Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 172/
Ședința publică din 19 februarie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor formulate de - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, cu sediul în B- județul B și - - Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.2432/28.10.2008 a Tribunalului Harghita.
La apelul nominal răspunde reclamanta-intimată prin avocat în substituirea avocatei, lipsă pârâții-recurenți B și DGFP
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate și motivate în termenul procedural, fiind scutite de plata taxei de timbru, conform art.17 al legii nr.146/1997, iar intimata a depus întâmpinare, ambele recurente solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentanta intimatei-reclamante declară că nu are alte cereri de formulat.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei-reclamante cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea ambelor recursuri ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr.2432 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Harghitas -a admis contestația " " în contradictoriu cu H și B, anulându-se Decizia nr.65 din 15 decembrie 2005 și actele subsecvente până la concurența sumei de 21.293,51 lei, menținându-se dispoziția privind suspendarea executării actelor anulate emise de pârâți.
Soluția de admitere s-a motivat cu aceea că la data importului din 27 decembrie 2001, reclamanta a beneficiat de scutire de taxe vamale în baza Legii nr.133/1999 și că potrivit raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual, acțiunea este fondată, întrucât organele vamale au dat o interpretare greșită dispozițiilor Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.133/1999.
Sentința a fost recurată pentru nelegalitate și netemeinicie de către ambele pârâte, care apreciază că expertiza a lămurit o problemă de drept și nu de fapt, încălcându-se dispozițiile art.201 și următoarele Cod procedură civilă (art.304 pct.9 Cod procedură civilă) concomitent cu aplicarea greșită a art.19 din nr.HG244/2001 raportat la art.394 alin.2 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal, aprobat prin nr.HG1114/2001 (în vigoare la momentul importului) privitoare la momentul schimbării destinației (înstrăinării) bunului și care este 19 noiembrie 2004 și nu 20 octombrie 2005, cum a stabilit expertul.
Se mai arată că, potrivit legii, în cazul schimbării destinației bunului exceptat de la taxe, beneficiarul importului cu scutire de taxe avea obligația să înștiințeze autoritatea vamală, conform art.71 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României și HG nr.244/2001 privind Normele de aplicare a Legii nr.133/1999 tocmai în vederea stabilirii valorii în vamă din momentul schimbării destinației.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele motive:
Este necontestat că în primul ciclu procesual în care s-a pronunțat sentința nr.1525 din 11 aprilie 2007, reclamanta " " a ridicat excepția de nelegalitate pct.19 din nr.HG244/2001, excepția fiind irevocabil respinsă, conform sentinței nr.73/2006, rămasă irevocabilă prin decizia nr.2753/27.07.2006 a Inaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal (filele 41 - 45 dosar nr.4413/2005 al Tribunalului Harghita ).
Tot în primul ciclu procesual (filele 79 - 82) s-a administrat proba cu expertiza prin care s-a stabilit că suma de 212.935.130 lei (21.293,51 RON) a fost corect calculată de către autoritatea vamală dar că vânzarea nefăcându-se în scop speculativ, ci datorită avarierii bunului într-un accident rutier, nu s-ar mai datora drepturile calculate la schimbarea destinației.
După o primă casare cu trimitere, potrivit deciziei nr.862/R/19.09.2007 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, s-a pronunțat sentința nr.3101/19.12.2007, care a fost casată cu trimitere, conform deciziei nr.376/R/22.04.2008 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, instanța nepronunțându-se asupra Deciziei nr.65/2005, dată de H în soluționarea contestației administrative.
In fine, după cea de a doua casare cu trimitere s-a pronunțat sentința nr.2432 din 28 octombrie 2008, prin care s-a adoptat pe fondul cauzei aceeași soluție de admitere și anulare a actelor atacate până la concurența sumei de 21.293,51 lei RON.
în primul ciclu procesual, pârâtele au ridicat excepția inadmisibilității acțiunii împotriva procesului verbal 144/20.10.2005, singurul act atacabil în contencios administrativ fiind Decizia nr.65/15.12.2005, dată de H în soluționarea contestației împotriva actului contestat.
Susținerea din întâmpinare (filele 28 - 31) este corectă și în concordanță cu dispozițiile art.218 alin.2 Cod procedură fiscală raportat la art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, iar nepronunțarea asupra excepțiilor, conform art.137 Cod procedură civilă, au determinat ambele casări cu trimitere.
Nu mai vorbim de faptul că sentința nr.3101/19.12.2007 s-a pronunțat cu încălcarea art.24 alin.1 Cod procedură civilă, întrucât unul dintre judecători pronunțase și sentința nr.1525/11.04.2007, fiind redactată de același judecător, care avea obligația să se abțină la judecarea după casare.
Abia la 29 septembrie 2008 (cu ocazia celei de-a treia rejudecări) reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul anulării și a Deciziei nr.65/2005, în legătură cu care susține că i-a fost comunicată după înregistrarea acțiunii introductive, fiind evident că în raport de termenele de 6 luni, respectiv 1 an de la comunicare, conform art.11 alin.2 și 5 din Legea nr.554/2004, acțiunea trebuie considerată tardivă, termenul prevăzut de alineatul 2 fiind termen de decădere.
Având în vedere că numai deciziile emise în soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, precum și faptul că prin cererea introductivă din 8 decembrie 2005 s-a cerut doar suspendarea executării actului atacat în condițiile art.7 din Legea nr.554/2004, capătul de cerere subsecvent (desființarea parțială a procesului verbal nr.144/20.10.2005) trebuia considerat inadmisibil.
Așa fiind, recursurile urmează a se admite și în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.3 Cod procedură civilă, curtea va modifica sentința în sensul că va respinge ca tardivă acțiunea având ca obiect Decizia nr.65 din 15 decembrie 2005 și ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect procesul-verbal nr.144/20 octombrie 2005, acte emise de H, respectiv
Față de admiterea excepțiilor potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă, se constată că cercetarea pe fondul cauzei deduse judecății a devenit inutilă.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale B, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.2432 din 28 octombrie 2008 Tribunalului Harghita, pe care o modifică în sensul că respinge ca tardivă acțiunea având ca obiect anularea Deciziei nr.65/15 decembrie 2005 și ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect procesul-verbal nr.144/20 octombrie 2005, introduse de " ", județul
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILA.
Pronunțată în ședință publică din 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
Jud.fond:
2 ex.
17.03.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
