri, pentru care obține venituri impozabile sub forma de comision, in condițiile art. 127 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare.
In urma verificării s-a constatat faptul ca la data de 14.03.2007 a depășit plafonul de scutire de TVA de 35.000 euro (venituri) prevăzut de art. 152 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, plafon calculat la cuantumul de 99.000 lei pentru perioada rămasa din anul 2007, prima factura fiscala emisa de către contestatoare fiind in suma de 130.140,15 lei.
Se arată că având în vedere ca a încălcat aceasta obligație legala, omițând să se înregistreze la organele fiscala ca și plătitor de TVA, pentru perioada 14.03.2007 - 31.12.2007, organele de inspecție fiscala au procedat la colectarea suplimentara a TVA in suma de 138.041,99 lei, prin aplicarea unei cote de 19% la veniturile realizate in aceasta perioada in suma de 726.536,78 lei, si accesorii aferente TVA (majorări de întârziere) in suma de 70.723,58 lei, in temeiul art. 152 alin. 6 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare:
"Art. 152 - (6) -. Dacă persoana impozabilă respectivă nu solicită sau solicită înregistrarea cu întârziere, organele fiscale competente au dreptul să stabilească obligații privind taxa de plată și accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit să fie înregistrat în scopuri de taxă, conform art. 153."
De asemenea, neîntemeiată și nelegală este și susținerea reclamantei cu privire la faptul ca acest plafon de scutire de TVA ar fi reprezentate doar de veniturile efectiv încasate, afirmație contrara prevederilor exprese ale art. 152 alin. 1 si alin. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările ulterioare, potrivit cărora plafonul de scutire de TVA se determina prin raportare la DE iar nu la veniturile efectiv încasate, care reprezintă doar o componenta a cifrei de afaceri anuale.
De asemenea, solicită respingerea ca nemotivată a cererii de suspendare a Dispoziției privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 1.640.1/27.02.2009 emise de T -, având în vedere că prin Dispoziția privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala nr. 1.640.1/27.02.2009 emisă de T - au fost stabilite de către organele fiscale doua masuri de îndeplinit de către persoana fizică autorizată, respectiv: îndreptarea unei erori materiale din decontul de TVA aferent trimestrului IV (octombrie - ) al anului 2008, decont înregistrat la. T sub nr. 107.802/26.01.2009, precum și depunerea unei declarații recapitulative rectificative cod 390 pentru achizițiile intracomunitare efectuate de către aceasta.
Or, aceste doua masuri nu au nici o legătura cu motivele invocate de către contestatoare în ceea ce privește cererea de suspendare a executării actelor administrative fiscale, motive care se referă în exclusivitate la pretinsa nedatorare de TVA pentru perioada 14.03.2007-31.05.2008.
Examinând recursul de față, prin raportare la motivele invocate, și sub toate aspectele conform art.304 ind 1 Cod proc civ, Curtea constată următoarele:
In fapt, Curtea constată că în urma controlului efectuat de către reprezentanții PTc are a avut ca obiect verificarea modului de determinare, declarare și virare la bugetul general consolidat al statului a taxei pe valoare adăugată din activitatea independentă desfășurată de recurenta PFA în baza unor contracte de mandat comercial, s-au întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 1640/27.02.2009, decizia de impunere nr. 1640/03.03.2009 privind obligațiile fiscale suplimentare și dispoziția de măsuri nr. 1640/03.03.2009.Urmare a întocmirii acestor acte administrativ fiscale s-au reținut în sarcina reclamantei obligații fiscale stabilite suplimentar de plată referitor la TVA și majorări de întârziere TVA.
După cum se cunoaște, actul administrativ se bucura de prezumția de legalitate, fiind el însuși titlu executoriu. Așadar, neexecutarea lui ar fi contrara unei bune ordini juridice, intr-un stat de drept si o democrație constituționala. In consecința, suspendarea actului administrativ, ca operațiune juridica de întrerupere vremelnica a efectelor acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu. Legiuitorul, prin art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004 a instituit proceduri speciale de suspendare a executării actului administrativ.
Potrivit dispozițiilor art. 15 alin. 1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării actului administrativ poate fi solicitată de reclamant pentru motivele prevăzute la art. 14 și prin cererea adresată instanței pentru anularea actului atacat.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv un caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente sau a unui prejudiciu material viitor. Totodată se impune îndeplinirea condiției de formulare de către reclamanta a plângerii prealabile, conform prev art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Curtea constată că recurenta a parcurs procedura prealabilă în sensul că a formulat contestație împotriva actelor administrativ fiscale emise, mai sus enumerate.
In ceea ce privește prima condiție impusa de legiuitor, si anume cazul bine justificat, aceasta este definita ca fiind împrejurarea legata de starea de fapt si de drept, care e de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privința legalității actului administrativ.
Curtea constată că recurenta invocă neregularități în legătura cu modul de întocmire al actelor administrativ fiscale emise de către pârâtă și în plus învederează că în opinia sa există consemnări care sunt nereale, ceea ce a condus la reținerea unei stări de fapt neconforme cu realitatea și, pe cale de consecință, la stabilirea unor obligații eronate în sarcina sa. Recurenta invocă faptul că în speță nu au fost avute în vedere dispozițiile legale care în mod corect ar fi trebuit a fi aplicate, ci alte prevederi, astfel ca, deși rezultă cu claritate că reclamanta este persoana fizica autorizată, nu i- fost aplicata legislația specifică pentru PFA și nu s-a ținut cont de distincția în procedura de determinare a bazei impozabile pentru activitatea persoanei fizice autorizate față de procedura de determinare a bazei impozabile pentru activitatea persoanei juridice, care conduce evidența contabilă în partidă dublă și contabilitate de angajamente.
Totodată se arată faptul că organul de control a calculat și reținut fără temei legal în sarcina reclamantei categorii de obligații, fără să țină seama că pentru persoana fizică autorizată veniturile încasate sunt venituri realizate și totodată acestea constituie bază pentru calcularea obligațiilor fiscale, procedând la calculare a diferențelor de obligații suplimentare privind taxa pe valoarea adăugată prin aplicarea cotei unice de 19% la valoarea sumelor facturate, necorelat cu data încasării pe de o parte și nici cu faptul că odată încasate veniturile sunt finale.
Totodată, se arată că organul de control nu a apreciat corect nici dispozițiile legale în materie privind înregistrarea în scopuri TVA. îngrădindu-mi nejustificat dreptul de a proceda conform prevederilor din Legea nr. 571/2003 Codul Fiscal.
Curtea constata ca reclamanta-recurenta a invocat neregularități legale în emiterea actelor atacate, astfel că executarea acestora s-ar impune a fi suspendată.
Acestea creează suficiente îndoieli in legătura cu legalitatea întocmirii actului atacat.
Definiția legala a sintagmei de "paguba iminenta" este data de art. 2 din Legea nr. 554/2004 in sensul ca ea reprezintă un prejudiciu material viitor dar previzibil cu evidenta sau, după caz perturbarea a funcționarii unei autorități publice sau unui serviciu public.
Astfel fiind, Curtea constată că această condiție este îndeplinită având în vedere cuantumul ridicat al sumelor reținute în sarcina reclamantei precum și împrejurarea că prin somația nr. -/21537 s-a început executarea silită împotriva acesteia. Prin începerea executării silite s-ar putea crea un dezechilibru major în activitatea desfășurată a reclamantei-recurente.
In aprecierea îndeplinirii condițiilor menționate de art. 14 raportat la art. 15 din Legea nr. 554/2004 Curtea va lua in considerare si prevederile din recomandarea nr. R(89)8 din 13.09.1989 a Comitetului de Miniștrii din cadrul CE.Acest act juridic emis la nivel european a considerat ca este de dorit sa se asigure persoanelor o protecție jurisidicțională provizorie, fără a recunoaște, totuși eficacitatea necesara acțiunii administrative. De asemenea, recomandarea a apreciat ca autoritățile administrative acționează in numeroase domenii și ca activitățile lor sunt de natura a afecta drepturile, libertățile si interesele persoanelor. In plus, s-a arătat în același act european ca executarea imediata si integrala a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, in anumite circumstanțe, cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil si pe care echitatea îl impune ca fiind de evitata in măsura posibilului.
Avanu-se in vedere ca România este membra a CE, judecătorul R trebuie sa seama de conținutul acestei Recomandări. In acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație si Justiție -secția de contencios administrativ si fiscal in decizia nr. 4434 din 07.12.2006.
Față de considerentele mai sus expuse, văzând dispozițiile legale invocate Curtea va admite recursul formulat de reclamantă și va modifica sentința atacată în sensul că va admite cererea formulată de reclamantă și va suspenda executarea actelor administrative reprezentate de raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 27.02.2009, decizia de impunere emisă de DGFP T sub nr.1640.2/27.02.2009 și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1640.1/27.02.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Totodată Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta PFA în contradictoriu cu pârâta T și pârâta DGFP T împotriva sentinței civile nr.596/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea formulată de reclamantă și suspendă executarea actelor administrative reprezentate de raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 27.02.2009, decizia de impunere emisă de DGFP T sub nr.1640.2/27.02.2009 și dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 1640.1/27.02.2009 până la pronunțarea instanței de fond.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Red. DD - 22.12.2009
Tehnored LM - 22.12.2009
2 e4xpl/SM
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Diana
